Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

2 - Ce este botezul și cât este de important?
Autor: John Piper  |  Album: Botezul şi a fi membru în biserică  |  Tematica: Botez
Resursa adaugata de Mada_O in 26/07/2017
    12345678910 0/10 X

    Peste foarte puțină vreme fiecare din noi va fi mort și va sta față în față cu Împăratul Isus. Nu vor mai fi îndoieli și mă rog, Tată, să Te folosești de mine, de acest moment, de această biserică, de aceste cântări, de Cuvântul Tău ca să deschizi ochii acestui veac, pentru ca nu cumva să ne jucăm cu Tine și, dintr-o dată, să ne trezim dincolo. Dumnezeule, te implor, fă ca nici unul din cei care mă ascultă, să nu fie găsit nepregătit să dea ochii cu Isus. Să ne dăm silința 100% ca să Te cunoaștem, să nu fii un străin pentru noi în acea zi. Fă ca scenografia botezului, menită să înfățișeze gloria Evangheliei, să aibă impactul ce a fost menit să îl aibă. Pentru toate m-am rugat în Numele Domnului Isus. Amin.

 

    O serie formată din trei părți despre botez și a fi membru într-o biserică. În seara asta, azi, vom discuta despre botez. Data trecută am văzut importanța aparținerii unei biserici, iar în acest mesaj vom vedea ce este botezul și cât de important este el. Primul punct asupra căruia doresc să mă opresc, primul adevăr, cel mai important și ce trebuie să cunoaștem în primul rând este că botezul își trage semnificația și importanța din moartea lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru păcatele noastre, și din învierea Lui din morți. Când vorbim despre botez, nu avem în vedere un ritual religios, nici o tradiție bisericească, ci despre Hristos. Accentul cade pe moartea Lui, pe învierea Lui, pe modul în care El a decis ca viața, moartea, învierea Lui să fie înfățișate într-o imagine ce ne arată cum oamenii trec din moarte la viață. Să nu aveți gânduri mărunte când vă vine în minte botezul. Să aveți gânduri mari când vă duceți cu mintea la botez. Să aveți gânduri grandioase când încercați să pricepeți ce înseamnă că o persoană e îngropată cu apă și iasă din apă. Acesta nu e un joc, acesta nu e o șaradă. Când un bărbat pune un inel pe degetul soției sale pentru prima dată după ce și-au rostit jurămintele, nu e un fleac. Nu poți să tratezi ușor un asemenea moment. Nu poți să zici că nu are importanță, să râzi și să îți bați joc ca de ceva ridicol. Pentru că nu e nimic ridicol aici. E ceva cu greutate, important. Simbolizează lucruri mărețe. Asta vreau să subliniez.

    În primul rând ne vom uita la niște extrase din Mărturisirea de Credință a Prezbiterilor din Biserica Baptistă Betleem, pentru ca să țineți bine minte lucrurile pe care cei 35 de prezbiteri ai acestei biserici, printre care mă număr și eu, cred și propovăduiesc despre botez. Nu poți fi prezbiter aici dacă nu crezi următoarele. Voi citi, iar apoi vom extrage de aici învățăturile biblice. "Noi credem că botezul este o poruncă a Domnului prin care cel care s-a pocăit și a venit la credință își exprimă unirea cu Hristos în moartea și învierea Lui, fiind scufundat în apă în Numele Tatălui, Fiului și al Duhului Sfânt. Este semnul că aparține noului popor al lui Dumnezeu, adevăratul Israel, și un simbol al îngropării și curățirii, ce vorbește despre moartea vechii vieți de necredință și purificarea de întinăciunea păcatului." O să împart mărturisirea în cinci părți și o să le aduc pe fiecare în lumina Bibliei, pentru că acesta e singurul lucru care contează. Nu contează ce gândesc eu, nu contează ce gândești tu, contează ce gândește Dumnezeu iar gândurile Lui le-a pus aici. Așa că judecați voi dacă ce spun în clipa în care confrunt mărturisirea cu Biblia este conform cu Scriptura.

    În primul rând am spus că "Noi credem că botezul este o poruncă a Domnului", asta înseamnă pur și simplu că El a ordonat-o ca pe o practică ce trebuie împlinită în mod constant în Biserică. Aceste lucruri sunt spuse în Matei 28:19-20: "Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit." Predicatul pe care cade accentul în această propoziție este "faceți ucenici". Structura conține multe participii (în engleză), verbe subordonate:"Duceți-vă, faceți ucenici", urmat de două gerunzii, "botezându-i și învățându-i". Deci, el încadrează ideea de a face ucenici între două concepte: a boteza și a învăța. Deci, dacă te întrebi, ce înseamnă a face uncenici? Afli că unul dintre puncte este să-i botezi. Asta scrie. Scrie și alte lucruri. Dar sigur scrie asta. Timpul în care această poruncă este validă este condiționat de promisiunea că va veni în ajutor, așa cum scrie în versetul 20"Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfîrșitul veacului." Aceasta este promisiunea ce sprijinește porunca "Duceți-vă, faceți ucenici botezându-i. Prin urmare, cât timp trebuie să împlinim porunca? Răspunsul e: atât câtă vreme e susținută de promisiune - "până la sfărșitul veacului". Deci, până vine Domnul Isus, treaba noastră ca și creștini, este să evanghelizăm în așa măsură încât oamenii să ajungă să aibă credință și să fie botezați.

    Numărul 2. "Botezul exprimă unirea cu Hristos în moartea și învierea Lui." O găsim în Romani 6:3-4. Privim doar versetele cheie, chiar dacă sunt și altele. "Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă." Contextul mai larg din Romani explică - ar fi o eroare dacă, citind aceste versete, ai ajunge la concluzia că botezul cu apă este instrumentul sau mijlocul prin care cineva e unit cu Hristos. În Romani, credința e mijlocul prin care suntem uniți cu Hristos și justificați: "Deci fiindcă suntem socotiți neprihăniți, prin credință." Suntem socotiți neprihăniți prin unirea cu Cel neprihănit. Deci, unirea cu Hristos, în Romani, în mod sigur, în puterea, și în miezul ei, este imprimată de credință Când ai credință în Isus, ești unit cu Isus, iar când ești unit cu El, atributele Lui, trec asupra ta. Iar El e neprihănit și drept, curat și sfânt. Deci tu devii neprihănit și drept, curat și sfânt, iar asta e măreția unirii cu Hristos numai prin credință. Nu vreau să răstălmăcesc aceste versete în ceva ce ar contrazice mesajul central al cărții. Noi arătăm această credință, o reprezentăm sau simbolizăm prin actul botezului.

    Încă o analogie. Pentru că acest text vorbește în imagini puternice despre lucrurile care se întâmplă în timpul botezului. La o nuntă, în limbaj deja demodat, obișnuiam să spunem următoarele: "Cu acest inel, eu te iau în căsătorie." Ce înseamnă asta? Când spunem aceste lucruri nu dorim să zicem că, punând acel inel pe deget ne căsătorește. Cel puțin eu nu zic asta când e vorba de mine. Nu, ci doar arată jurământul.  Simbolizează jurământul. Dar jurămintele în ele însele reprezintă mariajul, promisiunea. La fel este și cu credința și botezul. Credința ne unește cu Hristos, botezul o arată. "Cu acest botez Te iau în căsătorie. "Deci, prin acest botez, sunteți uniți cu Hristos", zice Pavel, arătând ce deja am explicat. Noi trebuie să ne concentrăm asupra imagisticii morții și a îngropării. Să citim din nou. "Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă." Deci, imagistica botezului lasă să transpară în primul rând moartea, îngroparea, învierea. Prin credință suntem uniți cu El, și, precum El a murit, a fost îngropat și a înviat." La fel și noi, murim, suntem îngropați, înviem, trăim prin El. Iar moartea nu mai are stăpânire asupra noastră. Aceasta e măreția Evangheliei lui Hristos. Când îți pui încrederea în Hristos, moartea ta s-a sfârșit. Boldul ei e înfrânt, la fel și puterea ei, iar drumul spre Paradis e liber. Noi suntem transformați și cu greu ar mai putea numi ce se va petrece "moarte", dacă o privim în această lumină. Noi am murit împreună cu El. Moartea noastră a murit odată cu El la Calvar. Toată judecata a fost îndepărtată acolo. Vechiul vostru eu, plin de necredință, rebeliune, idolatrie, a murit, iar noul vostru eu de credință, supunere, iubire de Hristos, a venit la viață, lucruri pe care le dovediți prin botez, în ascultare de Isus.

    Numărul 3. Noi credem că această imagine a unirii cu Hristos, prin ascultare, în moartea și învierea Lui, se face prin scufundarea în apă. Rămânem la Romani 6:3 și ne uităm atent la această icoană a botezului. Cea mai logică explicație a acestor versete, anume că am fost îngropați cu El în botez și am fost înviați la o viață nouă, este că am fost scufundați în apă ca într-un mormânt, în chip simbolic, și înviat întocmai cum ieșim din ea. Prin urmare, cel mai logic această imagine este explicată în termeni de scufundare, iar însuși cuvântul "baptizo" (gr.) înseamnă "scufundare" sau "cufundare". Nu înseamnă a turna, sau a stropi, iar majoritatea teologilor, indiferent că practică stropirea, sau scufundarea, sunt de acord că Biserica, la începuturile ei, o practica pe cea din urmă. În ultima vreme aproape că nu mai este nici o dispută pe această temă. În Biserica Primară, de-a lungul primelor două secole, s-au găsit dovezi referitoare numai la acest tip de botez. Nu e nici măcar o mărturie despre oameni ce au fost stropiți, sau asupra cărora s-a turnat apă în primele 200 de ani. Nu asta înseamnă etimologic, nu asta simbolizează, și prin urmare nu punem în practică astfel de obiceiuri.

    Iată două argumente ce vin în sprijinul scufundării. În Fapte 8:37 ne aducem aminte de etiopianul ajuns în deșert de Filip, cei doi urmând să discute despre pasajul din Isaia. Etiopianul crede, iar apoi spune: "Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?" Filip acceptă și apoi citim: "A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă - și Filip, și eunucul - iar Filip l-a botezat." Ar fi ciudat dacă tot ce a făcut Filip a fost să ia puțină apă în mână și s-o stropească peste etiopian. Nu asta s-a întâmplat. Au coborât la apă, iar famenul a fost scufundat. Celălalt argument e din Ioan 3:23. Ioan Botezătorul, de asemenea, boteza și el în Enon, lângă Salem - pentru că acolo era apă multă." Nu ai nevoie de multă apă dacă doar stropești. Eu am văzut multe botezuri de prunci, multe botezuri prin stropire, și mi se pare că ai putea boteza prin stopire 200 de oameni numai cu un litru de apă. Îți înmoi puțin degetele, "În Numele Tatălui, a Fiului, a Sfântului Duh." Atât. N-ai nevoie de multă apă să faci asta, îți ajunge un borcan. Nu asta era practica în Noul Testament. Toți învățații sunt de accord cu ce tocmai am spus. Nu iau în derâdere nimic, dar asta era starea de fapt. Mai pot fi și alte motive pentru care nu ați opta pentru botezul prin stopire, dar trebuie să înțelegem că nu așa proceda Biserica Primară, nici nu ar corespunde cu simbolistica din Romani 6.

    Numărul 4. A te boteza înseamnă a fi scufundat în Numele Tatălui, a Fiului și a Duhhului Sfânt.  Matei 28:19: "Ducându-vă, faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh". Asta înseamnă că nu orice scufundare este un botez. Când ești la piscină și te joci, nu înseamnă că te botezi. Ci botezul este un act sfânt și sacru în care Numele lui Dumnezeu e invocat în sfințenie, ca Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh să fie prezent și să facă botezul real dincolo de înfățișare, că mântuirea este într-adevăr este a Tatălui, prin Fiul și Duhul Sfânt, așa că, pe măsură ce înaintezi în punerea în scenă a imaginii mântuirii tale, chemi Trinitatea să fie prezentă, fiind multumitor pentru ce s-a făcut, că ți s-a aplicat și ție în prezent, și că această mântuire va fi păstrată pentru viața nouă, iar Trinitatea să fie onorată pe măsură ce temeiul, mijloacele, și țelul întregii lucrări se arată în El. Pentru că fără Tatăl, nu ar fi mântuire, fără Fiul, nu ar fi mântuire, fără Duhul, nu ar fi mântuire, și se cuvine pur și simplu ca, în momentul în care reprezentăm mântuirea, cele Trei persoane care au adus-o, să fie prezente.

    Ultimul, numărul cinci, botezul este o expresie a credinței și, prin urmare, este rezervat pentru creștini exclusiv. Este punctul cel mai semnificativ când vine vorba de diferențele ce dictează practicile între credincioși. Dacă modalitatea de a boteza, fie prin stropire sau scufundare, a avut importanță, acest punct este mult mai important. Botezul este o expresie a credinței, deci a credincioșilor. Voi citi din nou punctele cheie din Mărturisire și câteva versete. "Noi credem că botezul este o poruncă a Domnului prin care cel care s-a pocăit și a venit la credință (aici e cheia) își exprimă unirea cu Hristos în moartea și învierea Lui." Deci, ce înțelegem noi cu privire la botez prin Noul Testament este că semnificația botezului cuprinde în ea credința. Este un act de credință, o expresie a credinței. O punere în scenă a ceea ce poate fi primit doar prin credință, adică unirea cu Hristos în moartea și învierea Lui. Nu este ceva ce poate fi făcut de un necredincios, dar nici de un copil. De aceea nu botezăm bebeluși, pentru că semnificația botezului ar fi contrazisă. Dacă aveți Bibliile la voi, deschideți-le la Coloseni 2. Am ales Coloseni în detrimentul altor surse din cauza relevanței la nivel personal pe care o are această carte pentru mine. Am crescut într-o familie baptistă și parcă așa e moda, să fii baptist pentru că mama și tatăl tău sunt baptiști, și fiecare în dreptul său poate să o spună. Poate, poate. Nu pot nega că există o influență puternică. Dar în timpul școlirii mele, de-a lungul a patru ani, am descoperit că poți fi crești fără să fii și baptist, iar apoi trei ani am fost copleșit de oameni reformați, dintre care mulți nu erau baptiști, dar au fost niște profesori grozavi și influențe minunate pentru mine, apoi trei ani în Germani, unde toți frații erau luterani, eu fiind singurul american, eu fiind singurul care vorbeam engleză, eram baptist, și restul toți luterani, și toți și-au îndreptat privirile spre mine când am ajuns la 1 Petru, în timpul unui curs ce se intitula "1 Petru. Duhul și botezul." Eu încercând în germană să-mi apăr viziunea... La fiecare macaz al vieții mele, acest text din Coloseni mi-a dat viață. Era locul în care mă odihneam, mă linișteam. Și-mi amintesc clar cum l-am privit pe Dr. Gupold țintă și i-am zis: "Coloseni 2:12. Coloseni 2:12!" Nu pot părăsi textul acesta, nu mă pot despărți de el. Nu dau doi bani pe ce crede tata, sau mama, sau pastorul Lawrence, ci cred ce zice Dumnezeu și peste asta nu pot trece. Și m-a respectat fără să mă disprețuiască, era un om evlavios, acest luteran.

    Voi citi și voi explica modul în care a funcționat pentru mine. Încep cu versetul 11 din Coloseni 2: "În El, în Hristos, ați fost tăiați împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământești." Să vedem ce ascunde acest limbaj ciudat. Pavel spune că odată se făcea de către om o circumcizie băiețeilor din Israel, iar acum, în biserică, există o contrapondere, dar care nu e realizată de mâini omenești. Să recitim. "În El ați fost tăiați împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână." Aici este vorba despre un nou înțeles spiritual conferit circumciziei în cadrul bisericii. Omul nu intervine aici. Este o realitate. Și ce e îndepărtat nu e prepuțul, ci trupul poftelor. Asta înseamnă, privind la analogia circumciziei, că Hristos taie legătura dintre noi și trupul nostru vechi, atât de obișnuit să păcătuiască. Trup dominat de păcat, ce se lăfăia în păcat, ce făcea numai păcat, iar El spune: asta o tăiem jos! Încă ai un corp, însă omul vechi e aruncat la gunoi. Cam imaginea asta o avea Pavel în cap atunci când vorbea despre noul sens al circumciziei, pentru creștini. Veți auzi mai multe despre aceste semnificații profunde în curând. Să continuăm cu versetul 12 unde sensul se continuă. Aici avem un gerunziu, ce face referire la un eveniment petrecut fie în același timp, fie înainte, poți traduce în mai multe moduri. "Fiind îngropați împreună cu El, prin botez, și înviați în El și împreună cu El, prin credința (Aceste două cuvinte reprezintă totul pentru mine) în puterea lui Dumnezeu care L-a înviat din morți." Avem imaginea circumciziei spirituale în versetul 1, strâns legată de botez. Ați fost circumciși, ați fost botezați. Vechiul trup al poftelor, îndepărtat, aruncat. Cred că circumcizia spiritual e același lucru cu nașterea din nou. Ați murit și ați înviat împreună cu El prin botez. Asta e punerea în scenă a nașterii din nou. Deci, botezul este o punere în scenă a aceluiași lucru semnificat prin circumcizie. Sunt foarte strâns legate, nu? Deci, e probabil corect - toți baptiștii au emoții când vine vorba de asta, -  să spunem că botezul a înlocuit circumcizia ca și însemn când vine vorba de a identifica poporul lui Dumnezeu. Ne apropiem de o dispută a prezbiterienilor. Dar e probabil să fie corect să considerăm botezul ca un semn exterior al apartenenței la poporul lui Dumnezeu.

    În Vechiul Testament, și vă rog acum să aveți în minte diferențele, băieții, țineți minte că femeile, fetițele nu primeau acest semn, ar fi fost neliniștitor, deci bărbații erau circumscriși pentru a arăta că iau parte la vechiul legământ dat poporului lui Dumnezeu, iar în Noul Testment, bărbații și femeile sunt botezați pentru a arăta că iau parte la noul legământ dat poporului lui Dumnezeu. Avem deja două diferențe: de la circumcizie la botez, de la exclusivitatea oferită bărbaților la acceptarea deopotrivă a bărbaților și femeilor. Această intercorelare dintre botez și circumcizie i-a făcut pe mulți oameni, grozav de mulți, să creadă că, din moment ce circumcizia era aplicată băiețeilor din poporul lui Dumnezeu în vechiul legământ, și botezul ar trebui aplicat băiețeilor și fetițelor din poporul lui Dumnezeu în noul legământ. Aceasta era teza. Dacă mă întrebați de ce oamenii nu cred ce cred eu, aici e toată chestiunea. Un anume simț al continuării dintre legăminte că dacă pe copiii vechiului legământ, cel puțin pe băieți, puneau semnul acestui legământ când se nășteau din punct de vedere fizic într-o familie de evrei, atunci când o familie a noului legămînt, adică o familie creștină, are un copil, copil ce se presupune a fi născut în legământ, parte a legământului, ar trebui să primească el și semnul legământului, adică botezul. Aici e logica botezării copiilor. Nu cred că e foarte complicat și reușește să convingă milioane de oameni. E convingător. Efortul meu în ultimii 30 de ani, prin repetarea iar și iar a ce cred despre acest subiect, este să dovedesc acest argument ca fiind invalid. E invalid din punct de vedere textual și din punct de vedere al legământului. Doar pare să funcționeze.

    Să privim textul. Coloseni 2:12: "Fiind îngropați împreună cu El, prin botez, și înviați în El și împreună cu El, prin credința." În botez, semnificația învierii survine prin credință. "În botez sunteți înviați prin credință. În botez sunteți înviați prin credință. În botez sunteți înviați prin credință." Acesta e temeiul în baza căruia funcționează. Fără credință nu poate fi nici înviere. Simbolistica se destramă în lipsa ei. Asta semnifică botezul în mintea lui Pavel. "Fiind îngropați împreună cu El, prin botez, și înviați în El și împreună cu El, prin credință." Deci botezul este o punere în scenă a morții și învierii lui Hristos, și își primește semnificația din credință, unirea cu Hristos realizată de credință. Alt text ce ne arată că acest mod de a vedea lucrurile e impregnate în creierul lui Pavel. Se găsește în Galateni 3:26-27. Nu poți spune aceste lucruri dacă n-ai crede că în miezul botezului stă încleștată credința. Și mă refer la credința persoanei botezate, nu la credința părinților. Nu este nici măcar o iotă ce ar putea să sugereze că altcineva ar putea să creadă pentru tine atunci când te botezi ca în moartea lui Hristos și în învierea Lui. În Galateni 3:26-27 scrie: "Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu, prin credința în Hristos Isus." Sunteți fii ai lui Dumnezeu, prin credință. Așa devii fiu al lui Dumnezeu. "Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu, prin credința în Hristos Isus. Toți care ați fost botezați pentru Hristos v-ați îmbrăcat cu Hristos." Ce înseamnă asta? La școala unde predau îi învățăm pe studenți o anumitămetodă ce îi îndeamnă să privescă la modul în care două prepoziții alăturate sunt interdependente, iar exemplul de față e important. "Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu, prin credința în Hristos Isus. Toți care ați fost botezați pentru Hristos v-ați îmbrăcat cu Hristos." Să le inversăm puțin locurile. "Căci toți care ați fost botezați pentru Hristos v-ați îmbrăcat cu Hristos. Deci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu, prin credința în Hristos Isus." Singurul lucru ce ar explica toate aceste ar fi ca Pavel să privească botezul în relație cu credința. Nici o altă explicație nu e valabilă. Conchid că, în viziunea lui Pavel, nu ar trebui să existe botez fără credința în Numele Căruia ești botezat. "Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu, prin credința în Hristos Isus. Toți care ați fost botezați pentru Hristos v-ați îmbrăcat cu Hristos." Asta înseamnă botezul.

    Din punct de vedere textual, dar și al legămntului există o problemă. Când s-a petrecut schimbul în istorie, de la vechiul legământ la noul legământ, vechiul - al evreilor, noul - al bisericii, de la circumcizie la botez, s-au petrecut multe schimbări. Una din ele era mutarea accentului de pe Israelul evreilor - poporul lui Dumnezeu alcătuit numai din bărbați ce primeau însemnul aparținerii - pe poporul spiritual, pe biserica tuturor neamurilor, nu doar Israel, cu bărbați dar și femei ce primeau însemnul aparținerii la popor, adică botezul, și, așa cum era de așteptat din moment ce credința face posibil botezul, a avut loc o prețuire a apartenanței, nașterii spirituale în familie, nu a nașterii carnale. Paralelele funcționează dacă plasezi limitele unde trebuie. E clar că nou născuții trebuie botezați. Nou-născuții din nou! Asta e analogia. Copilașii în credință. Tocmai au crezut! Grabiți-vă să acționați. Să arate întregii lumi ce s-a petrecut cu ei, tocmai cum a poruncit Isus. Desigur că există o analogie. Schimbarea s-a făcut de la Israel la Biserică, de la bărbați la bărbați și femei, de la circumcizie la botez, de la naștere fizică la naștere spirituală. Funcționează. Dar dacă duci analogia de la: ești născut în familie de evrei, ești iudeu; la: ești născut din părinți creștini, faci parte din biserică - ești în încurcătură. Probleme cu textul, probleme cu biserica, probleme cu legământul. Noul legământ e că va turna Duhul Lui în inimile noastre, că vom umbla după legile Lui. Acesta e noul legământ, semnificația lui. Oamenii noului legământ nu sunt carnali, sunt ai Duhului. Că mie mi se nasc copii nu are nici un aport la apartenența lor, în acel moment, la noul legământ. Sau după 8 zile. Căci, te naști în noul legământ numai când te naști din nou. Și atunci ai voie să fii botezat. Vedem că semnificația botezului e întrețesută cu apartenența la poporul lui Dumnezeu. Biserica este expresia poporului universal al lui Dumnezeu, al noului legământ, botezul este expresia apartenenței la biserica locală. În Noul Testament, a fi creștin, a fi botezat, a aparține noului poporul al legământului, și a face parte din biserica locală, erau interconectate.

    Să ne gândim la Pavel, care a zis că dacă ai fi încercat să scoți din ecuație măcar unul dintre aceste elemente, să nu fii creștin, sau să nu fii botezat, sau să nu aparții poporului noului legământ, sau să nu fii membru într-o biserică locală, nimic nu s-ar mai fi legat, nu ar avea sens. Toate erau interdependente. A face parte din poporul noului legământ însemna a face parte și din manifestările lui. A fi creștin însemna să fii botezat. Unii dintre dumneavoastră v-ați jucat cu aceste lucruri exagerat de mult. Mult prea mult. Sute dintre domniile voastre. Sute. Vă târâiți picioarele. E stânjenitor să fii cu picioarele goale în fața bisericii. Eu am picioarele albe. Îmi cade părul. Acum îl descriu pe John Piper. Arăt ridicol în robă. Ce bine pentru mine. Port costum ca să nu fiu ridicol. Totuși, arăt ridicol. Dar uneori e bine să ai parte de ridicol. Și mai sunt o groază de motive din cauza cărora am întârzia.

    Voi încheia. Am ajuns la concluzia că botezul este important. Vă ofer trei care să vă ajute să vă amintiți.  Primul: a fost în mod categoric ordonat de Domnul Isus. Doi, a fost aplicat în mod nediferențiat tuturor creștinilor în biserica primară. Trei, era legat în mod absolut de conversiune într-o manifestare unică a credinței mântuitoare. Nu te botezi de câte ori vrei. Te botezi o dată. Pentru că ești mântuit o dată. Să ne oprim și să privim la cele două mesaje din fața noastră. Cel de săptămâna trecută, importanța bisericii locale. Săptămâna aceasta, importanța botezului în relație cu biserica locală. Conchid că botezul este important, și natura bisericii locale e importantă ca expresie sacră a trupului universal al lui Hristos. Doi, a nu fi botezat e de o semnificație vitală, deoarece prin aceasta credinciosul e exculs din biserica locală. E foarte serios. Trei, există o groază de oameni evlavioși, care cred Scriptura, care Îl onorează pe Hristos, sfinți, credincioși, care nu văd importanța botezului în viața creștinului. Mulți dintre prietenii mei se încadrează aici. Și, sunt o grămadă de oameni evlavioși, care cred Scriptura, care Îl onorează pe Hristos, sfinți, credincioși, care nu văd cât de grav este să le permiți acestor soi de oameni să fie în continuare membrii într-o biserică, fără să fie botezați. Întrebarea ce se pune nu este doar greu de răspuns, ci și greu de formulat.

    Mă întreb din nou: care e întrebarea ce se cere pusă, și cum ar trebui să o formulăm dacă și răspunsul e atât de dificil de dat? Colcluzia mea: poate Domnul, în mila Lui, ne va arăta cum să le facem pe amândouă, cum să clarificăm situația spre slava Lui. Să onorăm importanța apartenenței la biserica locală, la fel ca și a botezului. Să ne dea Domnul înțelepciunea lui Solomon, sau una mai bună, ca a Aceluia care a fost mai bun și mai mare decât Solomon, a Domnului Isus. Noi avem în noi gândul care era în Hristos. El nu vrea să fim imobilizați de acestă chestiune, nu vrea să existe partide între noi legate de modul în care înțelegem aceste probleme, și aici vreau să mă opresc. M-am gândit oare ce cântec se cuvine să intonezi la sfârșitul unui mesaj ce se termină printr-o întrebare? Se presupune că trebuie să fiu puternic, convingător, să dictez răspunsuri, așa că mi-am dat seama că am nevoie de un cântec despre înțelepciune, și mi-am amintit de "Fii a mea lumină". Ce spune la un moment dat "fii înțelepciunea mea". Și i-am adăugat un vers nou, i l-am atașat. O să cântăm, iar când ajungeți la strofa pe care nu o cunoașteți, și știu că sunteți toți cântăreți buni, din cele 3 camnpusuri. O să vă citesc ce am scris și nu cred că e părtinitoare, cu toate că eu sunt părtinitor. Dar o să încerc să nu spun ceva prea îngust. Strofa sună cam așa:
    Învață-ne, Tată, să căutăm înțelepciunea Ta,
    Să ajungem să împărtășim dragostea Ta pentru biserică.
    Fă ca botezul Tău să ne fie jurământ fidel,
    Și astfel să onorăm ambele părți.

    Cred că fiecare din noi ne-am putea ruga astfel, nu? Indiferent de partea pe care o luați, fie că puneți accent pe botez sau pe biserică.

 

    Tată din ceruri, iubesc biserica Bethlehem, iubesc biserica Ta universală, iubesc botezul și ceea ce reprezintă a fi îngropat și înviat cu Hristos. Și iubesc apartenența la o biserică și ce reprezintă ea. Și mă rog atât pentru înțelepciune solomonică, mă rog să știm să venim cu soluții ca atunci când el a cerut o sabie pentru tăierea copilașului în două. Dar mai mult, tănjim după înțelepciunea lui Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și științei. Încheiem cu o rugăciune care proclamă că Tu ești Viziunea, Înțelepciunea, Regele, Comoara noastră, Bogăția noastră. Și ne dorim ca să ne dai lumina, în Numele Domnului Isus, Amin.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1540
  • Export PDF: 1
  • Favorită: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni