Regele atoatedătător nu vrea să fie Rege
Autor: John Piper  |  Album: Evanghelia lui Ioan  |  Tematica: Isus Hristos
Resursa adaugata de Mada_O in 31/03/2017
    12345678910 0/10 X
Sursa originala: http://www.desiringgod.org/
Referințe

 

    Tată, cum se poate ca ceva aşa de uimitor ca a lua cinci pâini, câţiva peşti şi a hrăni atâţia oameni să aibă un astfel de sfârşit? Aşadar, dorim să ne vorbeşti prin acest text. Cine suntem noi? Cine ești Tu? Ce s-a întâmplat? Am vrea să nu meargă într-o direcție greșită în întreg campusul de aici, în inima şi mintea oricui – să vedem ceea ce Isus vrut să vedem. În Numele Lui m-am rugat. Amin!

 

    Unul din motivele pentru care Dumnezeu a făcut pâinea – adică boabele, și apa, și drojdia, și focul, și inteligența umană care să le pună împreună ca să facă o pâine adevărată – și mă gândesc la o pâine adevărată, una nemțească, nu una care este 90% aer – principalul motiv în care cred din toată inima este că El a făcut asta pentru ca atunci când Isus urma să vină în lume, să poată folosi pâinea și calitățile ei (gustul și puterea ei hrănitoare) pentru a descrie ceea ce înseamnă a crede în Isus și a fi împlinit în El. A fi împlinit în El. Cred asta cu toată convingerea. Pâinea există, a existat de-a lungul istoriei, pentru a ne ajuta pe noi să înțelegem ce înseamnă a fi împlinit în Isus. Dumnezeu știa ce urma să facă atunci când a creat Universul. Este la fel în cazul apei, al luminii și, îndrăznesc să spun, este la fel pentru toate lucrurile bune pe care Isus le-a făcut – nimic nu există pentru și prin sine însuși. Toate lucrurile au fost create prin El și pentru El (Coloseni 1:16), orice bucurie onorabilă a vieţii pe care o avem în această lume... Orice astfel de bucurie onorabilă a fost creată de Dumnezeu pentru a ne da puțin din gustul cerului și să ne facă să tânjim după Hristos. Orice satisfacţie pe care o avem în această lume este creată de Dumnezeu pentru a ne îndrepta privirile spre ceea ce satisface în mod plenar – Isus – care a creat lumea pentru El însuşi. Plăcerea pe care o ai când guşti o pâine proaspătă ar trebui să ne facă să ne gândim la Hristos – Pâinea Vieţii. Plăcerea unui pahar cu apă rece, băut într-o zi toridă când suntem foarte însetaţi ar trebui să te trimită cu gândul la Hristos – Apa Vieţii. Plăcerea pe care o simţi atunci când, datorită luminii, vezi toate lucrurile frumoase – ar trebui să te trimită cu gândul la Isus Hristos, Lumina lumii. Acesta este motivul pentru care lumina există. Acesta este motivul pentru care apa există. Acesta este motivul pentru care pâinea există. Totul există pentru El! Dacă nu eşti conştient de acest lucru, probabil că eşti adâncit în idolatrie.

    În Ioan 6 Îl vedem pe Isus făcând o minune dintr-o pâine obişnuită – El a creat pâinea! Cinci pâini şi doi peşti nu pot hrăni cinci mii de oameni. El a creat pâinea! Din nou! Versetele de la 1 la 15 ne relatează despre acel fapt: uimitorul mod cum a creat pâinea, despre El ca şi Creator, iar restul capitolului – un capitol lung, de 71 de versete – este despre cum Isus le-a arătat celor din jur (dar ei nu au priceput!) printr-un limbaj provocativ și ofensator ceea ce ei ar fi trebuit să vadă şi n-au văzut! Era vorba despre El! În tot acel timp în care Isus le spunea şi îi provoca – în cele 71 de versete – majoritatea l-au părăsit. Priviți la versetul 66 – „Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El.” Deci, ce le-a spus aşa de grav încât ei s-au înstrăinat de El? Ce n-au priceput? Nici dumneavoastră nu veţi pricepe? Veţi pleca şi dumneavoastră după acest serviciu aşa cum ei au plecat? Mă rog ca acest lucru să nu se întâmple. M-am rugat toată după-amiaza ca acest lucru să nu se întâmple. Cei doisprezece, însă, nu au plecat – versetul 67 – şi Isus i-a întrebat „Dar voi nu plecaţi?” Petru, fie binecuvântat, a răspuns (versetul 68): „La cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.” Ei nu au văzut totul, dar au văzut suficient încât să îi motiveze să rămână. Şi sper ca, chiar dacă nu sunteţi cu toată inima aici, la sfârşitul acestui serviciu divin să fi văzut suficient încât să-L apucaţi pe Isus, să continuaţi să vorbiţi despre El, să vă puneţi întrebări – ca să înţelegeți cu adevărat ceea ce se întâmplă în Biblie.

    Aşadar, scopul acestui prim mesaj al meu – nu ştiu câte predici vor fi din acest capitol. Fără număr. Este uşor să petrecem un an studiind acest capitol. Dar nu o vom face. Deci, planul meu este să luăm primele 15 versete, să ne dăm un pas înapoi şi să privim în ansamblu la ceea ce s-a întâmplat acolo. Să analizăm ce s-a spus acolo, ce a vrut El să spună şi de ce au priceput ei aşa de greu ce s-a întâmplat acolo. El a hrănit cinci mii de oameni; aproximativ cinci mii de oameni – „bărbaţi” este cuvântul menţionat aici în textul original şi noi ştim din altă evanghelie că erau şi femei şi copii. Mai avea cinci pâini şi câţiva peşti. Și capitolul acesta ne spune despre ce s-a întâmplat – de la versetele 1 până la 15 şi versetele de la 16 până la 71 ne prezintă desfăşurarea a ceea ce s-a întâmplat în acel episod. Evanghelia după Ioan este considerată a avea un mesaj adânc...

    Prima parte, primele 15 versete arată despre modul cum a fost hrănită acea mulţime de oameni şi cum, Isus a făcut mai mult decât a hrăni acei oameni cu o pâine obişnuită. Dar acei oameni nu aveau starea spirituală necesară pentru a înţelege acele lucruri... Şi n-au înţeles. De aceea totul s-a sfârşit prost. Şi am mai observat acest lucru de trei ori cel puţin sau chiar de patru ori: Isus face o minune în lumea naturală sau spune ceva cu privire la această lume naturală şi îndreaptă privirile spre lumea spirituală, dar acei cărora le vorbeşte par să nu înteleagă – totul trece pe lângă ei. Am mai avut acest fel de mesaj. Isus le-a spus: „Stricaţi acest Templu şi în 3 zile îl voi ridica.” Şi ei I-au răspuns: „Au trebuit patruzeci şi şase de ani ca să se zidească templul acesta.” Nu au înţeles... La fel, i-a spus lui Nicodim: „Trebuie să te naşti din nou.” Și el i-a răspuns: „Cum se poate face aşa ceva?” N-a înţeles... I-a spus femeii de la fântână: „Îţi voi da Apa Vieţii.” Și ea i-a răspuns: „Nu ai cu ce să scoţi apă şi fântâna este adâncă.” Şi se întâmplă, din nou, acelaşi lucru – ei nu înţeleg. Isus foloseşte aceeaşi metodă – realităţi, cum ar fi pâinea, apa, lumina – pentru a-i face să înţeleagă, dar ei nu pricep. Sunt morţi din punct de vedere spiritual şi această Evanghelie este scrisă pentru ca oamenii să aibă viaţă. Ca să creadă şi să aibă viaţă.

    Aşadar, se întâmplă din nou aici, în capitolul 6 – versetele 1 şi 2: „După aceea, Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei. O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.” Asta nu e deloc încurajator... Am mai întâlnit această situaţie şi nu mă încurajează deloc. Capitolul 2, versetele 23-24: „Mulţi au crezut în Numele Lui pentru că vedeau semnele pe care le făcea. Dar, pe de altă parte Isus nu se încredea în ei pentru că îi cunoştea pe toţi – ştia tot ce era în acei oameni.” Ei erau încântaţi de minunile Lui – cine n-ar fi încântat de minuni? Nu trebuie să fii născut din nou pentru a fi încântat de minuni. Semne şi minuni... Vindecări. Sunt rezervat atunci când aud acele cuvinte, cum că oamenii Îl urmau pe Isus doar pentru că El făcea minuni. Poate sunt sinceri, poate nu. Sunt?

    Să mergem la sfârşitul relatării, versetele 14 şi 15: „Când au văzut minunea pe care o făcuse Isus – văzuseră o adevărată minune, erau îndreptăţiţi – ziceau: Cu adevărat, acesta este prorocul cel aşteptat în lume.’ Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.” I-a lăsat acolo, S-a îndepărtat de ei... Nu avea nicio legătură cu acea aclamaţie. „Dar, Tu eşti Profetul! Eşti Regele! Te aşteptăm de sute de ani... Ai venit!” Dar El i-a părăsit. De ce? Nu era adevărat ce spuneau? De ce s-a retras? Pentru că entuziasmul nu este pentru cine este El cu adevărat. Acest fapt este important pentru noi astăzi. Foarte important! Este posibil să fii încântat și foarte încântat de un Isus care... nu este adevăratul Isus. Ei erau acolo împreună cu Isus; Isus cel adevărat stătea în faţa lor ca şi cum ar predica de la amvon. Dar Isus de care erau ei aşa încântaţi nu era acel Isus. Îl vedeau ca prin ochelari şi în considerau ceea ce El nu era.

    Astăzi, El ar putea fi un Isus moral. Ar putea fi un Isus socialist. Ar putea fi un Isus capitalist. Ar putea fi un Isus anti-semit. Ar putea fi un Isus rasist din rasa albă superioară. Ar putea fi un liberalist revoluţionar. Ar putea fi un Isus al genului hip-hop. Nu-L mai numim Hristos, Îl numim Isus. Dar toate astea nu sunt ceea ce El era. Adevăratul Isus este Cel prezentat în întreaga Biblie, care Și-a dat viaţa ca să-i răscumpere pe mulţi. Şi dacă entuziasmul tău nu este pentru adevăratul Isus, atunci nu Îl onorezi pe adevăratul Isus şi El se va îndepărta de tine. Va merge în munţi şi, mai degrabă, va avea părtăşie cu Tatăl Lui decât să primească aclamaţii de la oameni foarte încântaţi de El, dar care nu ştiu cine este El cu adevărat. Aceasta este o chestiune foarte importantă pentru noi astăzi. Ei au văzut bine ceea ce au văzut. Au văzut un Profet şi un Rege, aşa cum apare la sfârşitul vesetului 14: „Cu adevărat, acesta este prorocul cel aşteptat în lume.” Şi versetul 15: „Știa că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.”

    Nu este El Rege? Nu este El profet? Haideţi să discutăm puţin despre asta. Profet... La ce se referă asta? S-ar putea să nu ştiţi înţelesul acestui cuvânt din Vechiul Testament, dar se face referire la el de vreo trei sau patru ori şi în Noul Testament. Este vorba de Deuteronom 18:15 unde Moise spune: „Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de El!” Moise profeţeşte că într-o zi va veni un proroc ca el. Cu alte cuvinte: „El, profetul care va veni, mă va înlocui pe mine.” Şi Isus le-a spus: „Aţi auzit că în vechime s-a spus [...]. Dar Eu vă spun [...].” Ei, bine, iată-L! Ascultaţi de El! El este profetul care a venit în lume. Au priceput ei asta? S-ar putea ca motivul pentru care Isus s-a retras în munţi să fi fost acela de a arăta ca este Moise. Un fel de Moise... Dar ei nu au înţeles despre ce este vorba. Nu au înţeles ce a făcut El. Haideţi cu mine mai departe, la versetul 32: „Isus le-a zis: ‚Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer, căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă lumii viaţa.’” Cu alte cuvinte: “Atunci când vă gândiţi la Mine ca la profetul Moise, nu faceţi o comparaţie foarte apropiată. Sunt ca el, dar mult mai mult ca el. Dumnezeu va dat mana, Eu tocmai v-am făcut pâine din nimic. Sunt mai mult decât Moise şi mai apropiat de Dumnezeu. Voi credeţi că Moise v-a dat pâine. Şi Eu v-am dat pâine. Dumnezeu v-a dat pâine. Eu vă dau pâine. O pâine miraculoasă, făcută în mod inexplicabil – din cinci pâini pe care le-am înmulţit în mod misterios. Nu sunt doar un alt Moise. Sunt mai mare decât Moise, aşa cum Dumnezeu este mai mare decât Moise. Pâinea pe care Eu v-o dau este mai bună decât mana din pustie, după cum Dumnezeu este mai bun decât mana. Şi Eu sunt mai bun decât mana din pustie. Eu sunt Pâinea pe care v-o dau. Toate acestea sunt semne... Priviţi dincolo de ele. Nu Mă cunoaşteţi. Mi-aţi văzut puterea, dar nu înţelegeţi scopul pentru care este folosită această putere. Voi trageţi linii după puterea pe care o vedeţi, dar le trageţi strâmb, într-o direcţie greşită.”

    Deci, cum a fost această putere care a făcut pâinea din nimic şi care a hrănit cinci mii de oameni? Mai mult de cinci mii de oameni. Cum este această putere pe care Isus o controlează? Haideţi să mergem mai departe cu versetul 51 din capitolul 6, Evanghelia după Ioan: „Eu sunt Pâinea vie, care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu.” Sunt cel puţin trei lucruri pe care ei nu le văd în legătură cu această pâine. „În primul rând, voi nu vedeți că Eu nu Îmi folosesc puterea ca să înving romanii, ci ca să mor pentru păcatele voastre. Îmi dau trupul pentru voi... Şi nu vedeţi asta. În al doilea rând, voi nu vedeţi că eu sunt hrana voastră... De Mine au nevoie sufletele voastre, nu darurile pe care le dau Eu. Şi în al treilea rând, nu vedeţi legătura dintre cele două – modul în care Eu voi deveni hrană pentru sufletele păcătoşilor. Păcătoşii nu merită viaţă veşnică şi pâine care să sature. Aşadar, cum o să vă puteţi bucura de aşa ceva pentru totdeauna, când voi meritaţi pedeapsă?” Răspunsul este: „Îmi voi da trupul pentru păcatele voastre. Dându-mi Trupul, devin pâine. Și voi luați acest răspuns puternic și vă gândiți la înfrângerea romanilor.” Versetul de bază este acest verset 51: „Eu sunt Pâinea vie, care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu.” „Sunteţi îndreptăţiţi să Mă numiţi profet, pentru că sunt; dar nu în felul în care credeţi voi ca sunt.

    Dar despre a fi Rege? Versetul 15: „Știa că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.” „Ştiu că veniţi să Mă faceţi Rege, aşa că plec.” Nu este El Regele? Ei bine, spre sfârşitul acestei Evanghelii, în Ioan 18:30-33, momentul când Isus este dus înainte lui Pilat. Vă amintiţi? Pilat L-a întrebat (versetul 33): „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” O întrebare directă. Şi Isus răspunde (versetul 36 din capitolul 18): „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăţia Mea nu este de aici.” Cu alte cuvinte, răspunsul este: „Da, dar nu în felul în care credeţi voi.” La fel şi în capitolul 6 din care am citit: „Da, sunt Rege, dar nu un rege care credeţi voi.” Când Isus spune, „Împărăţia mea nu este de aici”, nu înseamnă că nu Îi aparține. El a creat-o! E a Lui! O conduce din ceruri, într-un mod invizibil. Când va reveni şi-o va revendica. Ceea ce vrea să spună este: „Am venit pentru prima dată în lume ca să conduc vieţile oamenilor, nu prin putere militară, fiind Căpitanul lor, ci fiind Pâinea lor. Am venit pentru prima dată în lume ca să conduc, să guvernez, să controlez, să îndrum, să iau în posesie oamenii nu prin cucerire militară, ci prin a fi Pâinea lor. Voi triumfa în această lume nu prin supunere militară, ci oferind pace sufletelor – Pâinea Vieţii.” E ceea ce aduce pace sufletelor voastre – asta este bătălia! O va câştiga fiind Pâine pentru cei aleşi. Şi veţi şti că El este acela dacă aduce pace sufletelor voastre. El se miscă prin Cuvântul lui Dumnezeu etalând, prin lucrarea Lui, frumuseţe şi glorie. Când ni se deschid ochii, Isus devine tot ceea ce ştim – „Pentru că oile Mele cunosc glasul Meu. Mă vor urma pentru că sunt Pâinea lor, am devenit Apa lor, am devenit Lumina lor. Dacă însetează cineva, să vină la mine şi să bea! Cei ce nu aveţi bani, veniţi şi cumpăraţi fără plată vin şi lapte. De ce vă cheltuiţi pentru ceva ce nu vă satisface?” Isaia 55:1-3. Lumea face asta. Acesta este războiul. Nu este vorba de un război între naţiuni şi armate.

    Revenind la capitolul 6, mulţimile nu înţeleg deloc. Versetul 26 este “cheia” motivului pentru care Isus s-a retras. Să privim la versetul 26: „Drept răspuns, Isus le-a zis ‚Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat.’” Foarte trist! „Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne – nu aţi reuşit să vedeţi dincolo de semne – ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat.” Isus vă este de folos. Şi asta este periculos. Ei nu s-au schimbat: aveau aceeaşi poftă pe care o aveau când au venit la Isus, dar acum au găsit o altă modalitate de a se sătura şi El a devenit foarte folositor într-un mod miraculos. Puteţi să cântaţi un cântec pentru asta. Puteţi să vă construiţi viaţa în jurul acestui fapt – şi se numeste evanghelia prosperităţii. Esenţa evangheliei prosperităţii, în fiecare părticică a ei este că permite oamenilor să aibă aceeaşi poftă permanentă şi apoi Îl furnizează pe Isus pentru a le împlini această poftă. Despre aceasta ni se spune în Evanghelia după Ioan – să nu facem aşa. Dumnezeu să ne ajute! Este pofta ta aceeaşi care era atunci când ai venit la Isus? Şi El îţi este doar ceva de folos – să ai o afacere, să te căsătoreşti, să ai copii... Mai bun decât orice aveai înainte. În cazul acesta, nu-L cunoşti pe El. El nu a venit să-ţi satisfacă pofta ta nesăţioasă. A venit să-ţi ofere un alt fel de poftă – asta înseamnă a fi născut din nou. Acesta e sensul! Despre aceasta este vorba în această carte – trebuie să ne naştem din nou. Şi mulţi pleacă. Oameni care nu sunt transformaţi în poftele lor şi doresc puterea lui Isus ca să-şi satisfacă aceste pofte. Şi aceasta nu este Evanghelia. E un fel de aclamare de care Isus s-a îndepărtat. Imaginaţi-vă asta: erau extaziaţi de El, I-ar fi spus că Îl iubesc, ca ar face orice pentru El. „Vino, suntem impresionaţi! Ai putere! Eşti profetul! Eşti Regele! Te aşteptăm de secole şi tocmai ne-ai arătat puterea Ta. Aşadar, suntem gata să Te încoronăm ca Rege şi ne putem alinia să pornim spre Roma şi să punem capăt acestei tiranii.” Şi El i-a părăsit.

    Ce face El aici, în aceste 15 versete? În această istorisire, El deschide o fereastră spre El Însuşi, arătând cine este El. Îşi manifestă gloria – „gloria singurul Fiu al Tatălui, plin de har şi adevăr” (capitolul 1, versetul 14). Este ceea ce face El în fiecare povestire – ne arată gloria Lui, care nu este o glorie pe care noi o putem înţelege. Ne deschide o fereastră ca să putem vedea gloria Lui nu pentru a ne extazia de cât ne este El de folositor pentru a ne împlini pofta noastră permanentă, ci cât este El de puternic pentru a transforma poftele noastre, astfel încât El să devină plăcerea noastră. Aşadar, primeşti o pâine – de orice fel ai vrea; sunt mii de feluri de pâini în lume – o primeşti, îţi place şi îţi va satiface sufletul. Aproape... Îl întâlneşti pe Isus şi când Îi vezi puterea, înţelepciunea, dragostea şi fără vreo schimbare, iei această nevoie şi o lipeşti de El. Şi astfel, El devine motorul care te va ajuta să obţii mai mult. Acum, chiar simţi că lucrează şi tu devii... pierdut! Te poţi gândi la aşa ceva toată ziua... Și eşti pierdut. Ideea de a face pâinea din nimic se aseamănă cu ceea ce a făcut Dumnezeu în pustie cu mana – ceea ce s-a întâmplat în Vechiul Testament se întâmplă şi în Noul Testament. Fiul lui Dumnezeu se face de cunoscut aici ca fiind nu Cel care a venit să aducă pâine, ci ca fiind Cel care este pâinea. Pur şi simplu. Această minune înseamnă: „Am venit! Sunt aici pentru fiecare! Să fiu Pâine, nu să vă fac pâine.” Poate unii vă întristaţi la auzul unei astfel de afirmaţii. Rugăciunea „Tatăl nostru” este: „Şi dă-ne nouă pâinea cea de toate zilele”. Dacă rămâi la ceea ce ţi-am spus anterior pentru a anula ceea ce am spus, ceva este în neregulă cu inima ta. Când Şi-a dat trupul ca să fie răstignit pe cruce El a devenit Pâinea – o pâine hrănitoare şi satisfăcătoare pentru cei păcătoşi ca mine şi ca tine.

    Daţi-mi voie să închei îndreptându-vă atenţia spre versetul 6. Dar, înainte, El îi spune în versetul 5 lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?” Şi în versetul 6 ni se spune că „spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă.” Îl încerca pe Filip. Cred că El te testează acum pe tine, exact în acelaşi fel. Campusul de Nord – El vă testează. Campusul de Sud – vă testează. Cei din centru, duminică dimineaţa – El vă testează. Fiecare persoană care mă aude acum este testată în acelaşi fel. De aceea este în textul citit... Trebuie ca fiecare să fie testat. Fiecare istorisire din Evanghelia după Ioan este un test – Nicodim a fost testat, liderii evrei au fost testaţi, femeia de la fântână a fost testată, ucenicii au fost testaţi. Eşec, eşec eşec. Aceste istorisiri ni se spun nu pentru că sunt prea multe eşecuri în ele, ci pentru că Ioan şi Isus ne iubesc. Nu este ăsta un lucru folositor? Să-mi văd eşecurile scrise clar în Biblie? Este cu adevărat folositor să mă cunosc pe mine însumi, să mă văd pe mine însumi. Ooo, da! „Dă-mi un computer nou, Isuse! Sau sănătate. Nu vreau să mor încă!” Să mă cunosc pe mine şi să-mi pară rău că L-am folosit, în loc să Îl iubesc, să mă bucur în El, să fiu împlinit în El. Să-L urmez pentru ceea ce este. Să știu că a venit în lume ca să fie Pâine pentru mine, nu pentru a-mi da pâine.

    Aşadar, găsesc aceste eşecuri folositoare – pentru că sunt și ale mele. Aşadar, ai fost testat. Vei vedea gloria singurul Fiu, plin de har şi adevăr, care s-a dus la cruce şi Și-a dat trupul pentru a fi cel mai important dar? Nu un dar, ci cel mai important dar. Îl vei privi tu ca pe Cel care îţi satisface sufletul sau ca pe Cel care îţi dă daruri? Și dacă nu îţi va da, nu Îl recunoşti? Aceasta este întrebarea... Şi tu eşti testat. Sper, insist şi acum mă voi ruga ca să treceţi testul. Spune-I lui Isus şi crede asta: „Îmi eşti destul! Mă predau Ţie pentru că îmi eşti suficient. Ia-mi viaţa, pentru că Tu îmi eşti suficient. Ia-mi soția, copilul, pentru că Tu Îmi eşti suficient. Ia-mi serviciul, pentru că Tu Îmi eşti suficient. Tu îmi eşti întotdeauna suficient.” Să ne rugăm.

 

    Tată, ne-am ospătat la masa Domnului şi ne-am ospătat în Hristos şi în Cuvântul Lui. Îţi suntem recunoscători pentru sărbătoarea pe care ne-ai oferit-o şi pentru sărbătoarea pe care ne-ai oferit-o în Evanghelia lui Ioan, pentru ca să ne ospătăm. Mă rog ca Tu să ne conduci prin Scriptură, prin istorisiri şi evenimente înspre Tine. Duhule Sfinte, aceasta este lucrarea Ta. Vino! Vino în fiecare persoană din acest campus! Vino în inimile tuturor celor care au ascultat Cuvântul! Vino şi glorifică-L pe adevăratul Isus! Fă-L pe Isus Pâine pentru noi. Mă rog pentru aceasta în Numele Lui cel glorios. Amin!



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 635
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni