2 - Valoarea lui Hristos
Autor: Paul Washer  |  Album: Catehism pentru copii  |  Tematica: Doctrina
Resursa adaugata de ch_andreea_93 in 25/02/2016
    12345678910 5.50/10 X
Media 5.50 din 2 voturi

    Ca întotdeauna, este un mare privilegiu pentru mine să vă împărtășesc din Cuvântul lui Dumnezeu. Permiteți-mi să vă explic câteva lucruri. În primul rând, pasiunea noastră este să-L glorificăm pe Hristos cu orice preț. Credem că facem lucrul acesta cel mai bine atunci când ne conformăm Scripturii. Conformarea cu Scriptura. Astăzi, când ați intrat aici, poate că ați fost un pic suspicioși sau poate chiar un pic dezamăgiți. Creștinismul a devenit un spectacol, a devenit distracție. Cine are cea mai bună echipă de închinare, ce fel de prezentare, ce se întâmplă aici pentru mine, ce fel de programe. Vreau să știți de la bun început că noi respingem toate acestea. Nu suntem împotriva închinării adevărate, închinării pline de Duh. Pe măsură ce înaintăm, cu siguranță Domnul ne va conduce la multe lucruri, dar închinarea noastră nu e spectacol. Ne plac emoțiile și considerăm că e un lucru foarte important în viața creștină, dar adevăratele emoții evlavioase sunt ridicate la înălțime în adevăr, prin înțelegerea adevărului și, deși muzica are un rol important, vreau să știți că dacă entuziasmul vostru în Domnul e datorită faptului că tempo-ul muzicii a devenit mai rapid, atunci e ceva teribil de greșit. Vedeți, pentru a-L cunoaște pe Domnul trebuie să cunoaștem Cuvântul Lui, iar Cuvântul nu este numai predicat, ci și cântat. În Efeseni și Coloseni muzica este didactică. Un alt lucru pe care-l veți observa e că noi nu avem școală duminicală. Nu suntem împotriva celor ce au, dar e ceva foarte important ce dorim să vă învățăm: Dumnezeu ne-a dat instituția Bisericii, dar de asemenea ne-a dat și instituția familiei, iar familia nu trebuie să ia de la Biserică și Biserica să nu ia de la familie. El a dat porunci fiecărei instituții. E obligația mea, nu ca pastor, ci e obligația mea ca tată să îmi investesc viața în copiii mei, nu să-mi dau copilul altora. Eu trebuie să-mi investesc viața în scopul instruirii și zidirii lor, ca să fie crescuți în mustrarea și învățătura Domnului. Un alt lucru pe care-l veți observa e că avem copiii în cadrul congregației. Asta deoarece credem că în America s-a produs o mare prostire. Unul din cele mai bune moduri, vorbind politic, economic, sau spiritual, pentru a controla un popor, este a lucra spre ignoranța lor. Dar aceasta n-are nimic de-a face cu creștinismul. Creștinismul nu e "divorțat" de minte. Credem că trebuie să creștem în cunoștința lui Hristos, și credem că prin puterea Duhului Sfânt, copiii pot înțelege Cuvântul lui Dumnezeu. Pot. Pot înțelege adevăruri importante. Copiii vor face ceva zgomot, da, e adevărat. Asta nu mă deranjează. Am predicat în mijlocul zgomotelor de împușcături și de bombe, așa că un pic de zgomot de copii nu va fi prea mare problemă. Dar în același timp, dacă veți vorbi mult despre, "ei bine, noi îi ducem pe copii la Biserică", să vă asigurați că lucrați acasă să vă obișnuiți copiii să stea cuminți. Pentru unii din voi care veți avea un pic de problemă la început, trebuie să știți că fiecare din noi că fiecare din noi am avut dificultate. Primul meu fiu, Ian, aproape m-a condus spre sinucidere. Benadryl-ul face minuni... Nu, am glumit... Deci, ascultați, e ceva ce orice persoană, orice copil, orice adult trebuie să învețe. Toți am trecut pe-acolo. Toți am trecut pe-acolo, dar se merită. Se merită. Chiar se merită. Chiar.

    Vom începe predica pentru copii, care câțiva adulți mi-au spus că le-a fost și lor foarte folositoare. Copii, despre ceea ce vom vorbi... în notițele pe care le-am împărțit și pe care probabil că voi trebui să le împart din nou săptămâna viitoare... vorbim despre gloria lui Dumnezeu. Tot ce facem trebuie să facem pentru slava lui Dumnezeu. Am început cu o întrebare: care e scopul principal pentru om? Asta înseamnă: de ce ai fost creat? Mărturisirea de credință de la Londra din 1689 și Mărturisirea de la Westminster spun următoarele: ai fost creat pentru slava lui Dumnezeu, pentru a-L glorifica pe El și pentru a te bucura de El pentru veșnicie. Ceea ce studiem chiar acum e: cum Îl poți glorifica pe Dumnezeu? Unul dintre lucrurile pe care le-am menționat, care e foarte important, este că trebuie să recunoști valoarea lui Dumnezeu. Trebuie să-ți dai seama de valoarea Lui. De aceea, pe măsură ce înaintăm, copii, vă vom învăța despre atributele lui Dumnezeu. Știți că mulți adulți care merg la Biserică și au mers toată viața, n-ar putea să scrie o listă cu atributele sau caracteristicile lui Dumnezeu? Dar noi nu vrem să fiți așa, pentru că începutul cunoștinței și cea mai mare cunoaștere e cunoașterea lui Dumnezeu și dacă înțelegeți cât de vrednic și valoros e El, nu trebuie să ne chinuim noi să vă stimulăm. Nu trebuie să vă trimitem la vreo conferință ca să fiți stimulați vreo săptămână sau două și apoi să veniți înapoi și să muriți. Dacă știți cât de minunat e El, atunci veți dori să-L slujiți - dacă El a lucrat în inima voastră.

    Săptămâna trecută am studiat câteva lucruri la care aș vrea să ne uităm. În primul rând am descoperit cât de valoros e Dumnezeu, încât dacă ai lua tot ce e în lume și ai pune pe un taler al balanței și pe celălalt taler L-ai pune pe Dumnezeu, El ar cântări mai mult. El e mai prețios decât tot Universul la un loc. Dar nu am învățat numai aceasta, ci am menționat că Dumnezeu este frumos, mai frumos decât toate lucrurile pe care le-a făcut, luate la un loc. Aș vrea să ascultați un verset din Psalmul 27:4 care spune următoarele, "Un lucru cer de la Domnul, și-l doresc fierbinte: aș vrea să locuiesc toată viața mea în Casa Domnului" De ce? - "ca să privesc frumusețea Domnului și să mă minunez de Templul Lui." Și în Psalmul 96:6 spune, "Strălucirea și măreția sunt înaintea Feței Lui, slava și podoaba sunt în locașul Lui cel Sfânt." Ai văzut vreodată ceva atât de frumos încât ți-a luat respirația, de frumos ce era. Un apus de soare, un peisaj frumos în natură, poate copacii schimbându-și culoarea, sau un apus de soare. Ai crezut că în mod literal îți va lua răsuflarea. Lăsați-mă să vă împărtășesc ceva - copii ascultați: Dumnezeu este atât de frumos încât dacă El ți-ar arăta chiar acum numai puțin din frumusețea Lui, acea frumusețe ar fi atât de mare încât mintea ta n-ar putea-o înțelege. Într-un fel te-ar înnebuni. Ar fi atât de magnifică, de mare, de frumoasă, încât aproape că ți-ar exploda mintea și sigur ți-ar exploda inima. De aceea, pentru a putea fi în Rai și a putea vedea pe Dumnezeu acolo, trebuie să fii întărit în mod supranatural. Noi nu-L slujim pe Dumnezeu pentru că ne place să fim religioși sau că ne place un set de reguli. Nu de aceea Îl slujim pe Dumnezeu, ci Îl slujim pentru că El este frumos în mod absolut. Adulților, poate că e un pic dificil să le explicați copiilor lucrul acesta, dar e ceva la care ar trebui să vă gândiți: Dumnezeu e atât de frumos, încât e un act de smerire din partea Lui să-Și ia ochii de pe El Însuși și să se uite la orice altceva. Trebuie să se smerească pentru aceasta. Și acesta e un motiv pentru care pe tot parcursul veșniciei Dumnezeu Și-a privit propria frumusețe cu bucurie uitându-Se la fața Fiului Său, care este reflecția perfectă a frumuseții lui Dumnezeu. Vedeți, e minunat, e palpitant, e extraordinar să-L cunoști. Nu mă scol dimineața să citesc 5 capitole doar pentru a putea spune că am citit 5 sau 10 capitole. Mă scol dimineața în același fel în care un miner se scoală dimineața și se duce jos în mină căutând aur și pietre prețioase. Deci Dumnezeu e frumos.

    Vreau să mai spun încă un lucru despre Dumnezeu înainte de a continua. Aduceți-vă aminte că am zis că Dumnezeu e mai prețios decât tot Universul, apoi am zis că Dumnezeu e mai frumos decât tot Universul, dar acum aș vrea să mai înțelegeți ceva. Copii, e ceva foarte important. Păriților, din acest motiv, înainte de a părăsi copilul vostru căminul părintesc, ar trebui să fi trecut prin Proverbe de cel puțin 20-30 de ori. Dumnezeu este cel mai deștept. El este cel mai inteligent. Avem azi aici studenți de la Virginia Tech și i-am întrebat pe fiecare ce studiază și toți sunt oameni cu cap, ingineri și tot felul de lucruri din acestea, de care eu m-am ferit în timpul colegiului. Dar oricât de deștepți ar fi, nu sunt deștepți în comparație cu Dumnezeu, pentru că cea mai mare înțelepciune din această lume este proastă în comparație cu Dumnezeu. Permiteți-mi să spun următoarele: imaginați-vă că cel mai inteligent om care a trăit vreodată ar fi într-o cameră și ar vorbi de marile lui idei. Ar fi interesant să știi toate lucrurile pe care le știe, dar în comparație cu Dumnezeu nu știe nimic. Vreau să vă împărtășesc ceva: mulți tineri cred că au toate răspunsurile. Dar nici nu știți care sunt întrebările. Eu am nevoie disperată de înțelepciunea lui Dumnezeu și sunt mult mai în vârstă decât voi. Studiez cartea Proverbelor în fiecare zi cu copiii mei, nu numai pentru ei, ci și pentru mine. Dacă fac numai ceea ce cred că e bine în ochii mei, sunt mort. În mod literal, nu glumesc, sunt mort. A face ceea ce e bine în ochii tăi duce la moarte. Trebuie să faci ceea ce e bine după Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să vă citesc ceva în Romani 11:33,34 unde spune, "O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui! Și într-adevăr "Cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?" Acum ziceți, "Bine, frate Paul, vreau să ascult pe Dumnezeu." Hai să te întreb, "Îți asculți părinții? Asculți liniștit pe părinții tăi, sau de fiecare dată când tata spune ceva, zici, "Da, dar..." ca și cum ai știi mai bine. Trebuie să asculți de părinții tăi. Și părinților, dacă vorbiți din propria autoritate, sunteți greșiți. Dacă pretindeți autoritate părintească, atunci trebuie să cunoașteți Scriptura, ca atunci când porunciți și ghidați pe copiii voștri să nu fie prin înțelepciunea voastră omenească sau ceva moștenit, ci înțelepciunea Scripturii. Înțelepciunea Scripturii.

    Deci, ce știm despre Dumnezeu? Este frumos. Ce mai știm? E foarte deștept. Vreau să vă împărtășesc ceva despre cât de deștept e El. Când spunem că Dumnezeu știe totul, asta înseamnă că El știe totul. Folosim cuvântul "infinit." Cunoștința Lui n-are sfârșit, e infinită, este atot-cuprinzătoare și e fără efort. Ce vreau să spun? Dumnezeu nu trebuie să se gândească și să încerce să afle ce se întâmplă. Nu trebuie să facă cercetări asupra unui subiect. El pur și simplu îl știe. În mod instantaneu și fără efort. E uimitor! El știe toate lucrurile în mod infinit și fără efort. Atunci când se vorbește despre cărțile din ziua judecății că au fost deschise, se vorbește metaforic, pentru că El n-ar nevoie de cărți. El nu are nevoie să-Și amintească sau să se gândească, pentru că El știe. El știe. Cunoștința Lui n-a fost acumulată, ci pur și simplu a fost, este și va fi pe veci. Acesta e un Dumnezeu mare. Acesta e Dumnezeul pe care-L urmăm, pe care-L iubim și de care ne temem. Sper să punem asta în aplicare.

    Acum aș vrea să continuăm cu predica adulților și predica pentru copii. Aceasta e pentru toți de-aici astăzi. Am vrut să vorbesc despre un singur lucru, dar atunci când am intrat, mi-am dat seama că trebuie să vorbesc despre altceva, ceva ce mi-e tare drag. S-ar putea să fim aici pentru o vreme, dar acest lucru e foarte necesar. Dacă vrei să știi care e esența acestei adunări, iată ce vei învăța astăzi: Evanghelia lui Isus Hristos. Spui, "O, știu asta." Nu, nu știi. Și nici eu nu știu. Eu știu ceva din ea, tu știi ceva din ea, dar nu știm tot ce trebuie să știm. Astăzi în America ni se spune că Evanghelia e primul lucru pe care-l înveți, apoi progresezi la ceva mult mai mare. Nu! Așa cum am zis seara trecută, când va reveni Domnul Isus, vei ști totul despre a doua venire. Dar vei fi pentru veci de veci în ceruri și încă nu vei înțelege toată slava lui Dumnezeu descoperită în Evanghelia Sa. Deci voi vorbi despre Evanghelie și voi împărtăși câteva lucruri pe care poate că nu le-ai mai auzit vreodată.

    Aș vrea să încep în 2 Corinteni capitolul 5 versetele 20 și 21 unde spune așa, "Noi, deci, suntem trimeși împuterniciți ai lui Hristos; și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu!" Acesta e îndemnul meu pentru voi - să vă împăcați cu Dumnezeu, să fiți creștini, să credeți în Numele lui Isus Hristos și să fiți mântuiți. Dar iată problema: sunt mulți care zic lucrul acesta azi și încep să te ducă printr-un mic program, câteva întrebări și dacă zici "da" la fiecare din aceste întrebări, la sfârșit îți vor spune să repeți o rugăciune după ei și apoi îți vor zice, "Ești mântuit, bine ai venit în familia lui Dumnezeu." Îmi pare rău, nu voi face aceasta. Vă voi spune despre Evanghelie și vă voi ruga să vă întoarceți de la păcatul vostru și să credeți în Isus Hristos. Vă voi spune cum poate cineva să aibă siguranța mântuirii, să știe că e mântuit, dar nu pot să-ți spun că ești mântuit, căci aceasta e lucrarea Duhului Sfânt. Și vă voi avertiza cu multe avertizări din Evanghelie că nu contează de câte ori ai strigat către Dumnezeu după mântuire sau câtă credință crezi că ai, dacă viața ta nu începe să se schimbe, atunci nu prea e evidență că ai crezut în Domnul Isus Hristos pentru mântuire. Acesta e modul vechi. Și ca ambasador trebuie să fac acest lucru clar, dar trebuie să fac foarte clar ce este Evanghelia și vom face lucrul acesta astăzi.

    În versetul 21, Pavel scrie, cu privire la Dumnezeu în Hristos, "Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El." Știu că ați mai auzit acest verset, dar îl înțelegeți? Să ne uităm la prima parte: Pe Cel (pe Hristos) ce n-a cunoscut niciun păcat, El (Dumnezeu) L-a făcut păcat pentru noi. Știți că Isus a făcut multe minuni, nu-i așa? Lucruri absolut minunate: a scos demoni, a mers pe apă, a potolit furtuna, a înviat morți, a făcut multe lucruri. Dar ceea ce cred că e cel mai minunat lucru cu privire la Hristos, e că a fost fără păcat. Vreau să vă gândiți la asta. Zici, "O, da, niciodată n-a încălcat Legea lui Dumnezeu." Da, dar haideți să mergem mai adânc. Vreau să gândiți. În toată viața voastră, în toată viața voastră și a mea, n-a fost niciun moment, niciun moment în care să-L iubim pe Dumnezeu așa cum El merită să fie iubit. Vă dați seama de aceasta? Nu există niciun moment în toată viața voastră în care să-L fi iubit pe Dumnezeu așa cum El merită. Dar, cu toate acestea, Hristos L-a iubit pe Tatăl în fiecare moment al fiecărei zile a vieții Lui exact așa cum Tatăl merită să fie iubit. N-a fost niciun moment în viața voastră sau a mea când am făcut ceea ce am făcut în mod perfect pentru slava lui Dumnezeu. Nici măcar o singură dată. Dar fiecare acțiune, cuvânt, gând pe care Hristos l-a avut vreodată, fiecare din acestea le-a făcut în mod perfect pentru slava lui Dumnezeu. Vrei să fii mântuit prin faptele tale bune? Atunci trebuie să faci și tu așa. Trebuie să copiezi și să imiți pe Isus Hristos în toate felurile de la momentul nașterii până în momentul morții. Cred că îți dai seama că ești falimentar. Gândește-te la asta! Cineva m-a întrebat odată, "Frate Paul, care e cel mai mare păcat?" Mai mult în glumă, i-am spus, "Presupun că cel mai mare păcat ar fi să încalci porunca cea mai mare. Cea mai mare poruncă e să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta." Niciodată n-ai făcut asta! Și nici eu, dar Hristos tot timpul a împlinit-o. Gândește-te la aceasta!

    Ce persoană extraordinară a fost! Ce persoană magnifică - și a umblat pe acest pământ. Și spune aici, "Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi." Ce înseamnă aceasta? Dacă știi ceva despre teologie, știi că acum ne apropiem de un loc foarte periculos. Ce înseamnă că Tatăl L-a făcut păcat pentru noi? Unii dintre cei mai mari teologi din lume au spus, "Fii foarte atent ce spui acum. Nu zi prea mult, nu zi prea puțin." Acesta e un text foarte dificil. L-ai citit de multe ori, dar ai stat vreodată să te gândești ce spune aici? Înseamnă oare că atunci când Isus Hristos era pe cruce, natura Sa perfectă a devenit cumva pângărită și coruptă? A devenit păcătoasă? A degenerat cumva de la acea Ființă magnifică ce era la ceva grotesc din punct de vedere moral și murdar, așa cum e păcatul? Absolut nu. N-a existat vreun moment pe acea cruce când El să fi fost altfel decât Mielul fără pată al lui Dumnezeu. Absolut perfect. Atunci ce înseamnă că a fost făcut păcat? Ei bine, răspunsul e în a doua parte a versetului. Zice, "Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El." Tot ce trebuie să facem e să ne întrebăm cum poate un credincios să devină neprihănit.

    Ce înseamnă ca un credincios să devină neprihănit? Iată ce înseamnă: în momentul în care cineva crede în Isus Hristos, nu înseamnă că din momentul acela el devine perfect neprihănit și nu mai păcătuiește niciodată. Nu înseamnă că devine o ființă perfect neprihănită incapabilă de a mai păcătui. Termenul e un termen legal, termen forenzic. Înseamnă următoarele: în momentul când crezi în Isus Hristos, înaintea tronului lui Dumnezeu ești declarat în mod legal a fi socotit drept în fața lui Dumnezeu. Și nu numai că ești declarat legal a fi drept în fața lui Dumnezeu, ci Dumnezeu te și tratează ca pe unul care este îndreptățit în fața Lui. Nu-i acesta oare un adevăr magnific? Te-a declarat legal a fi drept în fața Lui datorită a ceea ce a făcut Hristos pentru tine. Și apoi te tratează ca pe cineva îndreptățit în fața Lui, nu pe baza felului cum ai trăit în acea zi, ci bazat pe lucrarea perfectă și desăvârșită a lui Hristos.

    Haideți să aplicăm aceasta cu privire la ce înseamnă că Dumnezeu L-a făcut păcat pentru noi pe cel ce n-a cunoscut niciun păcat. Nu înseamnă că pe cruce Hristos a devenit corupt sau pângărit în vreun fel cu privire la persoana sau natura Lui. Ci înseamnă că păcatul poporului lui Dumnezeu a fost imputat lui Hristos. Păcatul nostru a fost pus asupra Lui. Când cineva crede în Isus, nu numai că este iertat, ci neprihănirea lui Hristos le este dată, e ca și cum ar fi îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos. Pe acel lemn, păcatul nostru a fost pus asupra lui Hristos. Vedeți asta? I-a fost imputat Lui, considerat a fi al Lui, chiar dacă El era Mielul fără pată, neprihănit, impecabil al lui Dumnezeu, păcatul nostru a fost pus asupra Lui, vinovăția noastră a fost pusă peste El și Tatăl L-a tratat așa cum ar fi trebuit să ne trateze pe noi. Vedeți aceasta? Cum ar fi trebuit să ne trateze? Mânia lui Dumnezeu, mânia lui Dumnezeu îndreptățită ar fi trebuit să se reverse peste umanitate din cauza păcatelor noastre, dar vinovăția noastră a fost pusă asupra lui Hristos și ceea ce noi meritam a fost pus asupra Lui.

    Vinovăția pe care El a purtat-o a fost vinovăția noastră, a fost o vinovăție imputată. Dar aceasta nu face ca durerea ei să fie mai mică. A fost o vinovăție reală. Imaginați-vă un om care e născut în păcat, care trăiește în păcat toată viața lui, un om cu buze necurate și locuiește în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, este obișnuit cu păcatul, cu judecata, e obișnuit cu încruntarea lui Dumnezeu, dar Biblia totuși spune că atunci când va muri și va sta înaintea lui Dumnezeu, va fi oribil pentru acea ființă să stea în fața unui Dumnezeu sfânt. Ce rușine îi va fi! Chiar dacă inima acestui om e de piatră, totuși va suferi o rușine de necrezut datorită păcatului. Imaginați-vă pe Fiul cel sfânt și neprihănit al lui Dumnezeu, care n-a cunoscut păcatul, care niciodată nu L-a supărat pe Tatăl, ci a cunoscut numai zâmbetul Tatălui Său, pe acel lemn într-o clipită a purtat tot păcatul tău și toată vinovăția ta, și a simțit încruntarea Tatălui. Nu există vreun mod de a descrie cum e aceasta. Imaginați-vă un pic, unele dintre voi, surorilor, care n-ați mers vreodată cu picioarele goale pe stradă, ci ați trăit o viață protejată și în curăție, imaginați-vă că ați merge de exemplu la Chicago și ați evangheliza pe stradă și ați întâlni un grup de prostituate, împietrite, pângărite, corupte și începeți să le mărturisiți, iar dintr-o dată vine poliția și vă ia pe toate și vă pun în duba poliției. Prostituatele au trecut prin aceasta de un milion de ori, nu-i așa? Ele râd, glumesc, înjură pe polițai, dar voi abea mai respirați, atât de mare vă e rușinea și atât de murdărite vă simțiți, căci niciodată în viață n-ați mai simțit așa ceva în viață. Apoi vă duc la stația de poliție și se poartă aspru cu voi și vă iau amprentele, râd de voi, vă fac poze și vă aruncă în pușcărie. Iar în timp ce stați în acea celulă, prostituatele vorbesc că cine va veni să le scoată afară pe cauțiune și își fac manichiura, spun glume și se distrează, fără să le deranjeze. Dar voi, voi sunteți roase pe dinăuntru de rușinea acestei situații. Vedeți? Nu sunteți obișnuite cu astfel de lucruri și vă simțiți murdare. Acum închipuiți-vi-L pe Hristos, care n-a cunoscut păcat, dar totuși pe acel lemn vinovăția ta, păcatul tău i-a fost imputat Lui și Tatăl L-a tratat pe Fiul așa cum ar fi trebuit să te trateze pe tine. Acesta e un lucru uimitor...uimitor.

    Există un text în Scriptură la Galateni capitolul 3, care spune următoarele (versetul 10), "Blestemat este oricine nu stăruiește în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă." Vreau să vorbesc acum despre tine și despre mine înainte de Hristos și voi spune câteva lucruri foarte, foarte dificile, dar motivul pentru care le voi spune e ca în final să poți avea o idee despre ceea ce a făcut Isus pentru tine. "Blestemat este oricine nu stăruiește în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă." Acesta ești tu și cu mine, sub blestem. Unul care a încălcat o singură poruncă din Lege e tot la fel de vinovat ca și cum ar fi călcat toată Legea și într-adevăr am călcat toată Legea. Nu există vreo poruncă pe care tu și cu mine să n-o fi încălcat într-un fel, și Biblia ne spune că din cauza acestui fapt suntem sub blestem. Înainte de Hristos eram sub blestem.  A fi sub blestem înseamnă a fi sub interdicție, a fi izolat de Dumnezeu și de poporul Lui. Dar aș vrea să simt că e cel mai eficient a descrie în felul următor: a fi sub blestem înseamnă că în fața tuturor cerurilor sfinte, a tuturor acelor ființe binecuvântate care locuiesc în prezența lui Dumnezeu, tu și cu mine suntem atât de murdari, de întunecați, de dezgustători, de suciți, de vrednici de dispreț, în fața tuturor acestora, încât ultimul lucru pe care l-am fi auzit când am fi făcut primul pas în Iad ar fi fost toată creațiunea stând în picioare, aplaudându-L și lăudându-L pe Dumnezeu pentru că a scăpat Pământul de noi. Atât este de rău omul și dacă nu-ți place asta, atunci nu-ți poate plăcea Evanghelia. Aceasta e realitatea păcatului nostru. Zici, "Frate Paul, de ce spui asta?" Pentru că vreau să-L iubești pe Dumnezeu, să apreciezi Evanghelia. Vedeți, un om bogat nu s-ar sinchisi dacă i-aș oferi un sandwich, dar un om flămând mi-ar săruta mâinile dacă i-aș oferi o astfel de masă. Cu cât mai mult realizăm cât de întunecat, sucit, îndoit și dizlocat și pângărit și vrednic de dispreț eram înainte de a veni la Hristos, atunci ne putem bucura de ceea ce a făcut Hristos pentru noi, mai ales știind că a trebuit să ia asupra Lui aceasta în locul nostru. Hristos a purtat blestemul. A purtat blestemul. A suferit blestemul care era pentru mine și blestemul care era pentru tine, vezi asta? Ce preț a plătit! Odată ce înțelegi asta, atunci nu vei mai chestiona vreodată dacă te iubește. Dacă El face asta, atunci face orice. Pentru a vă da o idee despre cum este, cum a fost pentru Hristos să sufere sub blestemul nostru, aș vrea să întoarcem un pic la Matei 5, la Fericiri.

    Haideți să luăm Fericirile și să le întoarcem. Pentru că Fericirile au de-a face cu binecuvântările lui Dumnezeu, haideți să le întoarcem un pic și să vedem ce putem învăța despre cruce din Fericiri. Spune: Celor fericiți (binecuvântați) li se dă Împărăția Cerurilor. "Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor!" Celor fericiți li se dă Împărăția cerurilor, dar celor blestemați li se refuză intrarea. Vedeți, a voastră e Împărăția cerurilor datorită faptului că Hristos a purtat blestemul și i-a fost refuzată intrarea, când a strigat, "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?" Când cineva vă întreabă, "Ce mai faci" și-i răspundeți, "Sunt binecuvântat", să realizați faptul că singurul motiv pentru care sunteți binecuvântați este pentru că El a fost blestemat. Adaugă un nou înțeles, nu-i așa? Taie jos toată superficialitatea. Cei binecuvântați sunt recipienții mângâierilor divine, cei blestemați sunt obiecte ale mâniei divine.

    Pavel vorbește despre mângâierile care i-au fost acordate și prin ele poate mângâia pe alții. Cartea Psalmilor capitolul 103 ne vorbește despre mângâierile lui Dumnezeu pentru credincios. Singurul motiv pentru care există această mângâiere pentru credincios este datorită faptului că Hristos a fost blestemat pe acel lemn. Cei binecuvântați sunt săturați, cei blestemați sunt mizerabili și nenorociți. Cei binecuvântați primesc îndurare, cei blestemați sunt condamnați fără milă. Chiar astăzi, între a mă trezi și a veni la Biserică, am păcătuit îndeajuns pentru a fi vrednic de moarte. Îndurarea pe care am primit-o e numai datorită faptului că El a fost respins pe acea cruce. Cei binecuvântați vor vedea pe Dumnezeu, cei blestemați sunt despărțiți de prezența Lui. Cei binecuvântați sunt chemați fii și fiice ale lui Dumnezeu, dar cel blestemați sunt dezmoșteniți în dizgrație. "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?" Pentru că pe acel lemn, Fiul Sfânt al lui Dumnezeu a purtat păcatul și blestemul nostru, a fost tratat de Tatăl așa cum tu și eu trebuia să fim tratați înaintea lui Dumnezeu.

    Vreau să vă dau un pic de lecție din Vechiul Testament, o lecție istorică pentru un moment. În capitolele 27 și 28 din cartea Deuteronom, Dumnezeu a despărțit națiunea Israel în 2 grupe: una era pe muntele Garizim și una pe muntele Ebal. Cei de pe muntele Ebal trebuia să pronunțe blestemurile, să vocalizeze blestemurile care urmau să vină peste oricine ar călca poruncile Domnului și ar încălca Legământul Lui. Iar pe Garizim, binecuvântările trebuia să fie pronunțate, vocalizate de pe acel munte, strigate cu voce tare, toate binecuvântările ce urmau să vină pe capul celui ce ținea Legământul Domnului și asculta de poruncile Lui. Vedeți ce avem aici? Doi munți: muntele Ebal și proclamarea blestemurilor peste oricine era neascultător de Lege, și muntele Garizim cu proclamarea binecuvântărilor peste oricine era ascultător, împlinitor al Legământului. Iată ce aș vrea să vedeți: muntele tău și al meu este muntele Ebal. Am călcat Legământul Domnului, am fost neascultători de toate poruncile - toți dintre noi, fiecare din noi. Există un singur grup de oameni, o singură rasă de oameni. Nu sunt multe rase de oameni - toți venim de la Adam, toți suntem fii ai lui Adam și fiecare din noi, ca și Adam, am fost neascultători, am încălcat porunca Lui. Am călcat Legământul Lui, fiecare din noi. Suntem uniți în răzvrătire față de Dumnezeu. Suntem o familie. Deci muntele Ebal e al nostru. Muntele Garizim aparține lui Hristos. Singurul care e împlinitor al Legământului. A ținut fiecare poruncă a Tatălui. A onorat Legământul fiecare secundă din viața Lui - a făcut, a făcut, a făcut. Dar pe cruce lucrurile au fost schimbate: Hristosul, care a fost singurul împlinitor al Legământului care a pășit vreodată pe această planetă a fost pus pe cruce și toate blestemurile de pe muntele Ebal sunt puse peste capul Lui. Și vreau să citesc aceste blestemuri, dar vreau să vă gândiți cum ele cad asupra lui Hristos. Citez aici ceva ce a spus R.C. Sproul acum câțiva ani, "Când Hristos, purtând vinovăția poporului Său, S-a uitat către cer și a strigat "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?", Tatăl S-a uitat înapoi la Fiul cu încruntare, plin de mânie, și a zis: "Dumnezeul Tău te blestemă."

    Gândește-te la aceasta: tu ar trebui să fii condamnat, eu ar trebui să fiu condamnat pentru vecie. Pentru a putea fi salvați cineva a trebuit să fie condamnat, blestemat, pedepsit în locul nostru. Iată blestemurile legământului din Lege. Le voi citi și le vom aplica la Hristos. E ca și cum, atunci când Fiul S-a uitat în sus către Tatăl, El i-ar fi spus următoarele: Domnul va trimite asupra ta blestemul, tulburarea și amenințarea până vei fi nimicit și până vei pieri curând. Domnul te lovește cu nebunie, cu orbire, cu rătăcire a minții, și vei bâjbâi ziua în amiaza mare, ca orbul pe întuneric; și nu va fi nimeni care să-ți vină în ajutor. Domnul Se va bucura să vă piardă și să vă nimicească; și veți fi smulși din țara pe care o vei lua în stăpânire. Vei fi blestemat în cetate și vei fi blestemat pe câmp. Vei fi blestemat la venirea ta și vei fi blestemat la plecarea ta. Cerul deasupra capului tău va fi din aramă și pământul sub tine va fi din fier. Și vei fi de pomină, de batjocură și de râs, printre toate popoarele. Toate blestemele acestea vor veni peste tine, te vor urmări și te vor ajunge până vei fi nimicit, pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului tău, pentru că n-ai păzit poruncile Lui și legile Lui pe care ți le-a dat. El a fost blestemat pe acel lemn ca un om care își face un idol și îl ridică în secret, a fost blestemat ca unul care își necinstește tatăl sau mama, care mută hotarul vecinului sau care duce pe un orb în rătăcire, a fost blestemat ca unul care nedreptățește pe străin, orfan sau văduvă, a fost blestemat ca unul vinovat de orice fel de imoralitate și perversiune, care își rănește vecinul în secret, sau acceptă mită pentru a lovi pe cel nevinovat, a fost blestemat ca unul care nu se conformează cuvintelor Legii, sau nu le confirm prin împlinirea lor. Toate blestemele care ar fi trebuit să vină peste capul tău și al meu au căzut peste Hristos, Fiul cel sfânt și prețios al lui Dumnezeu. Dumnezeu e sfânt, drept, nu poate pur și simplu să-ți ignore păcatul, să treacă peste el, să te ierte pur și simplu. Păcatul trebuie plătit, neprihănirea lui Dumnezeu trebuie satisfăcută înainte de a putea fi pace. Singurul mod de a satisface dreptatea este ca mânia să fie revărsată pe capul păcătosului. Dar Hristos a luat locul păcătosului și a suferit ceea ce păcătosul merita.

    Există un pasaj uimitor în Proverbe care spune, "Cum sare vrabia încoace și încolo și cum zboară rândunica, așa nu nimerește blestemul neîntemeiat." Niciun blestem nu poate să nimerească pe Hristos. El era sfânt, era fără pată. Atunci cum a nimerit blestemul asupra celui ce a fost singurul împlinitor al legământului? Datorită faptului că pe acel lemn, împlinitorul legământului a purtat păcatul tău. A purtat orice nelegiuire care tu ai comis-o la adresa neprihănirii lui Dumnezeu. Psalmistul David a strigat următoarele, "Ferice de cel cu fărădelegea iertată, de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul, căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea și în duhul căruia nu este viclenie!" Uitați-vă la aceasta acum: Ferice e cel căruia fărădelegea îi e iertată, al cărui păcat e acoperit. Dar Dumnezeu nu poate acoperi păcatul! Nu-l poate acoperi, ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată! Aceasta l-ar face la fel de nedrept cum suntem noi. Nu-l poate acoperi. Trebuie să îl ia. Trebuie să fie plătit. Aceasta s-a întâmplat pe acel lemn. Poate n-ai înțeles vreodată cu adevărat Evanghelia. Nu poți sumariza asta în cele 4 legi spirituale, sau 5 lucruri pe care Dumnezeu vrea să le știi. Aceasta este Evanghelia. Crezi că nu este putere în Evanghelie? Asta e pentru că nimeni nu o predică. Este putere în Evanghelie, dar această Evanghelie e scandaloasă. Oamenii o urăsc, sunt ofensați de ea, își încleștează dinții și refuză s-o asculte, pentru că îi spune omului ceea ce este și el nu vrea să audă, dar trebuie să audă pentru a putea fi salvat.

    "Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul, căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea și în duhul căruia nu este viclenie!" Am scris aici: totuși pe cruce, păcatul imputat lui Hristos a fost expus înaintea lui Dumnezeu și a oștirii cerești. El a fost afișat înaintea oamenilor și a fost făcut o priveliște pentru îngeri și demoni de asemenea. Nelegiuirile pe care le-a purtat nu i s-au iertat și păcatele n-au fost acoperite. Dacă vreun om e socotit binecuvântat datorită faptului că nu i se ține în seamă nelegiuirea, atunci Hristos a fost blestemat fără măsură, pentru că nelegiuirea noastră a tuturor a căzut peste El. Hristos a fost tratat ca și călcător al legământului pe care l-am citit descris la Deuteronom. Acum ascultați cu atenție: la înoirea legământului, în Moab, Dumnezeu a zis ceva foarte important despre cel ce calcă legământul. Ascultați la limbajul folosit, pentru că în acest limbaj aud ceva ce-mi spune să mă uit mai departe în istorie, la cineva care urma să vină pentru a pune capăt acestei probleme. Iată ce spune împotriva călcătorului de legământ, "Ci atunci mânia și gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el" Vorbește despre tine și despre mine. "Și Domnul îi va șterge numele de sub ceruri." Numele tău și al meu ar trebui șterse. "Domnul îl va despărți, spre pieirea lui." El ar trebui să te ia pe tine și pe mine afară din grup cu un anumit scop: să ne pedepsească. "din toate semințiile lui Israel, și-i va face după toate blestemele legământului scris în această carte a legii." Nu vezi oare? Tu și eu suntem acel om, dar Hristos a devenit acel om care a fost despărțit din toate semințiile lui Israel, singurul care a împlinit Legământul, care a împlinit tot ceea ce Dumnezeu a zis vreodată, El a fost despărțit, a fost trimis la cruce, a mers de bunăvoie și pe acea cruce a purtat păcatul și vinovăția noastră, a purtat blestemul nostru și a fost tratat ca atare înaintea unui Dumnezeu sfânt.

    Haideți să mergem un pic la Numeri capitolul 6. Uitați-vă la versetul 24 - avem aici ceea ce se numește binecuvântarea lui Aaron. Aceasta era binecuvântarea care trebuia rostită peste poporul Domnului. Versetul 24, "Domnul să te binecuvânteze și să te păzească! Domnul să facă să lumineze Fața Lui peste tine și să Se îndure de tine! Domnul să-Și înalțe Fața peste tine și să-ți dea pacea!" Aceasta este moștenirea poporului lui Dumnezeu. Aceasta ți s-a acordat. Dar acum pui întrebarea foarte importantă: cum poate o așa binecuvântare să fie acordată unui asemenea păcătos cum sunt eu? E datorită faptului că această binecuvântare a fost răsturnată și turnată peste Hristos. Domnul să te blesteme, Domnul să te dea spre distrugere, Domnul să-Și ia lumina prezenței Sale de la tine și să te condamne, Domnul să-Și întoarcă fața de la tine și să te umple de nenorocire, astfel ca să strigi "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?"

    Acum aș vrea să ne gândim la ceva un pic. Când auzi predici, mai ales la Paște, despre crucea lui Hristos, auzi despre cuie în mâinile Lui, despre bici și despre ceea ce I-au făcut romanii, și e foarte important să fie spuse. Dar dacă numai despre asta auzi cu privire la cruce, că a fost bătut, că a fost țintuit pe cruce, că a avut o cunună de spini pe cap, că I-a fost străpunsă coasta cu o suliță, atunci n-ai auzit crucea predicată. Îmi aduc aminte când Mel Gibson a scos filmul "Patimile lui Hristos", pe care nu l-am văzut niciodată, îmi aduc aminte cum primeam e-mailuri de la pastori din toată țara, întrebându-mă ce gândesc despre acel film și dacă-l accept și le-am scris înapoi la fiecare, "Am mai multe probleme cu felul în care pastorii predică Evanghelia decât cu filmul lui Mel Gibson." Filmul lui Mel Gibson, din ceea ce mi s-a spus, a încercat să arate tortura fizică grotească pe care Hristos a suferit-o pentru oameni și vă asigur că a fost cu mult mai rău decât oricine ar putea portretiza, pentru că spune că a fost atât de desfigurat ca și om, încât nu mai puteai să-ți dai seama dacă e om. Deci e important, dar nu e nici măcar începutul a ceea ce s-a întâmplat.

    Vă aduceți aminte când Isus era în grădină și se ruga, "să treacă de la Mine paharul acesta, să treacă de la Mine paharul acesta." Fiecare se tot întreabă ce a fost în pahar. Ce a fost în pahar? Ce a fost în pahar care L-a făcut pe Hristos să agonizeze? Și am auzit pe unii spunând că El a putut vedea biciul căzând pe spatele Lui și cununa de spini și a putut vedea dinainte cuiele din mâinile Lui și ceea ce romanii urmau să-I facă. Nu! Crezi că Hristos S-a temut de o cruce romană? Hai să-ți arăt că n-ai dreptate - din istorie. După ce Hristos a murit, cel puțin timp de 300 de ani, mii și mii, poate zeci de mii de creștini au fost crucificați și avem mărturia că majoritatea din ei, mulți din ei au mers la cruce cântând, socotind aceasta ca o bucurie să poată muri pentru Stăpânul lor. Vrei să-mi spui că urmașii lui Hristos au acceptat cu bucurie crucea, să fie pironiți pe cruce, în timp ce Căpetenia mântuirii lor a fost terorizat în grădină. Chiar crezi căci Căpetenia mântuirii noastre, puternicul Hristos, singurul Israel adevărat, a tremurat cu gândul la ceea ce urma să-I facă romanii? Paharul, deși conținea o cruce romană, nu era plin cu o cruce romană. Paharul acela era plin cu mânia Atotputernicului Dumnezeu, judecata, mânia aprinsă a lui Dumnezeu împotriva păcatului nostru. Aceasta e ceea ce Hristos a vrut să se depărteze de la El. Dar fiind ascultător de Tatăl Său, a zis, "Nu voia Mea, ci a Ta." Aș vrea să vă împărtășesc în primul rând din Psalmul 75 apoi de la Ieremia 25. Psalmul 75:8 , "În mâna Domnului este un potir, în care fierbe un vin plin de amestecătură. Când îl varsă, toți cei răi de pe pământ sug, îl sorb și-l beau până în fund!" Este un pahar pentru cei răi de pe pământ. Este judecata lui Dumnezeu pentru cei răi de pe pământ. Apoi Ieremia 25 spune astfel, "Căci așa mi-a vorbit Domnul, Dumnezeul lui Israel: "Ia din mâna Mea, acest potir plin cu vinul mâniei Mele și dă-l să bea toate neamurile la care te voi trimite. Vor bea și se vor ameți și vor fi ca niște nebuni, la vederea săbiei pe care o voi trimite în mijlocul lor!" Nu vedeți oare că paharul de care S-a temut Hristos a fost mânia lui Dumnezeu pe care tu și eu ar fi trebuit s-o suferim, dar pe care El a suferit-o în locul nostru. Aceasta e Evanghelia, aceasta e ceea ce s-a întâmplat pe lemnul acela.

    Haideți să mergem mai departe. Doar 2 ilustrații repede. Imaginați-vă un baraj plin ochi, 1000 km înalt și 1000 km de lat. Și la baza acelui baraj, în vale, e micul tău sat, lat de jumătate de kilometru. Și într-o dimineață te scoli și auzi o crăpătură puternică și vezi cum se dezintegrează total zidul barajului. Într-o secundă sau două vei pieri, vei fi dezintegrat și nu vei mai fi văzut vreodată pe fața pământului. Și în timp ce te uiți cu oroare cum acel potop vine spre tine, îți dai seama că nu există nimeni destul de rapid să fugă de el, nimeni destul de puternic să scape prin înot. Toți vor pieri. Dar chiar înainte ca apa să-ți lovească satul, pământul se despică și înghite acel baraj și nici măcar un strop, nici măcar un strop nu-ți atinge nici măcar pantalonul. Asta e ceea ce a făcut Hristos pentru tine. Imaginează-ți o piatră de moară de 10000 de kilograme deasupra alteia de aceeași greutate. Tu iei un mic bob de grâu și îl pui între cele două. Într-o fracțiune de secundă presiunea explodează acel bob și este pulverizat. Vedeți, aceasta dă înțeles cuvintelor lui Hristos, "Dacă bobul de grâu nu moare, rămâne singur, dar dacă moare aduce multă roadă." Cineva a trebuit să moară. Cineva. Acum aș vrea să vă citesc unul din autorii mei favoriți și unul din lucrurile mele cele mai favorite care au fost scrise în afară de Scriptură. Este de John Flavel, un vechi puritan. Dacă veți reuși vreodată să citiți primul volum din scrierile lui, v-aș recomanda s-o faceți. El descrie aici ceea ce eu aș numi dialogul dintre Tatăl și Fiul, sau târgul Tatălui, cum îl numește Flavel. Este o discuție care s-ar fi putut petrece în eternitate, despre sacrificiul pe care Hristos urma să-l aducă pentru poporul Său. Iată ce spune Flavel, "Aici poți presupune că Tatăl spune, când face târgul cu Hristos pentru tine." Tatăl vorbește Fiului despre cum acești oameni nelegiuiți vor fi salvați. Și Tatăl vorbește, "Fiule, iată un grup de suflete sărace, nenorocite, care s-au condamnat singuri și stau descoperiți în fața dreptății Mele. Dreptatea cere să fie satisfăcută de ei, sau se va satisface singură prin ruina eternă a acestor suflete." Nu vedeți? Nu e un principiu al justiției care atârnă asupra capului lui Dumnezeu și căruia trebuie să se supună și că nu poate pur și simplu să ierte, ci trebuie să fie plătit. Nu! Dumnezeu e drept, El e consistent și perfect în toate atributele Lui, nu poate să iubească și să salveze cu prețul dreptății Lui. Am auzit predicatori spunând: în loc să fie drept cu tine, Dumnezeu a fost iubitor. Dacă studiezi logica, atunci aceasta înseamnă că dragostea lui Dumnezeu e nedreaptă. Nu, prietene. Dumnezeu trebuie să fie drept și iubitor în același timp. În dreptatea lui te condamnă, în dragostea Lui a devenit om și a stat în locul tău și a plătit nelegiuirea, nelegiuirea ta.

    Apoi Tatăl L-a întrebat pe Fiul, "Ce trebuie făcut pentru aceste suflete?" Și Hristos răspunde. Iată ce spune El, "O, Tată, atât de mare e dragostea și mila Mea față de ei..." Gândiți-vă la aceasta, nu vă vreau ca grup, ci ca și indivizi să vă gândiți la aceasta: El se uită la tine și spune, "Tată, atât de mare e dragostea Mea față de această persoană și mila Mea față de ei. După ce au încălcat fiecare poruncă, încă spune "atât este de mare dragostea și mila Mea." Oamenii mândri spun, "Eu nu vreau mila Lui." Ai nevoie de mila Lui. Ai nevoie de mila Lui. Noi suntem jalnici. El spune, "atât de mare e dragostea și mila Mea față de ei, încât în loc să fie pierduți pentru veșnicie, Eu voi fi responsabil pentru ei ca și garanția lor. Adu toate facturile Tale, Tată, ca să văd cât Îți sunt datori." Câteodată un tânăr se căsătorește și după căsătorie începe să se clatine un pic în angajamentul lui, spunând, "Nu mi-am dat seama că poate fi așa de grea căsătoria, nu știu dacă trebuia să fac lucrul acesta." Vedeți, el se lăuda cât de mult o iubește pe această fată, dar n-avea nicio idee de angajamentul pe care-l făcea. Dar asta nu e adevărat cu privire la Hristos. Hristos spune, "Tată, adu tot ce-ți datorează și arată-Mi." Imaginați-vă! El vede tot ce tu datorezi dreptății. El nu merge la cruce orb. Nu se urcă pe cruce spunând, "Nu, Tată, nu vreau să fac asta, n-am știut că e atât de costisitor." El a știut din veșnicie cât costă și totuși a făcut-o. Dar ascultă următoarele, "Adu toate facturile ca să văd cât Îți datorează." Doamne, adu-le pe toate. Acum, ascultați credincioșilor, dacă aceasta nu vă îmbucură până la lacrimi, înseamnă că nu înțelegeți despre ce vorbesc. El zice, "Adu toate facturile. Adu-le pe toate, ca să nu mai fie nicio socoteală ulterioară cu ele." Vedeți ce spune? "Adu toate facturile lor de când s-au născut până la moarte, tot ce-ți datorează, Tată, adu-le pe toate. Vreau să le văd pe toate și pe acel lemn vreau să le plătesc pe toate, pentru ca să nu mai trebuiască niciodată să ai de-a face cu ele, cu privire la păcatul lor." Vezi asta, credinciosule? Nu trebuie să se mai socotească vreodată cu tine! S-a sfârșit. Toate nelegiuirile tale sunt plătite. Nelegiuirile tale din trecut, din prezent, nelegiuirile pe care le vei face în viitor, toate sunt plătite. Iar unii spun, "dacă vei spune oamenilor asta, atunci vor păcătui." Nu vor păcătui, nu adevărații credincioși. Membrii bisericilor care sunt carnali, răi, vor auzi aceasta și vor continua să păcătuiască, dar credincioșii vor zice: dacă dragostea Lui e așa, dacă m-a eliberat complet, atunci sunt al Său. Nu mai vreau să păcătuiesc. Nu mai vreau să păcătuiesc!

    Vedeți, fraților? Aceasta conduce la sfințenie. De aceea Evanghelia este numită taina sfințeniei. Vedeți aceasta? Este ceea ce produce sfințenie în credincios. Da, există porunci și reguli, dar nu aceasta ne face evlavioși. Ceea ce ne face evlavioși este a ști că Isus a murit și că a murit pentru mine. Și atunci când a murit, a plătit fiecare păcat, trecut, prezent și viitor, și Dumnezeu niciodată nu mă va chema în sala Lui de judecată pentru a mă judeca. Niciodată. Sunt liber, sunt liber. O, mulțumesc lui Dumnezeu că sunt liber. Și tu zici, "Dar frate Paul, Biblia spune că există o judecată pentru credincioși." Da, dar ascultă: la acea judecată, atunci când te uiți la fața judecătorului, va fi Tatăl tău, va fi Fratele tău. Cel care te judecă este cel care a murit pentru tine, nu vezi asta? Ești liber! Ești liber! Nicio vinovăție. Vino întotdeauna la El, mergi întotdeauna înapoi la El, aleargă întotdeauna la El. Ești liber. Ai intrat printr-o ușă despre care nimeni din lumea aceasta nu știe nimic: e dragoste necondiționată. Ești, pur și simplu, iubit și aceasta nu se poate schimba acum, datorită lucrării perfecte a lui Hristos pe cruce pentru tine. El zice, "Din mâna mea o vei cere, Tată. Mai degrabă aleg să sufăr mânia pe care ei o merită, decât ca ei s-o sufere. Pe Mine, Tată, pe Mine pune toată datoria lor." E minunat!

    Acum ascultați ce zice Tatăl: "Dar, Fiul Meu, dacă Tu Te angajezi pentru ei, dacă stai în locul lor, Fiule, atunci trebuie să plătești până la ultimul bănuț." Ascultați, "Să nu te aștepți la nicio reducere. Fiule, nu Te aștepta ca pedeapsa care cade peste Tine să fie cu ceva mai mică decât ar cădea peste ei." Asta zice Tatăl, "Dacă îi cruț pe ei, nu te voi cruța pe Tine." Imaginați-vă! Apoi Fiul spune, "Sunt mulțumit, Tată, așa să fie, pune-o asupra Mea, Eu pot s-o plătesc." Aceasta este dumnezeirea. Nimeni nu poate spune aceasta, nici îngerii, ci numai atotputernicul Hristos, numai Fiul lui Dumnezeu poate s-o achite, numai El și nimeni altcineva. "Și deși Mă va afecta și Îmi va sărăci toate bogățiile și Îmi va goli toate comorile, totuși sunt mulțumit să fac lucrul acesta. Tată, sunt mulțumit, o voi face. Vreau asta." În Filipeni, unde vorbește despre faptul că n-a socotit a fi asemenea lui Dumnezeu ca un lucru de apucat, El a pus asta deoparte și a devenit om, și nu numai om, ci rob. În Legea lui Israel, dacă un om era rob altuia și totuși în casa aceea în care a slujit și-a câștigat soție și copii, când venea timpul ca omul acela să fie eliberat, dacă iubea mult pe femeia care era a lui și copiii care-i aparțineau, el mergea la stăpânul lui și-i spunea, "Nu vreau să fiu eliberat, ci sunt mulțumit să stau aici cu soția și copiii mei." Iar stăpânul îl ducea la un toc de ușă și lua un obiect ascuțit - o sculă, un cuțit sau un cui - și-i străpungea urechea. Hristos te-a iubit atât de mult, Și-a iubit atât de mult Mireasa, încât El, care era Stăpânul a toate, moștenitorul Universului și dincolo de Univers, El a devenit rob, datorită dragostei Lui pentru Mireasa Sa, datorită dragostei Lui pentru voi, ca indivizi.

    Aș vrea să închei spunându-vă încă o povestire din Vechiul Testament. E una din cele mai epice povestiri din Biblie. Iată ce zice Dumnezeu unui bătrân, "Avraame, ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac; du-te în țara Moria și adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ți-l voi spune Eu." Oameni buni, ascultați limbajul de aici. Biblia e inspirată, e Cuvântul lui Dumnezeu și sunt mici lucruri lăsate pe ici, pe colo, care să ne spună mai mult decât te gândești la început. Dumnezeu ar fi putut spune asta într-un mod diferit, dar ascultați cum îi vorbește lui Avraam, "Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești." Credeți că vorbește despre ceva mai mare decât sacrificiul unui băiat numit Isaac? Și zice, "mergi în țara Moria și adu-l ardere de tot acolo." Cu toții știm povestirea: bătrânul ia ce trebuie și merge, face călătoria, își lasă robii la poalele muntelui, urcă pe munte și urmează să-și aducă fiul jertfă, în ascultare de Dumnezeu. Bătrânul probabil ia chiar cuțitul de piatră pe care l-a folosit ca să-l taie împrejur pe Isaac. Își ridică mâna și voința lui se supune voinței lui Dumnezeu, dar chiar înainte ca lama cuțitului să cadă peste pieptul fiului său, al unicului său fiu, pe care-l iubea, a auzit următoarele, "Să nu pui mâna pe băiat și să nu-i faci nimic; căci știu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine. Avraam a ridicat ochii și a văzut înapoia lui un berbec, încurcat cu coarnele într-un tufiș; ... Avraam a pus locului aceluia numele: "Domnul va purta de grijă." Aș vrea să mă opresc un pic aici. Predicatorii Evangheliei prosperității la televizor care folosesc acest nume "Iehova Ihre" și spun că de aceea Domnul îți va da un Mercedes, ei de fapt blasfemiază. Și își arată adevărata intenție a inimii, că nu sunt convertiți și nu-L cunosc pe Dumnezeu, pentru că ar vrea de fapt lucrurile lumii în locul a ceea ce Dumnezeu promite aici, adică pe Fiul Său, pe singurul Său Fiu, pe care-L iubește. El se va îngriji de poporul Său, dar dragul meu, dacă-L ai pe Hristos, de ce altceva mai ai nevoie? Auzim sfârșitul acestei povestiri și ne gândim, "Uau, mulțumesc lui Dumnezeu, băiatul a fost cruțat. Ce sfârșit fain al povestirii." Singura problemă e că nu era finalul, ci doar o pauză, iar când s-a ridicat iarăși cortina îl vezi acolo. O scenă întunecată, lumină slabă, o cruce crudă și Fiul lui Dumnezeu, singurul Lui Fiu, pe care Îl iubea, atârnând pe cruce. Și pentru ca Dumnezeu să-i poată spune lui Avraam, "Avraame, Avraame, să nu pui mâna pe băiat!" Ei bine, când Hristos era pe cruce, e ca și cum Tatăl a luat cuțitul din mâna lui Avraam și atunci când Hristos a strigat "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?" a înfipt cuțitul chiar în inima propriului Său Fiu.

    Vedeți, cineva a trebuit să moară, suferind mânia lui Dumnezeu. N-ați citit niciodată în Isaia 53:10 că "Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință"? Să-l zdrobească - ce credeți că înseamnă aceasta? Să-L zdrobească... Să fiu sincer cu voi, chiar nu-mi pasă dacă tu ești împlinit sau dacă ești realizat. Nu-mi pasă dacă acontul tău e pozitiv. Această biserică nu este făcută pentru ca să ai viața cea mai bună aici pe pământ. Această biserică și predicarea de la acest amvon are un singur scop: ca să fi împăcat cu Dumnezeu, și să-L iubești îndeajuns pentru a lepăda această lume ca pe un gunoi și ca să-L urmezi pe Hristos cu toată inima, tot sufletul, tot cugetul și toată puterea ta. Și motivația pentru aceasta, pentru acest fel de a-L urma, nu este un predicator care vrea să te încarce de vinovăție sau să te manipuleze cu un text. Motivația este următoarea: El Și-a vărsat propriul sânge pentru sufletul tău. Ești iubit în mod desăvârșit în starea în care ești acum. Dacă Îl cunoști pe Hristos nu trebuie să te miști nici măcar un milimetru la stânga sau la dreapta pentru a fi iubit mai mult decât vei fi iubit în veșnicie. Ești iubit, aceasta e motivația. Ești eliberat de vinovăție, aceasta e motivația. Hristos a plătit totul, acum umblă în aceasta. Umblă în această libertate! Nu te mai teme! Bucură-te! Fii împuternicit de aceasta - că El a plătit un preț așa de mare. Sunt sigur că nimeni dintre voi, chiar toți laolaltă, sunt sigur că n-ați fost, în starea de nepocăință, măcar pe jumătate atât de răi și păcătoși ca mine. Dar dacă cunoștința că ai fost un om atât de murdar te va duce să-L vrei numai pe Hristos, atunci așa să fie. Hristos! Hristos! Isus Hristos! E totul, nu e nimic altceva. Nu, nu! Ce putem avea aici frate Paul, dacă venim la această biserică? Veți primi pe Hristos. Dacă aceasta nu este destul, atunci sunt multe alte grupuri care vă vor oferi tot felul de lucruri. E Hristos, Hristos ceea ce aveți nevoie. Dacă Îl aveți pe El, aveți totul, absolut totul. Întoarceți-vă la Hristos. Le spun copilașilor: unii din voi ați auzit mai multă Evanghelie decât unele națiuni întregi au auzit. Copii, pocăiți-vă, întoarceți-vă de la păcatul vostru, credeți în Hristos. Adulților, poate stați acolo, spunând:

    "Niciodată n-am simțit dragostea lui Hristos în inima mea. Religia mea e în minte, nu înseamnă nimic."
    "Pocăiește-te, întoarce-te la Hristos."
    "Ce să fac?"
    "Caută-L și El Se va lăsa găsit de tine. Caută-L!"
    "Nu știu cum."
    "Vom sta aici toată ziua și toată noaptea, deschizând Scriptura în fața ta. Dar nu te vom trata 5 minute și apoi să te trimitem de-aici făcându-te să crezi că ești mântuit și că ești unul din noi. Încrede-te în Hristos, te implor încrede-te în Hristos."

    Și voi, studenților și ceilalți care aveți tot felul de planuri pentru viața voastră, s-ar putea ca Dumnezeu să vrea să faceți exact ceea ce faceți. Nu știu, dar știu aceasta: trebuie s-o faceți spre slava Lui, datorită a ceea ce El a făcut pe acel lemn. Tot ce faceți, studenților, dați-vă seama. Dacă aveți pasiune pentru Hristos nu înseamnă neapărat că trebuie să intrați în ceva pastorat. Ce trebuie să înțelegeți e că dacă într-adevăr credeți în Hristos nu este nimic secular în viața voastră, ci orice veți deveni este sfânt pentru Domnul și trebuie folosit pentru El, numai pentru El, totul pentru El. Totul. Dacă vrei să vorbești despre condiția sufletului tău astăzi, atunci să știi că voi fi aici, alți bărbați vor fi aici. Vorbește cu noi, vrem să discutăm orice. Dacă zici, "nici măcar nu știu dacă sunt mântuit." Vom deschide Scripturile și te vom ajuta să știi ce spune Scriptura despre mântuire. Și dacă zici, "Inima mea s-a răcit. Știu tot ce trebuie să știu, dar inima mea s-a răcit", atunci caută-L. Caută-L, caută-L. Nu ai nevoie de sfatul oamenilor, ci trebuie să-L cauți doar pe El. Caută-L pe El. Haideți să mergem înaintea Domnului în rugăciune.

    Tată, vin înaintea Ta astăzi și mă rog, Dumnezeule. Doamne, Îți mulțumim pentru Isus Hristos, Îți mulțumim Doamne căci cel mai mare poet, cea mai luminată minte din lume nu poate nici măcar începe să înțeleagă sau să exprime măreția lui Hristos sau frumusețea Lui. Tată, mă rog pentru poporul Tău, pentru cei ce sunt aici astăzi, ca să-i întărești în dragostea pentru Hristos. Și ca această dragoste pentru Hristos să-i îmboldească. Dar, Doamne, nu atât de mult că noi Te iubim, ci că Tu ne iubești. Doamne, dragostea noastră nu e constantă, dar a Ta este constantă și e o constantă motivație. O, Doamne, lucrează în viețile și inimile noastre, schimbă-ne, transformă-ne, ca pur și simplu să Te iubim și să umblăm cu Fiul Tău. În Numele lui Isus, Amin.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1212
  • Export PDF: 1
  • Favorită: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni