Am privit slava Lui
Autor: John Piper  |  Album: Evanghelia lui Ioan  |  Tematica: Isus Hristos
Resursa adaugata de Mada_O in 31/05/2020
    12345678910 0/10 X
Sursa originala: http://www.desiringgod.org/
Referințe

Atotputernice Dumnezeu și Tată ceresc, acestea sunt zile importante în America, în care ne pregătim să alegem următorul președinte, vice-președinte și pe alții în ziua de marți. Deci mă închin împreună cu poporul tău din lungul și din latul acestei națiuni la acest sfârșit de săptămână, și mă rog pentru noi. Mă rog ca să votăm și mă rog ca să votăm cu un simț de gratitudine și mulțumire profundă pentru sistemul democratic, care cel puțin în parte ține sub control nebunia și răutatea din inimile omenești, așa încât puterea care corupe atât de ușor e limitată. Mă rog ca poporul Tău să știe și să trăiască ceea ce înseamnă a fi în lume dar nu din lume, făcând politică așa ca și cum n-ar face-o, dar totuși făcând-o; fiind pe pământ cu viețile ascunse cu Hristos în Dumnezeu; dând cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Mă rog ca să discernem ce adevăruri și ce valori ar trebui să înainteze prin faptul că sunt legiferate și care ar trebui să înainteze numai prin dospirea ce vine dintr-o influență onestă. Mă rog ca poporul Tău să vadă ceea ce dragostea și dreptatea și înțelepciunea, - înțelepciunea vizionară - cer în domeniile educației, afacerilor și industriei, sănătății, căsătoriei și familiei, avortului, ajutoarelor sociale, energiei, guvernului și taxelor, militar, terorismului, relațiilor internaționale și a oricărei provocări cu care ne vom confrunta în anii care vor veni, o, dă poporului Tău o înțelepciune vizionară pentru a discerne ceea ce dragostea și dreptatea înseamnă. Și mai presus de toate, mă rog ca să-L prețuim pe Hristos și să spunem tuturor despre suveranitatea și supremația Lui asupra tuturor națiunilor, și la mult timp după ce America va deveni o notă la subsol pentru lumea viitoare, El va domni împreună cu poporul Său din toate semințiile, limbile și națiunile și vom fi preoți în Împărăție pe pământul cel nou. O, Doamne, ține-ne credincioși acestui Cuvânt atotimportant al Tău, înspre care ne îndreptăm acum, în Numele Domnului Isus, Amin.

 

Ioan capitolul 1, versetul 14. Vom petrece 2 săptămâni în acest text de la versetul 14 la 18, cu ajutorul Domnului, și aproape tot timpul nostru în această seară va fi petrecut în versetul 18, deci vă puteți adânci împreună cu mine în versetul 18 și să nu vă îngrijorați de ce întrebările voastre despre versetele 15,16, 17 și 18 n-au fost... , vreau să spun... , oricum... Vom petrece aproape tot timpul în versetul 14 - am greșit înainte. 14. Iar dacă aveți întrebări despre 15,16, 17 și 18, atunci vor aștepta până data viitoare. Versetul 14: „Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” Acesta e punctul cheie al paragrafului.

Acum, haideți să ne întoarcem la versetul 1 și să aflăm despre cine vorbim aici: Cuvântul s-a făcut trup - versetul 1: „La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu.” Deci punctul focal în versetul 14 este Cuvântul, Dumnezeu, adică Dumnezeu Cuvântul a devenit om, fără a înceta să fie Dumnezeu. Acesta e punctul principal al paragrafului. Dumnezeu Fiul devine om, fără a înceta să fie Dumnezeu Fiul. Cuvântul este Fiul, vedeți aceasta în versetul 14: „Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” Deci acum avem 2 cuvinte pe care le putem folosi cu referire la aceeași persoană: Fiu, Cuvânt. Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul. Acum, acest lucru e foarte important. Musulmanii nu pot accepta aceasta. Trebuie să-i ajutăm să înțeleagă. Îi spui unui musulman: Dumnezeu Tatăl are un Fiu, iar el gândește de obicei: Dumnezeu a făcut sex cu Maria și a avut un bebeluș și creștinii îl numesc Fiul lui Dumnezeu, Isus. Aceasta înțeleg ei când noi folosim acest limbaj biblic. Nu putem abandona limbajul. Nu aceasta vrem să spunem.

Versetul 1 spune: „La început era Cuvântul” - acesta e Fiul. La început era Fiul - însemnând că oricât ai merge în urmă El e acolo. Oriunde vrei să localizezi începutul, iar eu îl localizez în eternitate, El era acolo, pentru că spune în versetul 3: „Toate lucrurile au fost făcute prin El” - Maria a fost făcută prin El, „toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.” Dumnezeu Tatăl n-a fost creat, iar Dumnezeu Fiul a creat tot ce a fost creat, de aceea Fiul n-a fost creat. Și aceasta ne ajută. Oricine, fie Martorii lui Iehova, sau musulmanii, care se împiedică în doctrina calității eterne de Fiu a celei de-a doua persoane din Trinitate, haideți să-i ajutăm prin declararea realității biblice: Fiul lui Dumnezeu nu are început, Tatăl nu are început. Nu trebuie să înțelegi plinătatea acestei taine, ci doar să rostești adevăruri biblice despre ea, și prin aceasta să protejezi această taină. Aceasta face doctrina: protejează tainele. Dacă nu ții doctrina în proporție biblică corectă, tainele sunt dezbrăcate de tot prin explicații sectare, care sunt aproape întotdeauna greșite.

Ei bine, mai sunt multe de spus despre doctrina Trinității, dar am atins-o și vom continua s-o atingem prin Evanghelia lui Ioan, dar deocamdată țineți aceasta minte acum: Fiul și Tatăl sunt un singur Dumnezeu. Fiul nu este Tatăl și Tatăl nu este Fiul. Amândoi sunt Dumnezeu și sunt două persoane în același Dumnezeu. Nu suntem tri-teiști, ci monoteiști, așa cum și musulmanii sunt monoteiști. Evreii sunt monoteiști. Există un singur Dumnezeu. Faptul că există în 3 persoane nu compromite singularitatea Lui ca și singură natură divină. Țineți aceasta minte în timp ce mergem mai departe prin acest pasaj. Ceea ce spune versetul 14 este, și acesta e unul din cele mai importante evenimente din istorie, poate al doilea cel mai important după crucificare, și a fost necesar înainte de a fi crucificarea: „Și Cuvântul” - care era Dumnezeu, care a existat dintotdeauna, care a creat toate lucrurile, Fiul - „s-a făcut trup” - adică a devenit om, fără a înceta să fie Dumnezeu.

Și de ce cred lucrul acesta? Vom petrece prima jumătate a acestui mesaj pe aceasta. De ce cred lucrul acesta? Și vom privi la lucrul acesta, pentru că sunt motive care ne sunt date în versetele 15,16, 17 și 18 și aici în versetul 14. Iată primul motiv pentru care credem că Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul, Fiul veșnic și divin, a doua Persoană din Trinitate, a devenit om fără a înceta să fie Dumnezeu. Accentuez lucrul acesta, pentru că în istorie au fost grupuri care au spus: „Bine, dar El a părăsit, S-a golit pe Sine Însuși, a lăsat totul în urmă și n-a mai fost Dumnezeu, așa încât nu mai ai 2 naturi în Isus Hristos (divină și umană), ci numai o natură, zic ei. Eu argumentez acum pentru un adevăr mare, istoric, ortodox, că Fiul, în timp ce a devenit uman, n-a încetat să fie Fiul divin. Avem o Persoană cu 2 naturi: o natură divină și o natură umană. Aceasta argumentez acum.

De ce cred că acesta este cazul? Primul motiv e dat în versetul 14. Spune: „și a locuit printre noi.” Care este subiectul verbului „a locuit”? Subiectul verbului „a locuit” este „Cuvântul”. „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi.” „Cuvântul” din versetul 1 acum locuiește printre noi. Nu-L poți schimba, nu poți zice că a plecat, a dispărut și a rămas numai acest Isus care nu este așa ci este uman. Gramatica spune simplu „Cuvântul a locuit printre noi”, iar de aceea Matei 1:23 - știți acest verset, verset de Crăciun - „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un fiu, și-i vor pune numele Emanuel” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. Nu Dumnezeu golit de Sine Însuși, ci Dumnezeu cu noi, născut din fecioară, zămislit de la Duhul Sfânt, astfel încât să aibă 2 naturi, nu doar o singură natură: natura divină și natura umană.

Al doilea motiv, pe lângă expresia „și a locuit printre noi”, de asemenea în versetul 14: „Si noi am văzut slava Lui.” Deci Cuvântul s-a făcut trup, a locuit printre noi și noi am văzut slava Lui. Ce slavă? A cui slavă? Ce fel de slavă am văzut noi? „Slavă, întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” Întrebare, și trebuie să fim foarte atenți. Când zice despre slava pe care o vezi în Isus, Fiul, Cuvântul întrupat, că este ca slava singurului născut din Tatăl, înseamnă aceasta că nu este slava singurului Fiu, ci e numai ca și ea? Acesta este tipul de lucruri pe care unii sectari ți le aduc înainte. Este numai ca și ea, dar nu este ea. „Ca” este un cuvânt complicat, în engleză (română), ca și în greacă, aceleași probleme. Crezi că a cunoaște limba greacă rezolvă problemele, dar nu le rezolvă, ci crează probleme. Probabil poți rezolva mai multe probleme folosind o traducere literală în limba ta, decât pot rezolva mulți cercetători care cunosc limba greacă.

Deci, haideți s-o rezolvăm pe aceasta gândindu-ne la cuvântul „ca” pentru un moment. Nu vrem să mergem prea adânc ca să nu ne pierdem. Dacă vă spun: „Am o carte de dat și mi-ar place să ți-o dau ție, ca prima mea preferință.” Ca prima mea preferință. Ce înseamnă cuvântul „ca” aici? Înseamnă că nu ești prima mea preferință? Că ești numai ca și prima mea preferință? Cuvântul „ca” nu cere acest înțeles. În această propoziție în mod clar nu înseamnă aceasta. Și voi argumenta că în contextul din textul nostru, tot la fel nu înseamnă acest lucru. Ți-o voi da ție, ca prima mea preferință. Nu vei spune: „se pare că nu sunt prima ta preferință,” căci tocmai am zis că ți-o voi da ție ca prima mea preferință, căci „ca” înseamnă că tu ești prima mea preferință, ceea ce cred că înseamnă și aici. Și noi am privit slava Lui, căci El e cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Nu există vreun motiv ca să zici că El nu este, că nu este slava Lui, când totul din context spune că a venit Cuvântul, că Fiul e aici, că locuiește printre noi, că vedem slava Lui.

De fapt, spune, mai la începutul versetului: „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi. Și noi am văzut slava Lui.”  Și El e Fiul, Cuvântul, locuind printre noi. Nu „ca și slava Lui”, însemnând că nu e slava Lui ci doar ceva asemănător. Cuvântul s-a făcut trup și Hristos Isus. Apropo, această expresie „Hristos Isus” apare pentru prima dată peste câteva versete, încă nu am văzut acest nume în Evanghelia după Ioan, ci îl veți vedea săptămâna viitoare. Deci aveți Fiul, Cuvântul, Isus, Hristos, și acestea sunt toate aceeași Persoană, cu 2 naturi acum: divină, pentru că versetul 1 spune „Cuvântul este Dumnezeu” și umană, pentru că versetul 14 spune „s-a făcut trup.” Aceasta a fost prima mea preocupare.

Și iat-o pe cea de a 2-a. (Sunt doar 2 preocupări.) Ce înseamnă aceasta pentru noi? Am terminat porțiunea doctrinară, porțiunea doctrinară importantă - scurtă dar importantă. Acum vreau să întreb întrebarea „Și ce dacă?” Ce înseamnă pentru noi? Există mult mai multe motive pentru care trebuie să ne gândim la această doctrină și s-o credem, Și ne vom uita mai mult la ele data viitoare, dar aș vrea să rămânem aici și să ne uităm la partea practică, la „Și ce dacă?” Vreau să vă spun de ce structurez predica în felul acesta. De ce mă opresc aici când este atât de multă doctrină de văzut în aceste versete și pun întrebarea „Și ce dacă” pentru noi? Și primul meu motiv este că textul răspunde la întrebare. Pledează cu mine în timp ce-l citesc: vorbește despre mine, am lucruri importante pentru voi aici. Acesta este primul motiv.

Iată-l pe cel de-al 2-lea. Vă amintiți că în urmă cu 2 luni am petrecut 2 sau 3 săptămâni cerând Domnului în predică să vină la noi, ca popor, să reînoiască, să adâncească și să întărească ceea ce am numit „cultura noastră relațională”? Vă amintiți de acele zile cu câteva luni în urmă? Și ne concentram atunci în mare parte pe Filipeni 2:3,4, 5, care spune în felul următor: „Nu faceți nimic” - e pentru Betleem aici, cultura relațională... Betleemul din nord și din sud, nordul de sâmbăta seara... Betleem, „nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora.” Și strigam: „Doamne, John Piper nu este cel mai bun la acestea și ar vrea să crească și să nu fie în calea acestora.” Vă amintiți de acele zile? Vream să creștem ca și popor și să fim mai buni la acestea, să ne iubim unii pe alții mai bine și să ne slujim unii altora mai bine, să nu mai fim atât de egoiști, să nu mai fim atât de rezervați, ci să ne asumăm mai multe riscuri în relații, să fim mai deschiși în afară, atât față de cei care sunt ca și noi cât și față de cei ce sunt diferiți, vorbind unii cu alții, nu fugind unii de alții, crește-ne în acestea! Nu ne lăsa să rămânem blocați! Sunt atât de mulți oameni blocați cu privire la capacitatea de relaționare. Vă amintiți de acele zile? Ei bine, ceea ce am spus atunci avea o bază, vă mai amintiți?

Să continuăm să citim din Filipeni 2: „Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci s-a dezbrăcat pe sine însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.” Aceasta a fost baza. Cu alte cuvinte, Isus era Dumnezeu și pentru a ne sluji și a ne mântui, S-a smerit și a devenit om ca să poată să fie ascultător până la moarte și încă moarte de cruce. Aceasta a fost baza. Suntem mântuiți de Isus și El e modelul nostru cu privire la felul cum trebuie să fim unii cu alții. Asta a fost baza. Deci motivul pentru care amintesc lucrul acesta aici este ca nu cumva cineva să spună: „Ei bine, cred că ne-am făcut mica parte relațională vara trecută. Am avut mica... , micul accent relațional vara trecută, iar acum am ajuns la teologie.” Nu, nu funcționează așa. Singura teologie care are vreo valoare este teologia de felul lui Filipeni 2 și Evangheliei după Ioan. Și ambele ne sunt date în Noul Testament pentru a susține transformarea relațională. Este foarte clar în Filipeni 2. Să aveți gândul acesta între voi, care l-ați văzut când Isus a fost întrupat, când Cuvântul s-a făcut trup.

Și Ioan a scris această mare carte de 21 de capitole. Când ajungem la capitolul 13: „Prin aceasta vor cunoaște că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții.” Sau capitolul 15, versetul 12: „Să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.” Evanghelia după Ioan și cartea Filipeni sunt ambele teologice în mod masiv, cu scopul ca noi, ca Biserică, să creștem în capacitatea noastră de a ne iubi unii pe alții și a iubi pe vrășmași mai bine. Deci, vă rog, să nu aveți mentalitatea și nu încetați să vă rugați pentru mine, astfel încât șederea noastră timp de un an în Evanghelia după Ioan să nu fie altceva decât avansare printr-o teologie corectă a unei iubiri mai mari, a unei mai mari bunătăți, a unei mai mari blândeți, a unei mai îndelungi răbdări, a unei mai mari facere de bine, a unei mai mari ieșiri din noi înșine, a unui mai mare curaj de a spune lucrurile dificile, și a le spune cu gingășie, toate lucrurile care fac o biserică să funcționeze ca și ceva neobișnuit comparativ cu lumea, cu o atitudine mai bună de slujire, cu mai puțină mândrie, egoism, izolare, cu mai multă grijă. Nu trebuie să părăsim Evanghelia după Ioan pentru a face aceasta; este chiar aici. Deci, Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi este exact adevărul pe care Pavel l-a folosit pentru a transforma biserica filipenilor, astfel încât să nu se mai gândească numai la propriile lor interese și să înceapă să fie interesați în alții.

Deci noi nu suntem separați de lucrurile acestea, ci suntem chiar în mijlocul lor, din nou. Deci întrebarea este - v-am spus de ce pun această întrebare: „Ce înseamnă pentru noi?” - Ce înseamnă pentru noi „Cuvântul s-a făcut trup?” Versetul 14 spune următoarele: „și noi am văzut slava Lui, slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl, plin de har și de adevăr.” Înseamnă că în Isus Hristos vedem slava lui Dumnezeu. Înseamnă că slava lui Dumnezeu în Isus nu a venit să ne mistuie, ci a venit plină de har și adevăr. Slava lui Dumnezeu în Hristos este dispoziția lui plină de har față de noi fără a-Și compromite dreptatea Lui, credincioșia Lui față de Sine Însuși. De ce folosește cuvântul „plin”, „plin de har și de adevăr?” Pentru că este foarte, foarte, foarte mare. Dacă ai un vas la fel de mare ca și Isus, Cuvântul veșnic care a creat toate lucrurile, și e plin de har și de adevăr, e mult har în el. Aceasta e o veste foarte bună. Ar fi putut fi altfel, nu-i așa? Dumnezeu ar fi putut alege să devină carne în chip de Judecător și Călău. Ar fi putut spune: „La împlinirea vremii am terminat - am lucrat cu planeta aceasta mii de ani, și ce primesc? Nicio roadă! Am terminat cu ei! Și voi trimite Judecător!” Va face aceasta; dar n-a făcut-o încă. „Fiul Omului n-a venit să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El” - Ioan 3:17 A venit plin de har și de adevăr prima dată.

Trăim în această perioadă dintre cele 2 veniri ale Împăratului. El a venit plin de har și de adevăr, Cuvântul s-a întrupat pentru a fi îndurător față de noi. Și a fost har, modelat de adevăr, fără a compromite adevărul. Nu este un har oricum, fără principii, sentimental. Există mult har sentimental în lume și mulți oameni nu au o înțelegere biblică a harului lui Dumnezeu, împerecheat cu adevărul și întotdeauna susținând adevărul, întotdeauna ținându-se tare de adevărul și credincioșia lui Dumnezeu față de propria Sa valoare și slavă infinită. Este un har neprihănit, har care Îl slăvește pe Dumnezeu, har costisitor. Acest har va duce direct la cruce, căci la cruce este singurul loc unde adevărul poate sta dacă harul stă în picioare. Dumnezeu nu poate pur și simplu să-ți șteargă păcatul și să rămână drept. Dacă vine cu har pentru a salva pe păcătoși, nu poate - și lucrul acesta nu-l înțelege lumea, fără ca noi să-i ajutăm și să-i învățăm, căci lucrurile acestea nu vin din mintea firească - Dumnezeu nu poate pur și simplu să treacă cu vederea păcatul, căci credincioșia, adevărul înseamnă că „slava Mea a fost defăimată, Numele Meu a fost călcat în picioare în noroi, scopurile Mele au fost respinse, dreptatea Mea cere pedeapsă - adică mânie adevărată.” Dar totuși e atât de îndurător, plin de har.

Deci ce face? Se îmbracă în carne, astfel încât să poată muri. Motivul pentru care Cuvântul s-a făcut trup este ca atunci când Fiul lui Dumnezeu merge la cruce și moare, harul să abunde și adevărul să fie susținut. Adevărul este susținut, pentru că păcatul este pedepsit, iar harul abundă pentru că nu suntem noi pedepsiți! El e pedepsit. De aceea a venit, de aceea a trebuit să aibă trup de carne, ca să poată trece cuiele prin el, ca să-I poată fi străpunsă coasta, conform profeției, ca să poată curge sânge și apă din el, ca să poată deveni un Miel, junghiat de la întemeierea lumii. Acesta e motivul principal pentru care S-a întrupat. Dacă întrebi ce diferență face versetul 14 pentru noi - face toată diferența din lume pentru noi. Vedem slava Lui și este o slavă întocmai ca slava singurului Fiu, iar ceea ce marchează slava e că e plină de har și nu compromite adevărul. Pentru aceasta a fost nevoie de cruce. Iubiți crucea.

Ajutați-vă vecinii să înțeleagă crucea. Invită-ți vecinul în preajma sărbătorilor să stea la masă cu tine și cere-i 15 minute. Nu încerca să te fofilezi, gândind „sper că se va întoarce conversația înspre Isus cumva.” Întreabă-l direct: „Poți să-mi acorzi 15 minute ca să-ți spun lucrul cel mai important din viața mea? Apoi poți tu să-mi spui lucrul cel mai important din viața ta în 15 minute.” Apoi explică-i crucea. Nu contează dacă râde, nu contează dacă crede; de fapt contează dacă crede, dar asta nu guvernează ceea ce spui, ci pur și simplu o faci, explici aceste lucruri, iei un șervețel și desenezi o groapă mare, desenezi o cruce care traversează gura gropii, fă-o! Nu puteți crede câți oameni au fost mântuiți cu șervețele. Evanghelizarea pe șervețele în restaurante este foarte roditoare, căci văd că-i iubești, văd că-i iubești și nu joci jocuri, nu încerci să aduci o analogie cu fotbalul. Spune-i pur și simplu, întreabă dacă poți să-i spui.

Fiți atenți aici, ca nu cumva să spuneți: „Nu suntem acolo, nu putem vedea.” Zice: „și noi am văzut slava Lui, slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” Dar noi n-am fost acolo! Noi n-am fost acolo, deci noi nu putem. Ei au văzut-o, dar noi n-o vedem. Voi, religioșilor, voi vorbiți despre slava Fiului lui Dumnezeu cât vreți, dar nu e aici, nu-L poți vedea, bla, bla, bla... jargon religios. Versetul 14, la sfârșit - doar jargon religios, nu-L poți vedea, nu e aici, iar noi n-am fost acolo și nu exista video atunci, deci ce e toată această discuție despre a vedea? Aveți grijă să nu vorbiți așa și aveți răbdare cu cei ce vorbesc astfel. Această slavă aici, în versetul 14, nu este o luminozitate sau frumusețe exterioară fizică. Isus n-a fost strălucit și frumos din punct de vedere fizic. N-a fost glorios din punct de vedere fizic. „N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă.” Isus a fost simplu, modest, n-ar fi fost pe nicio copertă de reviste (în afară dacă ar fi vrut să-L batjocorească) - la fel ca și majoritatea dintre noi. Doar simplu. Deci nu aduceți această obiecție că nu putem să vedem slava Lui. N-a fost nimic de văzut în natura lui fizică. Dacă l-ai fi văzut, ai fi căscat și ai fi trecut la următorul învățător.

Și să nu credeți că slava Lui a consistat din facerea de minuni. Ghici? Mii de oameni au văzut-o și n-au văzut nimic. Știți câți oameni au stat la mormântul lui Lazăr? Era mort de 4 zile, mirosea greu, iar Isus l-a înviat din morți și știți ce au făcut oamenii? S-au dus la conducătorii iudei pentru a complota moartea lui Isus. „Dacă va continua așa, oamenii vor crede în El”, au zis ei. O, da... dar evident, nu. Pentru mulți nu. Deci nu faceți greșeala de a gândi că slava consistă din minuni vizibile, fizice. Dar atunci ce este? Dacă nu este persoana Lui fizică și nu e pur și simplu faptele Lui, atunci ce este? Răspunsul e că este o frumusețe spirituală, morală, care strălucește în și prin cuvintele și faptele Lui, dar nu este sinonimă cu ele. Și vedeți această frumusețe spirituală, morală cu ochii inimii, nu ochii capului, și am luat această expresie din Efeseni 1:17 „ochii inimii.” Isus a zis: vedeți, dar nu vedeți. Ce înseamnă aceasta? Că aveți 2 seturi de ochi: unul aici, unul aici. Mulți văd cu aceștia și Îl omoară. Văd aceleași lucruri care le văd alții, dar aceștia au ochi să vadă, și spun: „Bineînțeles că vindecă în ziua de Sabat, dar nu complotezi moartea Lui pentru asta, ci vezi o slavă în aceasta, vezi o slavă spirituală în aceasta, vezi o maiestate, vezi har în aceasta, vezi adevăr în aceasta, vezi o realitate minunată, glorioasă, care se autentifică pe sine.” Și în felul acesta sunt oamenii mântuiți, prin Duhul Sfânt. Acești ochi deschiși.

Ascultați la felul de vorbire al lui Pavel despre aceasta. 2 Corinteni 4:4 - „a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.” Lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este, pentru că e Dumnezeu Întrupat, chipul lui Dumnezeu. Diavolul orbește ochii oamenilor, unii dintre voi sunteți orbiți. Sper că nu veți rămâne orbiți. Aceasta înseamnă că Diavolul lucrează ore suplimentare pentru a preveni orice rază de lumină posibilă de a străluci din punct de vedere spiritual în inima ta moartă pentru a putea recunoaște în Evanghelie adevărul maiestuos, glorios, autentic despre Isus Hristos și să te închini înaintea Lui ca Domn al tău, de neclintit în loialitate. Aceasta Diavolul nu vrea să se întâmple și orbește mințile necredincioșilor pretutindeni, pentru a-i împiedica să vadă aceasta. Deci această slavă despre care vorbește în 2 Corinteni 4:4 este aceeași slavă din versetul 14 de aici: „slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl, plin de har și de adevăr.” Rugăciunea mea este ca în predicare și trăire prin Evanghelia după Ioan, ochii voștri să fie deschiși.

Vreau să mă apropii de încheiere, aducându-vă în atenție faptul că versetele 12 și 13 preced versetul 14, și acesta nu e un accident. „Dar tuturor celor ce L-au primit” - pe Isus, Cuvântul, care s-a făcut trup - „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui,” - deci L-au primit, cred - „le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;” - deci avem primit, cred, copii ai lui Dumnezeu - „născuți” - acum avem nașterea din nou - „născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” Născuți de sus, născuți din Dumnezeu. Deci avem 4 lucruri - primit, cred, copii ai lui Dumnezeu, născuți. „Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi; și noi am văzut” Cum vezi? Vezi numai pentru că ești născut din nou. Până nu te naști din nou ești mort. Ochi morți nu văd slavă. Văd lucruri fizice. Din punct de vedere științific pot să fie atât de ascuțiți încât să construiască un calculator, să pună om pe lună, să descopere cum să biruiască o boală, dar din punct de vedere spiritual nu pot să vadă realitatea spirituală, nu-L pot vedea pe Dumnezeu așa cum este, nu-L pot vedea pe Hristos așa cum este, nu pot vedea crucea așa cum este, totul e o nebunie.

Deci ce trebuie să se întâmple? Voi încheia descriind cum se întâmplă. Priviți la versetul 4 -  înapoi la 4: „În El era viața” - acesta e Isus, acesta e Fiul - „În El era viața” - de aceasta avem nevoie, când suntem morți ne trebuie viață - „și viața era lumina oamenilor.” De aceasta avem nevoie. Nu putem vedea fără lumină. Ce dă lumină? Ce deschide ochii pentru a putea vedea lumina Evangheliei slavei lui Dumnezeu pe fața lui Hristos, lumina slavei Fiului lui Dumnezeu, lumina harului, lumina adevărului? Ce dă lumină? Răspuns: viața. Și de unde vine viața? Vine din nașterea din nou. Deci haideți să trecem prin aceasta și ascultați cu atenție, voi încheia în 2 minute. Căci aceste lucruri sunt de viață și moarte pentru unii din voi.

Auzim Evanghelia, de aceea predic, auzim Evanghelia, și prin auzirea Evangheliei, faptele Lui, faptele lui Isus, cuvintele Lui, ce a făcut, realizările Lui mărețe pe cruce Dumnezeu, prin Cuvânt, trezește în mod miraculos viață spirituală în tine. Și primul efect al ei este lumină și această lumină este slava lui Hristos. Un alt mod de a o descrie este credință în Hristos. Un alt fel de a o descrie este a-L primi pe Hristos. Nu cred că există secvențe aici. Viața, lumina, credința, primirea, copil al lui Dumnezeu, toate de-odată. Nu te vei naște din nou ca mai târziu să devii un credincios. Și nu crezi ca mai târziu să te naști din nou, nici măcar cu o secundă mai târziu. Nu poți nicicum să tai în bucăți din punct de vedere al timpului acest eveniment glorios. Asculți Evanghelia, ca acum, asculți Evanghelia, Duhul Sfânt plutește peste Biserică și prin mila și harul Său suveran coboară și deschide ochii orbilor și o rază de lumină strălucește acolo. Vă aduceți aminte de analogia: e vreo diferență de timp între deschiderea ochilor și vederea luminii? Nu, nu este. A vedea lumina și a avea viață sunt simultane. Și inima îmbrățișează și inima crede, toate într-un singur mare act. Și știi: „sunt copil al lui Dumnezeu.” Când spune că le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu, au autoritatea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă e nu că nu ești copilul lui Dumnezeu, ci că credința, primirea, nașterea din nou și a vedea lumina sunt autoritatea pentru a fi copil al lui Dumnezeu. Ești copil al lui Dumnezeu pentru că ți-a fost dat dreptul și autoritatea prin lucrarea lui Dumnezeu în viața ta, în aceste mari lucruri.

Deci închei prin înălțarea Fiului întrupat al lui Dumnezeu încă o dată. Îl înalț înaintea voastră. Eu nu sunt El, ci sunt un martor. „A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. El a venit ca martor.” El a venit ca martor. Eu numai Îl arăt și-L înalț. Cuvântul s-a făcut trup, Isus, și a locuit printre noi, și noi am văzut slava Lui, nu-i așa? Nu-i așa c-ai văzut-o? Poți oare să ieși din această sală și să nu vrei să ai nimic de-a face cu El? Nu poți. Doamne, nu lăsa să se întâmple aceasta. Obligă-i în această seară, obligă-i în această dimineață. Haideți să ne rugăm.

 

O, Dumnezeule, nu putem salva pe păcătos, nu putem deschide ochii orbilor, nu putem face o inimă moartă să vadă slavă, dar Tu poți și Te rugăm ca în acest serviciu de Cină și predicare și cântat și rugăciune și așteptându-Te pe Tine, Duhule Sfânt, lucrează cu putere și luminează ochii noștri, ochii inimii noastre. Ești un Mântuitor mare și Te lăudăm. Amin.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 176
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni