2 - Fratilor, simțiți-L, gândiți-L și predicați-L pe Dumnezeu
Autor: John Piper  |  Album: Conferința pentru pastori  |  Tematica: Bucurie
Resursa adaugata de Mada_O in 13/05/2020
    12345678910 0/10 X
Referințe

Vreau să personalizez aceasta pentru mine, Doamne, cel înclinat să rătăcesc, Doamne, simt asta, înclinat să-L părăsesc pe Dumnezeul pe care-L iubesc, ia-mi inima, Doamne, și pecetluiește-o, pecetluiește-o pentru curțile Tale de sus, leagă-mă cu lanțuri de tronul Tău, Te rog, exercită-ți puterea Ta suverană de păstrare pentru a mă trezi în fiecare moment. N-aș fi creștin la sfârșitul acestui mesaj dacă n-ar fi harul Tău să mă țină. Te rog, ajută-mă să stau în picioare. Și mă rog aceasta pentru toți frații și surorile de aici. Și acum, Te rog ajută-mă să fiu credincios Cuvântului Tău și Te rog să faci ceva pentru mințile noastre, Doamne, în Numele Domnului Isus, amin.

 

Deci centralitatea lui Dumnezeu în inimile noastre, cu prezumția că, pentru ca El să fie central în inimile noastre, trebuie să fie veselia bucuriei noastre și trebuie ca noi să urmărim bucuria în El tot timpul pentru a putea fi păstori plini de dragoste. Deci bucuria în El e crucială pentru această centralitate și crucială pentru oamenii pe care-i slujim. Aici am fost. Și acum, centralitatea lui Dumnezeu în minte. Lucrarea minții, viața minții. Nu știu dacă v-ați gândit vreodată cum e structurat Psalmul 100 în relația dintre bucurie și teologie. Merge în felul următor, și voi face indentații ca suporturi cu mâinile. ‑ Strigați de bucurie către Domnul, toți locuitorii pământului! Slujiți Domnului cu bucurie, veniți cu veselie înaintea Lui. Până aici a fost prima sesiune. Ați prins-o, nu-i așa? „Strigați de bucurie către Domnul, toți locuitorii pământului. Slujiți Domnului cu bucurie, veniți cu veselie înaintea Lui.” Ideea e clară în aceste versete 1 și 2, nu-i așa? E o poruncă, nu o opțiune. Dacă-L slujești pe Domnul, Îi slujești cu veselie, altfel nu-I ești plăcut. Dumnezeu iubește pe cel ce dă cu bucurie. Păstoriți turma lui Dumnezeu de bunăvoie.

Următoarea propoziție: ‑ Să știți... - ați înțeles? Bucurați-vă... să știți... K-N-O-W (a ști), nu N-O (nu). „Să știți că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, - deci această indentație înseamnă că sprijină.” „Să știți că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui și turma pășunei Lui.” Acum înapoi la margine. „Intrați cu laude pe porțile Lui, intrați cu cântări în curțile Lui! Lăudați-L și binecuvântați-I Numele.” Acum înapoi la marginea interioară: „Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ține în veci și credincioșia Lui din neam în neam.” Vedeți structura? Bucuria, cunoștința, bucuria, cunoștința. Asta e tot ce am de zis - cunoștința slujește bucuriei. De aceea viața minții, doctrina, doctrina are o importanță uriașă, de dragul bucuriei. Eu sunt foarte fixist cu privire la doctrină. Mulți fixiști în doctrină sunt ucigași ai bucuriei. Deci am pus ordinea în felul în care am făcut-o ca să înțelegeți indentația. Viața nu are de-a face cu teologia, ci cu doxologia, dar nu e nimeni care-L proslăvește cu adevărat pe Dumnezeu fără cunoștința adevărată. Dacă vrei să te bucuri de El cu adevărat, trebuie să Îl cunoști pe El cu adevărat. Cei care neglijează cunoștința și doctrina se împușcă pe ei înșiși în inimă, nu în picior.

Deci, despre aceasta e vorba în această sesiune: viața minții, folosirea minții, în special pentru păstori, care sunt însărcinați să dea învățătură și să echipeze sfinții prin a fi pastori-învățători credincioși, în conformitate cu Efeseni 4. Romani 10:2 spune, ‑ ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere. Știți lucrul izbitor cu privire la contextul acela? Ei nu erau mântuiți! Căci versetul 1 spune, „dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliți, este să fie mântuiți. Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu... ” Nu e asta o logică nebună? Rugăciunea mea către Dumnezeu pentru ei este să fie mântuiți, căci au râvnă pentru Dumnezeu. Nu sunt mântuiți! Deci ei au ascultat prima sesiune și printr-un proces mintal uimitor au pus-o printr-o sită și au luat bucuria, dar fără Dumnezeu. Și vor merge înapoi la biserica lor și vor folosi muzică și tot felul de strategii de veselie de familie, de bătut pe umăr, și tot felul de chestii pentru a produce veselie... Dar totuși n-au înțeles. Așa că această sesiune devine chiar crucială, căci nu cred că bucuria în Dumnezeu Îl va glorifica pe Dumnezeu dacă nu e bucurie în Dumnezeul adevărat.

Hai să vă dau o ilustrație, ceva vizual care mă ajută pe mine. Mergi pe stradă cu o plasă de bani, 10000 de dolari, și mergi ca să-i depozitezi la bancă (Wells-Fargo). Îți dai seama că ai o altă programare undeva și dacă mergi la bancă nu vei ajunge la timp, așa că oprești pe un străin pe drum și-i spui, ‑ Aici sunt 10000 de dolari în cash, iată numărul meu de cont, puteți vă rog să depuneți acești bani pentru mine? La revedere, trebuie să plec. Străinul îl ține și-i spune:
‑ Ho, ho, ho... Sunt 10000 de dolari aici?
‑ Da.
‑ De ce-mi încredințați mie acești 10000 de dolari? De ce simțiți încredere în mine acum?
‑ Fără vreun motiv, doar simt. Nu am vreun motiv rațional. Deci puteți vă rog să faceți asta?
Și pleci. Ce-o să gândească despre tine? Va gândi că ești nebun. Va fi omul acesta complimentat? Nu va fi. Nu există niciun motiv de a-i acorda încredere. Dați banda un pic înapoi. Ajungi la bancă, trebuie să ajungi dincolo, și oprești pe cineva, zicându-i:
‑ Vreți să luați asta?
‑ Bineînțeles, dar de ce aveți încredere în mine?
‑ Lucrez în același loc cu dumneata, nu mă cunoașteți, dar v-am observat de un an încoace. Am privit tot ce faceți - cum vă pontați fișa, cum faceți lucrurile la timp, cum vorbiți. Am pus și întrebări cu privire la familia dumneavoastră. Vă știu bine, veți face acest depozit.

Cum se va simți acesta? Onorat. Fără cunoștință cu privire la motivul pentru care ne încredem, nu îl onorează pe cel în care ne încredem. Dacă nu există cunoștință dedesubtul bucuriei în Dumnezeu, El nu este onorat prin bucuria noastră, dacă e doar vânt, dacă e doar ceva forțat, nu e nicio slavă urcând spre El. E un lucru minunat că Dumnezeu, în acești ultimi 20 de ani sau mai mult, după judecata mea, a incorporat versuri bogate doctrinar în muzica noastră de închinare. Cântările noi. Cele vechi deja aveau aceasta. Acum și cele noi le au. Există compozitori care au realizat că a spune aceleași lucruri vechi în mod repetat nu va fi îndeajuns. Și nu ducem lipsă de muzică de închinare contemporană magnifică, de toate culorile. Așa că sunt încântat că Dumnezeu lucrează asta în zilele noastre.

Deci iată ce aș vrea să fac: am scris 1,2, 11,19 indicii biblice despre cum să ne folosim mintea de dragul lui Dumnezeu. Și nu voi reuși să trec prin toate 19, dar vom face materialul disponibil pe internet. Sunt doar puncte cu gânduri scrise după ele. Haideți să trecem prin cât de multe putem în ora pe care o avem la dispoziție. 1. Biblia ne cheamă să ne gândim la ceea ce ne-au învățat apostolii. 2 Tim. 2:7 este un verset esențial pentru înțelegerea mea cu privire la viața minții. 2 Timotei 2:7 spune, „Înțelege ce-ți spun, Domnul îți va da pricepere în toate lucrurile.” Gândește, Timotei, înțelege. Am scris unele lucruri, acum e o poruncă: înțelege ce-ți spun. Aceasta e o poruncă pentru toți pastorii să se gândească la texte. Gândește, înțelege, Timotei, ce-ți spun. Următoarea expresie ne previne împotriva intelectualismului care ar asuma că putem avea o înțelegere corectă fără ajutorul Lui.

Căci următoarea propoziție spune, „căci Domnul îți va da pricepere în toate lucrurile.” Mulți oameni despart acestea și sunt ori într-un fel, ori în celălalt. Un grup spune, „Noi suntem gânditori și izbândim și scriem teologia.” Iar celălalt spune, „Noi ne rugăm și cerem iluminare, iar Dumnezeu ne dă ceea ce avem nevoie.” Iar textul spune că noi facem partea gândirii pentru că El face partea dăruirii. Și în mod evident El face partea dăruirii prin gândire, înțelegere. Nu ai gândirea aici, iar apoi, fără nicio conecție cu aceasta să ai teologia printr-un alt mod. Într-un fel vertical. Nu funcționează așa. Deci aici e un mandat clar: „Înțelege ce-ți spun, căci Domnul îți va da pricepere în toate lucrurile.”

Dacă vreți să vedeți un alt text care mă mișcă în privința aceasta, e chiar mai bun decât cel anterior, dar e în Vechiul Testament, așa că l-am citit pe acela primul. Proverbe capitolul 2 - ascultați cum curge acesta. Prov. 2:1 „Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învățăturile mele - dacă vei primi, dacă vei păstra - dacă vei lua aminte la înțelepciune - deci, ia aminte - și dacă-ți vei pleca inima la pricepere; - O, Doamne, dă-mi pricepere! - dacă vei cere înțelepciune și dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul și vei umbla după ea ca după o comoară, - aceasta e un dacă lung... Și acum vine clauza – atunci ‑ atunci vei înțelege frica de Domnul, și vei găsi cunoștința lui Dumnezeu.” Și apoi vine aceeași idee ca în 2 Timotei 2:7b, adică, ‑ Căci Domnul dă înțelepciune; - ai crezut că ai căutat-o până n-ai mai putut și apoi ai găsit-o? Da, căci El ți-a dat-o. ‑ Căci Domnul dă înțelepciune; din gura Lui iese cunoștință și pricepere. Vedeți, logica aici e exact la fel ca în 2 Timotei 2:7. Fii un avar când e vorba de pricepere: sapă, caută, urmărește, prețuiește.

Vă amintiți acea expresie a lui Martin Luther, când a început să aibă succes cu Evanghelia? A zis, „Am bătut cu obrăznicie pe apostolic până când greaca din Romani 1:17 a cedat.” Ați avut vreo vineri după-amiaza așa? Poate la voi e lunea? Sau vineri, sâmbătă... Și vă uitați la text, gândind, „Nu cedează”. Nu știu ce să spun din textul acesta. Am o mică notiță în partea de sus a ecranului calculatorului meu (folosesc programul BibleWorks, așa că îmi deschid rar Biblia pe hârtie când mă pregătesc pentru predici. Sunt în BibleWorks tot timpul.) Am o mică notiță lipită acolo, care spune, „Ajută-mă, Doamne! Ajută-mă, Doamne. BibleWorks nu-i destul.” Nu știu totuși ce aș face fără acest program, căci este o concordanță atât de imediată și ajutorul meu principal, după Biblie, este motorul de căutare în acea mașină. Vreau să știu ce înseamnă ‑ pathoaici, în Evrei 13:17. Vreau să știu dacă acel cuvânt pentru bucurie are vreo întorsătură specială. Nu merg la dicționar. Aproape niciodată nu merg la dicționar, ci apăs pe „Caută Tema” sau „Caută Forma” și de-acolo ajung să înțeleg sensul. Ce dar, ce dar incredibil! Slavă Domnului pentru computere! Dar am notița acolo „Ajutor, Doamne!” Căci de multe ori mă izbesc de un zid în mod repetat - nu înțeleg asta, logica nu curge, nu pricep, nu înțeleg sensul cuvântului acesta... Cum se potrivește cu versetul acesta de la sfârșit? Trebuie să zic ceva mâine dimineață! Deci lucrăm din greu și spunem, „Căci Domnul dă înțelepciune; din gura Lui iese cunoștință și pricepere.” Acesta a fost numărul 1.

2. Biblia ne cheamă să fim maturi în gândirea noastră, nu bebeluși. 1 Corinteni 14:20: „Fraților, nu fiți copii la minte; ci la răutate, fiți prunci, iar la minte, fiți oameni mari.” Ce înseamnă a fi prunc la minte? Ce fac bebelușii cu gândirea? Nu fac nimic cu ea. O consideră complet irelevantă. Nu au experiență cu ea. Nu îi atrage. Nu le ocupă nimic din timpul lor. Nu sunt buni la ea. Deci, fraților, fiți așa cu privire la răutate - nu fiți buni la ea, nu vă petreceți timp cu ea, să n-o înțelegeți prea bine dinăuntru. O, cât de mulți gândesc că trebuie să facă lucruri rele! „Trebuie să te uiți la filmele acelea, toți se uită la ele.” Prostie! Inima mea nu poate suporta astea. Nu știu cum cei ce scriu recenzii la filmele acelea oribile pot avea vreo relație cu Dumnezeu. Trebuie... , e treaba lor. Dar inima asta nu suportă. Inima aceasta ar merge în jos. Nu operez cu răutatea înăuntru. Mă uit la ea din afară, înțeleg câte ceva despre ea, citesc despre ea, dar nu intru în ea ca s-o înțeleg. Fiți prunci la răutate, să nu aveți multă experiență cu ea, să n-o înțelegeți prea bine. Mă bucur că nu înțeleg când văd pastori comițând adulter. Spun, „Glumești! Cum se poate una ca asta? Cum pot face așa ceva soțiilor lor? Cum pot face asta lui Dumnezeu și Bisericii?” Nu înțeleg. Mă bucur că nu înțeleg. O văd, o știu, mă izbesc de asta, am avut de-a face cu astfel de caz în biserica mea, dar mă bucur că există ceva ce nu gustă aceasta. „Cine stă în picioare să ia seama să nu cadă, Piper.” Dar spune că în loc să fii prunc la gândire, să fii matur în gândire. Să ai multă experiență cu gândirea. Să înțelegi cum funcționează gândirea. Să fii bun la gândit. Mai bine să spui 5 cuvinte bine gândite pentru a da învățătură congregației tale, decât 10000 de cuvinte care nu au sens pentru ei. Acesta e versetul precedent.

3. Biblia asumă și încurajează o analiză corectă a naturii și vremurilor și lucrurilor morale. Biblia asumă și încurajează o analiză mintală corectă a naturii - asta e cartea lumii - a timpurilor și vremilor și a lucrurilor morale. Vreau să vă dau 1 sau 2 exemple și să extrag niște implicații din ele. Luca 12:54-57: „El a mai zis noroadelor: ‘Când vedeți un nor ridicându-se la apus, îndată ziceți: vine ploaia. Și așa se întâmplă. Și când vedeți suflând vântul de la miază-zi, ziceți: Are să fie zăduf. Și așa se întâmplă. Fățarnicilor, - O, Doamne Isuse! Cum ai reușit să ai vreun ascultător? Atrage-i și apoi dă-le un pumn în față. ‑ Fățarnicilor, fața pământului și a cerului știți s-o deosebiți- e un lucru bun acesta - vremea aceasta cum de n-o deosebiți?” Eu sunt aici. Și pentru ce nu judecați și voi singuri ce este drept? De aici am luat aceasta natură, vremuri, morală. Totul e aici, cele 3 părți. Deci, câteva lucruri, prin implicație, din acest text.

Îmi aduc aminte din zilele mele de seminar, știți, un pic de învățătură e un lucru periculos. Bea adânc sau nu gusta din izvorul Pierian. Iată-ne, toți aveam un pic de învățătură în acele zile, și unii discutau despre gândirea ebraică și greacă. Iar Biblia este ebraică, greacă liniară, logică, Aristoteliană și bla-bla-bla... Eu eram un om obișnuit, comun și ziceam, „Nu înțeleg, nu știu asta. Gândirea evreiască și Aristoteliană nu este în Biblie. Ce vrei să spui prin gândire Aristoteliană? E un cuvânt cam mare. Ce e Aristotelian?” Ca și silogisme, știi? Toți oamenii sunt muritori, Plato a fost om, de aceea Plato a fost muritor. Asta e gândirea Aristoteliană. „Mie mi se pare ceva obișnuit. Și eu cred asta. Și eu gândesc așa. Cred că și Dumnezeu gândește așa. Cred că toți gândesc în felul acesta, dacă gândesc... Dar bineînțeles că asta nu e o dovadă, căci trebuie s-o arăți în Biblie, cum ar fi chiar aici. Nu-i așa?” Ziceți că atunci când se ridică norii, vine ploaia. Aceasta e prima premiză - vin norii. Iar premiza a doua - de aceea va ploua. E ceva Aristotelian. Nu-mi pasă dacă Evrei a spus-o, sau dacă Aristotel a spus-o. Dumnezeu a rânduit Universul în felul acesta. Nu eram impresionat. Și încă nu sunt impresionat de mult gunoi filosofic care e răspândit de mulți doctoranzi. Citiți Biblia, cunoașteți Biblia, gândiți, gândiți, gândiți, fraților! Suntem atât de predispuși la a da de o problemă în Biblie și să sărim la o sursă secundară.

Spune-mi ceva, Don Carson, ajută-mă. Îmi place de Don, chiar îmi place și mă ajută mult. Dar nu m-a ajutat săptămâna aceasta cu Ioan 14. Însă am vorbit despre asta. Uitați despre aceasta. Nu săriți la sursa secundară mai întâi, ci gândiți mai întâi. Luați un pix în mână, îndoiți o foaie în două și începeți să măzgăliți, să desenați săgeți, semne de întrebare și gândiți - pe hârtie, sau pe ecran. Gândiți, gândiți-vă la acest text. Iată încă o implicație a acestui text: Contrastați-l cu Matei 21:23-27. Vă voi spune povestea, o voi parafraza „Au venit la Isus și I-au spus: ‘Cu ce putere faci Tu aceste lucruri?’ Iar Isus, din nou... ‘Aș vrea să vă întreb ceva mai întâi.’” Vă voi spune de ce a făcut aceasta, judecând după felul cum se termină întâmplarea. Îi întreabă ceva înapoi, ca să vadă dacă vrea să vorbească cu ei, căci există un anumit fel de epistemologie cu care El nu vrea să aibă de-a face. “Haideți să vă întreb ceva mai întâi: Botezul lui Ioan venea din cer, sau de la oameni? Iar ei s-au sfătuit între ei. ‘Dacă zicem că era din cer, atunci El va zice: Atunci de ce nu l-ați crezut și nu v-ați botezat? , iar dacă zicem că era de la oameni, oamenii cred că el era profet și ne vor ucide cu pietre. Ce să spunem? Vom spune că nu știm.’” Și au venit cu răspunsul, “Nu știm”. Iar Isus spune, “La revedere. Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.”

Ce se întâmplă în acel text? Lucruri de tip biserica emergentă se întâmplă în acest text. Folosirea limbajului pentru a evita doctrina. Folosirea limbajului pentru a face lucruri relaționale fără a pune degetul pe nimic concret, alb-negru, da sau nu al unui adevăr. Limbajul ne-a fost dat de Dumnezeu pentru a-L cunoaște pe El și pentru a cunoaște ce spune Biblia despre El și pentru a declara clar, orice-ar veni, chiar dacă ne-ar costa slujba sau viața. Noi vorbim în mod deschis, nu vindem adevărul. Spunem clar. Când mă întrebi ce cred despre ispășirea înlocuitoare, nu evit. Când mă întrebi despre ineranța Scripturii, nu evit. Când mă întrebi despre iad, nu evit. Vorbesc deschis. Dacă nu, atunci Isus nu stă de vorbă cu noi. Asta se întâmplă în acest text. Vă spun, gândindu-mă la aceste lucruri cu ani în urmă mi-a format epistemologia, mi-a format filosofia lingvistică. Cum să gândim cu privire la cunoaștere? Cum să gândim cu privire la articularea propozițiilor și a doctrinelor? Există o miză morală aici? Am citit o carte cândva, scrisă de Edward John Carnell, intitulată ‑ Christian Commitment (Dedicarea creștină). Nu s-a mai tipărit de câteva decade, cred. Poate încă se tipărește și nu știu eu. A murit cu un an înainte de a merge eu la Seminarul Fuller. A fost un mare teolog, chiar dacă n-a văzut totul așa cum văd eu. Și această carte argumenta că există moralitate în epistemologie. Există moralitate în felul cum gândești cu privire la cunoaștere. Structurile filosofice nu sunt neutre din punct de vedere moral, ci curg din inimi care sunt îndreptate într-o direcție sau cealaltă și structurile filosofice sunt folosite pentru a justifica inimile păcătoase, sau fuga de realitate.

Trebuie să gândim, fraților! Când citiți ceva sau vedeți ceva pe internet, sau în Biblie, gândiți, sper că gândiți la ceea ce am spus, sper că nu înghițiți pe nemestecate, ci procesați, treceți acestea printr-o sită biblică și aruncați pleava. ‑ Încercați (testați) toate lucrurile și păstrați ce este bun. Sunt sigur că pe parcursul acestor 3 ore voi mai face și greșeli, așa că aveți grijă! Ar fi bine (am parafrazat adineauri), ar fi bine să trecem la 2 Corinteni 2. Trebuie să simțiți forța acestui lucru, din cauza vremilor în care trăim. Vorbim despre învârtirea cuvintelor. E în biserică... Am auzit de un reprezentant denominațional spunându-i unui pastor care a venit la mine și m-a întrebat dacă e ok - se lupta cum să predice Romani 9. Ați avut vreodată problema aceasta? E de înțeles. Și l-a întrebat pe reprezentantul denominațional, “Cum ați predica din Romani 9? Se pare că vorbește destul de radical de predestinație și de suveranitatea lui Dumnezeu.” Noapte bună, e... Nu știu dacă membrii noștri ar putea s-o ducă. Iar reprezentantul i-a spus (el mi-a citat aceasta. Nu voi numi persoana, căci s-ar putea să-l fi citat greșit), dar iată ce a auzit, “Cred că există un mod de a predica din Romani 9 în așa fel încât oamenii să nu știe ce gândești.” Nu e oare tragic lucrul acesta? Acesta e un reprezentant denominațional real. Un adevărat funcționar post-modern alunecos, viclean.

Testați aceasta prin cuvinte de genul celor din 2 Corinteni 2:17 și 2 Corinteni 4:2. Iată 2:17: “Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulți; ci vorbim cu inima curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.” Gândiți-vă la aceasta, fraților, înțelegeți cine ascultă. Gândiți-vă la poziția voastră în Hristos. Gândiți-vă la înțelesul sinceritate și apoi vorbiți. Cum? Capitolul 4, versetul 2: “Ca unii, care am lepădat meșteșugirile rușinoase și ascunse, - nici că se poate mai relevant - nu umblăm cu vicleșug și nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, - arătarea adevărului (‑ declarație deschisă în trad. engleză), îmi place asta! ‑ prin arătarea adevărului ne facem vrednici să fim primiți de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu care ne vede mintea și gura.” O, fraților, fiți așa! Fiți așa! Costă să fii așa. E singurul motiv pentru care oamenii se fofilează, pentru că nu vor să sufere consecința de a spune lucrurilor pe nume. Trageți o linie. S-ar putea ca unii oameni de care vă place să fie de cealaltă parte.

Wayne Grudem a făcut o introducere atât de bună la cartea pe care tocmai a scris-o, despre felul cum feminismul în creștinătate e o cale către liberalism. Are multe argumente, dar are niște prieteni foarte apropiați pe care-i va ofensa acest material. Și el știa asta. Cât ar fi fost de ușor pentru tine, Wayne, să nu fi scris cartea! Nu vrea să-și piardă prietenii și îi numește. Îi numește în introducerea sa. 3 dintre prietenii lui cei mai apropiați din lumea teologică. Și spune, ‑ Știu că veți fi ofensați de aceasta, dar totuși încă vă iubesc. Putem face și noi aceasta. Putem trage o linie, putem sta fermi și putem arunca bombe de dragoste. Am luat asta de la Francis Schaeffer. Cred că e cartea ‑ Manifestola sfârșit. El cheamă la adevăr și spune, ‑ Putem avea linii, dar nu trebuie să urăști pe cei de dincolo de linie. Puteți iubi pe cei din partea cealaltă a liniei. El argumentează că dezacordurile și granițele sunt oportunități de aur pentru dragoste. Argumentează în felul acesta și folosește expresia ‑ oportunități de aur pentru dragoste. Dar trăim în vremuri care sunt atât de conduse de relații încât aceasta e absolutul și nu Biblia, nu Dumnezeu, nu doctrina de vreun fel. Acesta a fost numărul 3. Biblia asumă (am fost cam împrăștiat cu acesta, așa că... de-abea m-am întors la idee). Biblia asumă și încurajează o analiză corectă a naturii, vremurilor, lucrurilor morale. Știți, poate c-ar fi folositor să mai citesc încă unul. Domnul Isus a folosit pilde din natură, despre crini, păsări, lucruri de genul acesta. Pavel a citat poeți păgâni, despre cultură. Aș intra în aceasta dacă aș avea timp, dar... Mintea se conectează la vreme, la anotimpuri și mișcări și lucruri morale, și mintea se conectează cu totul și le pune în slujba lui Hristos.

4. Biblia cheamă la o pregătire a minții trează, sobră, pentru o folosință corectă în nădejdea care-L proslăvește pe Hristos. Biblia cheamă la o pregătire a minții trează, sobră, pentru cauza nădejdii, a nădejdii care-L proslăvește pe Hristos. Și știți la ce verset mă duc - 1 Petru 1:13. ‑ De aceea... - aici participiile sunt importante: gândirea cere citire, când ai o carte inspirată. Dacă poți citi în greacă și mai bine. Iar dacă nu poți, străduiește-te cât poți să folosești cele mai bune traduceri literale, să le compari și să folosești ce ajutoare poți. Dacă dacă ai șansa (de exemplu, dacă încă ești sub 65 de ani) învață greaca și ebraica. Deci ‑ anazosamenoi e un participiu - pregătit, încins. “Încingându-vă coapsele - e traducerea literală (multe traduceri nu sunt literale)... . ‑ minții voastre - încă un participiu ‑ fiind treji - unul e la timpul aorist, celălalt la prezent. După ce ați făcut asta, acum faceți asta - în duh, sau simplu ‑ fiți treji, puneți-vă toată nădejdea - sau, literal, aveți nădejde completă.” Acesta e un imperativ. Deci avem două participii și un imperativ. După ce v-ați încins coapsele minții voastre. Înțelegeți imaginea, nu? Ai roba aceea lungă și te apleci și prinzi marginea robei tale (e vorba despre un bărbat) și-ți tragi roba printre picioare, așa, și o bagi în brâu, așa încât devine pantaloni. Apoi fugi. Asta faci cu creierul. Fă asta cu creierul tău! Creierul îți e așa, cu un fel de robe lungi și ești încet, nu te poți mișca, de-abea poți înțelege ceva.

Și spune: “Încingeți-vă coapsele” - și te apleci între picioarele minții tale și tragi marginea în sus ca să faci pantaloni din această robă, astfel încât să poți gândi așa cum trebuie. De ce? Astfel încât să ai nădejde în Hristos și venirea Lui. Aceasta e una dintre ilustrațiile cele mai clare cu privire la felul cum lecția a 2-a de azi se leagă de prima. „Încingeți-vă coapsele minții voastre.” Încingându-vă, după ce v-ați încins nădejdea, după ce v-ați încins nădejdea, încingându-vă nădejdea. Deci trebuie să fie o conecție între folosirea corectă a minții și intensificarea și soliditatea nădejdii. O, fraților, membrii bisericilor voastre au nevoie de teologie. Am încercat în cei 26 de ani la Bethlehem și încerc să zidesc teologia în membrii noștri astfel încât ei să aibă nădejde în mijlocul suferinței. Nădejdea are 2 funcții - e un alt mod de a spune ‑ bucuriecăci e bucuria nădejdii. Te înțarcă de la plăcerile lumii care te-ar omorî, căci această nădejde e mai bună, și te susține în suferință căci e mai bună decât orice ai pierdut. Nădejdea e marea cheie și e înrădăcinată în venirea sigură a lui Hristos, și e înrădăcinată în suveranitatea prezentă a lui Dumnezeu de a întoarce totul spre bine.

Îmi pare rău de credincioșii care au pastori ne-teologici care nu-i pregătesc să moară, sau să piardă soția, sau fiica lor de 11 ani să aibă cancer (mă gândesc la un caz de leucemie în biserica noastră). Toate aceste familii... Imaginați-vă o familie, sunt în biserică de 5 luni, vin în față (aceasta chiar s-a întâmplat) cu fiul lor de 21 de ani, Mike, și spun, „Mergem la ceva teste mâine”. Și mama abia se poate abține să nu plângă. Vezi astea? A arătat spre 3 umflături pe gâtul fiului lor. „Doctorii sunt foarte îngrijorați de ele. Vă puteți ruga pentru el, vă rugăm?” A murit după 18 luni. Am celebrat căsătoria lui, între diagnoză și moartea lui, știind că va muri. N-am mai făcut asta niciodată înainte. L-am căsătorit. Am creat o văduvă. Și mama aceea, Bonnie, mi-a zis în mod repetat: „Nu știu ce-aș fi făcut dacă n-aș fi fost expusă timp de 5 luni la (învățătura despre) suveranitatea lui Dumnezeu. Aș fi înnebunit dacă n-aș fi învățat în ultimele 5 luni că Dumnezeu împărățește peste această boală.” Sunt atât de mulți oameni care cred că acest lucru nu e adevărat. Ei cred că suveranitatea lui Dumnezeu creează doar probleme pentru cei în suferință. 26 de ani de experiență e opusul. Nu-mi aduc aminte de nimeni din biserica mea care să treacă prin suferință, după ce au fost învățați că Dumnezeu e absolut suveran, că nu există nicio moleculă nesupusă în Univers, după cum îi place lui R. C. Sproul să spună, nimeni n-a venit să spună că asta nu l-a ajutat. Poate că pur și simplu nu vin. Poate că nu vin, poate că sunt unii așa. Dar sunt atâția care vin.

Am una aici - nu cred că o voi citi. O femeie a venit la mine alaltăieri, după conferință și îmi dă aceasta în mână, cu lacrimi în ochi, și apoi pleacă fără să spună ceva. Aici e povestea soțului ei care e... mulțumesc, ești generos, aceasta va fi scrisă în ceruri. Mi-ar place să vorbesc despre asta timp de 20 de minute. Dragoste intenționată neîmplinită. Dar... Implicații foarte mari din punct de vedere teologic. Dar... el a murit și în timp ce murea, citea „Plăcerile lui Dumnezeucare” e una dintre cărțile mele grele în teologie. Are capitole în ea, cum ar fi „Delectarea lui Dumnezeu în tot ce face” inclusiv tsunami și cancer. A vrut să-mi mulțumească pentru suveranitatea lui Dumnezeu și că, atunci când soțul ei a închis cartea, i-a spus, „Totul va fi ok acum.” Și a murit 7 luni mai târziu. Aud prea multe întâmplări... nu pot... Îmi bazez teologia pe Biblie, dar e fain să văd că vin oamenii și spun că funcționează. E foarte fain. Toate acestea din 1 Petru 1:13: „De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji, și puneți-vă toată nădejdea”. Cuplarea minții cu adevărul este mijlocul prin care îți poți pune toată nădejdea. Vreți ca membrii voștri să aibă nădejde deplină în timpul cancerului, sau pierderea slujbei, sau divorț? Atunci trebuie să-ți încingi propria minte, să-i ajuți să-și încingă și ei mintea și să gândească la adevăruri glorioase, solide, fundaționale, de granit.

5. Biblia ne cheamă să ne străduim să împărțim corect Cuvântul lui Dumnezeu. 2 Timotei 2:15: „Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine, - cuvântul următor nu e ușor de tradus. Cred că singurul alt loc din Biblie unde îl găsim este de 2 ori în Proverbe. E tradus aici în această versiune, ‑ și care împarte drept Cuvântul adevărului.” Orthotomounta (în greacă). În Proverbe 3:5 e tradus, „Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale și El îți va 'orthotomounta' - tradus ca ‑ netezi cărările.” Îți va ghida cărările. Acesta e cuvântul de-aici. Fiți harnici, fraților, fiți lucrători care împart Cuvântul Domnului în așa fel încât ajută oamenii să aibă o linie dreaptă către adevăr, către o aplicație corectă a lui. Ce chemare măreață! ‑ Să nu fiți mulți învățători, fraților, căci vom primi o judecată mai aspră. De ce? Pentru că atât de mulți oameni ne urmează pe drumul pe care-l croim prin Biblie. Ce vor spune ateiștii deschiși în ziua judecății, dacă vor ajunge acolo? „Le-ai spus tuturor că Eu nu știu viitorul. Ai împărțit Cuvântul Meu așa?” Hai să-ți arăt câteva texte. Poți să gândești la faptul că Eu sunt Dumnezeu? D-U-M-N-E-Z-E-U. Cu litere mari. Elohim, Iahve, Eu sunt. Ce ei făcut? Nu sunt impresionat. Sunt atât de supărat de faptul că sunt atâți oameni care văd pe acești oameni drăguți... sunt drăguți...

Vreau să spun ceva: toți ereticii sunt drăguți. Arius avea reputația de a fi incredibil de drăguț. Dacă vrei să fii eretic în Minnessotta, trebuie să fii drăguț. Minnessotta - drăguț. Și ne este teamă, în zilele acestea de toleranță și a fi drăguț, să spunem ceva ferm. Trebuie să împărțim... Fraților, fiți sârguincioși în felul cum vă folosiți mintea, fiți lucrători care n-au de ce să le fie rușine. Cred că mie îmi va fi rușine de unele lucruri pe care le-am predicat - altfel aș fi Dumnezeu, nu-i așa? Dacă n-am făcut nicio greșeală, căci aceasta spune Iacov 3, că fiecare greșește în vorbire - deci John Piper va fi lovit peste mâini în ziua judecății. Petrec mult timp încercând să minimalizez acea disciplină. Și aș vrea ca și voi să vă alăturați mie în a fi lucrători destoinici.

6. Biblia ne cheamă să avem o cunoștință temeinică și adâncă a Scripturii, ca protecție de greșeli vătămătoare. Matei 22:29: „Drept răspuns, Isus le-a zis: ‘Vă rătăciți! - planaste. Sunteți greșiți, ați comis erori. - Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Dacă ați fi înțeles Scripturile, nu v-ați fi rătăcit cu privire la întrebarea: Câți soți va avea femeia aceasta în cer?” Așa că, dacă vreți să evitați erorile, spune că o cunoaștere temeinică a Bibliei e implicită în scopul acesta. Efeseni 4:14: “Ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură.” Fiți maturi, ajutați-i pe oameni că nu fie purtați de viclenie. Sunt 3 cuvinte folosite aici - le-am verificat aseară, căci n-am știut cum sunt în greacă. Kubeia = viclenie; panourgia = șiretenie; mețodeia = amăgire. Nu e uimitor, oare, că a ales 3 feluri de a spune lucrurilor: viclenie, șiretenie, amăgire. Toate acestea pentru a le spune pastorilor cum să-i echipeze pe oameni. Scuze. Acesta a fost numărul 6.

7. Biblia încurajează meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu zi și noapte, ca o cale spre o slujire rodnică. Psalmul 1: “Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși, și nu se așează pe scaunul celor batjocoritori! Ci își găsește plăcerea în Legea Domnului, și zi și noapte cugetă la Legea Lui!” Se gândește, meditează, cugetă. Faceți asta? Câteodată simt că unii pastori se gândesc doar la cărți de creșterea bisericii. Vă spun cinstit, nu le pot citi. Așa că trebuie să fiu atent să nu le critic. Nu le-am citit, așa că nu poți critica ceea ce n-ai citit. Dar motivul pentru care nu le-am citit este deoarece aș muri, aș muri... Sunt prea vulnerabil la a fi plictisit de moarte cu lucruri care nu sunt înrădăcinate în Biblie. Iubesc Biblia, găsesc atâta ajutor din Biblie, găsesc viață în Biblie, găsesc strategii în Biblie, găsesc ilustrații din Biblie, cred că găsesc un pic de relevanță din Biblie! Așa că, cititul meu este destul de îngust. Dacă vreau să fac ceva toată ziua cu creierul meu, vreau să fac ceea ce spune textul acesta: ‑ zi și noapte cugetă la Legea Lui. Foarte practic, știți cum îmi afectează aceasta timpul de părtășie în fiecare dimineață? Azi dimineață m-am sculat destul de devreme pentru a avea un timp de părtășie cu Domnul în rugăciune și Cuvânt, fără a avea ceva de-a face cu această conferință. Sunt eu și cu El la întâlnire.

Am citit o secțiune din 1 Petru și am memorizat un verset. Încerc să memorez un verset sau ceva în fiecare dimineață. De ce? Pentru a putea face aceasta. Cum poți medita la Cuvântul Domnului zi și noapte dacă nu-l memorizezi? N-am idee. Vreau să spun, am acest lucru aici, acest mic PDA, are greacă, ebraică, 3-4 versiuni engleze. Dar nu-l poți scoate tot timpul. Trebuie să fie aici. Așa că am memorizat acest verset: să mi-l amintesc... „Bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucurați și să vă veseliți și la arătarea slavei Lui. Și toată ziua voi medita la cuvântul ‑ ca- căci nu sunt sigur că înțeleg. Întrucât aveți parte de suferințele lui Hristos, bucurați-vă, ca, sau pentru ca să vă bucurați și să vă veseliți la arătarea... ” Toată ziua încerc să înțeleg lucrul acesta. Există o corelație între bucuria mea la revenirea Domnului și bucuria mea în suferință acum. Asta spune. Și se pare că sună ca mijloc - final, nu-i așa. Mijloc - final (scop). Bucurați-vă acum în suferințe, ca să vă puteți bucura acolo. E înfricoșător. Sau e doar ceva cantitativ? Ce este? Asta se numește meditație, gândire, a rumega posibilitate după posibilitate, cântărind împreună cu alte texte, încercând să vezi dacă e rezultat, dacă e scop. Dar știți ce? În acest caz e o problemă oricum o dai. Așa că te debarasezi de soluția aceea și te îndrepți spre alta și toată ziua, în momentele neutre, te gândești: ‑ ca să mă bucur la venirea Lui. Să mă bucur acum în suferințe ca să mă bucur când vine. Asta e meditație. Faceți aceasta în fiecare zi. Ghici ce? Vei deveni teolog și vei pune stâncă sub picioarele membrilor tăi și vei avea granit sub propriile tale picioare, căci Biblia va fi vie, Dumnezeu va fi valoarea centrală și totul va fi privit printr-o lentil biblică și vei gândi în alt fel.

8. Biblia ne cheamă să înțelegem temelia credinței noastre într-atât de bine încât să putem da răspunsuri bune celor ce întreabă. 1 Petru 3:15: „Ci sfințiți în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Nu treceți ușor peste aceasta. Christon hagiazate. Sfințească-se Numele Tău, Hristoase, în inima mea. Sfințiți-L, puneți-L deoparte ca infinit de prețios, într-o clasă a Lui însuși, puneți-L pe Hristos deoparte ca și comoară în inimile voastre. „Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi.” Pregătirea mentală pentru a fi gata să prezentați evidență pentru nădejdea voastră, din reverență pentru Hristos.

9. Biblia spune că neînțelegerea adevărului despre Dumnezeu și calea Lui are efecte distructive. A nu înțelege. Ați observat vreodată? Vă uimește? În mod sigur îmi modelează înțelegerea proprie a moralității, eticii și schimbării vieții oamenilor mei când Pavel spune, „Nu știți că noi vom judeca pe îngeri? Nu știți că a te împreuna cu o curvă te face un singur trup cu ea? Nu știți că acei ce au fost botezați cu Hristos, au murit împreună cu El? Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu știți că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Nu știți că prietenia cu lumea e vrășmășie cu Dumnezeu?” Care e ideea acestui fel de vorbire? Ideea e că dacă ai ști, n-ai face ceea ce faci. Sunt atât de mulți oameni care spun ‑ Doctrina nu funcționează. Nu schimbă comportamentul. Dacă acest lucru este adevărat, atunci Biblia e falsă. Căci Pavel a spus, ‑ Nu știți... ? Ce-ai făcut cu femeia aceea? Ar fi trebuit să știi ceva. A încercat să abordeze această problemă a sexului în 1 Tesaloniceni 4 și a spus, „fiecare din voi să știe să-și stăpânească vasul - soțiile, sau organele sexuale, oricum ar fi - fiecare din voi să știe să-și stăpânească vasul în sfințenie și cinste, nu în aprinderea poftei, ca Neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu.” Nu poți vorbi așa dacă nu crezi căci cunoștința controlează sexul.

Cunoștința nu e un lucru simplu, înțelegeți? Nu e... vreau să spun că Diavolul e mai ortodox decât oricine din sala aceasta; știe mai multă doctrină corectă decât oricare dintre noi, dar urăște neprihănirea. Dacă mi-ai arunca asta înapoi, spunând, ‑ vezi, nu funcționează, teologia nu funcționează atunci n-ai înțelege ce vreau să spun prin a cunoaște, ai fi uitat prima sesiune. A cunoaște înseamnă a îmbrățișa ca prețios. Când cunoști ceva, trupul meu este mădular cu Hristos - nu doar... Nu e un gând în mintea ta, când ajunge acolo și ai meditat la el toată ziua - devine unul din cele mai palpitante lucruri din lume. ‑ Uimitor! Trupul meu unit cu Împăratul Universului! Asta merită cam un an de meditație. Și odată ce te prinde, va fi destul de greu să folosești acest trup să furi cu el, sau să comiți adulter cu el... Știu că nu mai am timp. Deci, aș vrea să privesc la lista mea și să văd ce să mai includ, în timp ce mă opresc. Știți, cred că ceea ce vreau să fac e să  merg înapoi la numărul 5. A împărți drept Cuvântul și a fi buni lucrători e pâinea noastră cea de toate zilele. Aceasta facem. Această Carte e o carte. Trebuie să fie citită. Pentru a citi, trebuie să înveți să citești. A învăța să citești e un exercițiu mintal. Nu se poate scurt-circuita viața minții și să onorezi Cartea lui  Dumnezeu. El a ales să se manifeste pe Sine secolului 21 prin mijlocul unei cărți.

Noi mediem Cartea prin predicare, încercăm s-o explicăm, să ajutăm a face o conecție cu Cartea și de aceea prioritatea de la numărul 5, „Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine, și care împarte drept Cuvântul adevărului - trasând o cale dreaptă în înțeles, trasând o cale dreaptă către o aplicație corectă și fiind un mânuitor credincios și corect al Cuvântului.” Aș vrea să vă atrag atenția la ceva ce n-am văzut înainte de a mă pregăti pentru aceasta, și anume... Vă voi întreba: Care e cuvântul opus pe care l-ați folosi pentru ‑ drept? Care e opusul lui drept? Strâmb. Care e un alt cuvânt biblic pentru strâmb - ce fac oamenii cu adevărul? Îl sucesc. Iată-le. Știți, eu nu văzusem conecția aceasta înainte - ceea ce ne-a spus să facem aici e să nu facem ceea ce făceau în Fapte 20:30 sau 2 Petru 3.16. Fapte 20:30 vorbește prezbiterilor, așa cum o fac eu acum. Vorbește cu prezbiterii și le spune ‑ se vor ridica dintre voi, și vor fi drăguți. Se vor ridica dintre voi acești oameni drăguți cu care ați slujit mult timp și vor vorbi lucruri sucite. Acesta e opusul la a trasa o linie dreaptă. Vor lua Cartea și vor spune, ‑ Nu înseamnă asta. O vor suci, o vor suci. Și 2 Petru 3:15 spune (Petru vorbește despre Pavel) - ‑ unele lucruri sunt grele de înțeles. Apoi adaugă, ‑ pe care 'amathatoi' - cei neștiutori și nestatornici le răstălmăcesc spre pierzarea lorși distrug biserici. Deci fraților, de dragul dragostei, de dragul bucuriei, de dragul Bisericii, de dragul națiunilor, nu minimalizați gândirea. Nu minimalizați viața minții, nu minimalizați studiul, nu minimalizați doctrina corectă. Haideți să ne rugăm.

 

O, Tată, știu că sunt doar carne, și creierul meu e căzut și contaminat de păcatele inimii mele, de multe ori folosind cuvinte pentru a-mi umfla eul, sau familia mea, sau biserica mea. Mărturisesc că încă n-am ajuns și de aceea mă rog pentru mine și pentru acești oameni ca să fim purificați în inimă și astfel curățiți în minte, astfel încât mințile noastre să devină slujitoare ale adevărului, sluijitoare ale inimilor noastre, astfel încât inima să vadă adevăr în minte, pe care mintea îl vede în Biblie - și văzând adevăr în minte să se bucure în acel adevăr, să găsească bucurie în Tine și aceasta să se reverse în acte jertfitoare de dragoste, astfel încât bisericile noastre să fie binecuvântate. Vrem să le binecuvântăm cu dragoste, cu gândire corectă. Ajută-ne să simțim cum se cuvine pentru că am gândit adevărul cu adevărat. Mă rog aceasta în Numele lui Isus. Amin.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 124
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni
Din același album
Isaia 35:10 Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!