2 - Ce înseamnă a-L glorifica pe Dumnezeu?
Autor: Paul Washer  |  Album: Catehism familial  |  Tematica: Închinare
Resursa adaugata de Mada_O in 20/07/2015
    12345678910 0/10 X
Copyright 2013, Paul Washer de la HeartCry Missionary Society. Toate drepturile rezervate. Folosit cu permisiune.
Aceasta resursa a aparut original pe www.heartcrymissionary.com.
Subtitrarea (daca este cazul) este furnizata de colaboratorii site-ului www.resursecrestine.ro

    Ei, ne-am întors înapoi pentru o altă lecţie, şi este privilegiul meu să fiu aici, să vă împărtăşesc Cuvântul lui Dumnezeu. În ultima noastră lecţie am studiat această întrebare: „Care este scopul principal al omului?” Şi răspunsul este acesta: scopul principal al omului este să-L glorifice pe Dumnezeu şi să se bucure de El pentru totdeauna. Aceasta înseamnă ca ţelul vieţilor noastre, motivul pentru care suntem aici, motivul pentru care respirăm, este pentru a-L glorifica pe Dumnezeu.

    Acum... astăzi ne vom uita la ce înseamnă să-L glorificăm pe Dumnezeu. Ştiţi? Sună destul de drăguţ, sună a ceva ce aţi vrea să faceţi, dar e important să înţelegem ce înseamnă să-L glorificăm pe Dumnezeu. Acum, vreau să vă dau răspunsul în două părţi, şi vreau să îl simplific, astfel încât să îl putem înţelege şi să-L punem în practică în vieţile noastre.

    Prima parte este aceasta: a-L glorifica pe Dumnezeu înseamnă să recunoaştem că El este mai mare, mai preţios şi mai frumos decât toate celelalte lucruri laolaltă. Şi că găsim pacea şi împlinirea numai în El. Deci, pentru a-L glorifica pe Dumnezeu trebuie să începem prin a recunoaşte cine este El. Trebuie să-I recunoaştem supremaţia. Acum, ştiu că „supremaţie” este un cuvânt mare, dar uitaţi-vă la el astfel: supremaţie înseamnă că Dumnezeu este deasupra tuturor lucrurilor, este înainte de toate lucrurile, că Dumnezeu este mai preţios, mai frumos, mai important, mai atrăgător, mai minunat, mai spectaculos decât toate celelalte lucruri împreună. Pur şi simplu nu există comparaţie între măreţia, splendoarea şi frumuseţea lui Dumnezeu cu orice alt lucru.

    Acum, a doua parte a acestui răspuns, după ce am recunoscut cine este Dumnezeu şi valoarea Lui, apoi, în al doilea rând, a-L glorifica pe Dumnezeu înseamnă a vă trăi viaţa în lumina a ceea ce ştim despre El. În lumina faptului că El este cel mai mare, cel mai bun şi cel mai frumos. Să trăim într-o manieră care demonstrează că într-adevăr credem ceea ce spunem.

    Vedeţi? Una este a spune: „Omule, Dumnezeu este mare, Dumnezeu este şi mare, Dumnezeu este suveran, Dumnezeu este cel mai frumos, cel mai minunat, cel mai preţios”, şi alta este să credem. Să credem! Şi dacă credem, vom trăi în conformitate cu ceea ce spunem.

    Acum, vreau să vă dau câteva ilustraţii, şi vi le voi citi şi le voi explica. Poate să vă fac, poate, să înţelegeţi supremaţia sau măreţia lui Dumnezeu, faptul că El este mai mare decât absolut orice.

    Prima. Vreau să vă imaginaţi că aveţi o cumpănă sau o balanţă. Ştiţi? Un cântar care, dacă pui ceva într-o parte, merge în jos ridicând cealaltă parte. Dacă pui ceva pe partea asta, coboară şi o ridică pe cealaltă. Ei, acum, vreau să vă imaginaţi că noi cântărim tot ceea ce există în cer şi pe pământ, totul, şi punem pe partea aceasta a balanţei. Bine? Deci, tot ceea ce există este pe această balanţă, aici. Apoi, aici, aceasta merge în jos pentru că are tot ceea ce conţine Universul în ea, şi aceasta se va ridica. Dar acum, să ne imaginăm că Îl punem pe Dumnezeu pe partea aceasta. Ce se va întâmpla? Se va răsturna complet echilibrul. Extrem de repede. Dumnezeu depăşeşte totul! Şi ceea ce încerc să spun este faptul că El este mai mare decât toate celelalte lucruri împreună. Pur şi simplu, nu există comparaţie.

    Vreau să vă citesc un text, un verset Biblic, care cred că ne va ajuta să înţelegem asta. Spune: „Iată”. Aceasta este din Isaia 40:15 şi apoi, versetele 17-18. Şi spune asta: „Iată” - hei, uite! - „neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip. Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui, nu sunt decât nimicnicie şi deşertăciune. Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?”

    Aceasta este destul de uimitor, nu-i aşa? Acum, uitaţi-vă. Spune: „Iată”, „uitaţi”. Spunându-vă să fiţi atenţi pentru că Dumnezeu are să ne spună ceva foarte important. E un adevăr pe care trebuie să îl întelegeţi. Care este acest adevăr? „Neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă”.

    Deci, imaginaţi-vă din nou că aveţi acele balanţe. Şi puneţi toate naţiunile aici, tot ceea ce există, pe această balanţă. Dar dacă Dumnezeu este pe partea cealaltă, toate acele naţiuni sunt ca o particulă mică, măruntă de praf. Asta este tot! Asta este tot! Atât de mare este Dumnezeu! Bine? Spune: „ca o picătură de apă din vadră”. Vreau să spun, noi nici nu ştim cât de mare este Universul, şi nu putem nici măcar să vedem cât de mic este, este atât de mare! Şi totuşi, cu toate acestea laolaltă noi suntem „ca o picătură de apă” care cade dintr-o găleată, comparat cu măreţia, valoarea şi importanţa lui Dumnezeu.

    Acum, spune de asemenea: „sunt” priviţi - este vorba despre naţiuni.  Toţi cei care există sunt priviţi de El ca mai puţin decât nimic şi fără sens. Ce înseamnă asta? Credeţi că Dumnezeu spune că toată lumea de pe pământ nu înseamnă nimic pentru El? Ei, în cazul acesta, eu nu însemn nimic pentru El, tu nu însemni nimic pentru, dar nu este aceasta ceea ce versetul spune. Înseamnă că dacă toate naţiunile s-ar întoarce împortiva lui Dumnezeu şi ar lupta împotriva Lui, dacă toate naţiunile i-ar declara război lui Dumnezeu, asta nu ar însemna nimic. Literalmente, nu ar înseamna nimic. Faptul că cele mai mari puteri, cu toate bombele şi armatele lor, şi orice altceva, nu sunt nimic. Vreau să vă imaginaţi: dacă toate naţiunile lumii, chiar şi toţi îngerii şi demonii, dacă toţi au hotărât să se unească şi să lupte împotriva lui Dumnezeu... Ştiţi cum ar fi? Ar fi ca un gândac mic şi neînsemnat care loveşte cu capul într-o stâncă. Nu ar fi ridicol? Nu ar putea face nimic. Nu ar putea să-l afecteze cu nimic, nu ar putea să-l schimbe deloc. Nu ar putea să-i răstoarne stăpânirea.

    Dar uitaţi ceea ce vreau să înţelegeţi: nu înseamnă că oamenii nu sunt importanţi pentru Dumnezeu. Cât de importanţi sunt oamenii? Cât de mult Îi pasă lui Dumnezeu de oameni? Îi pasă de oameni atât de mult încât, chiar dacă noi am fost răzvrătiţi, chiar urându-L, neascultându-I poruncile, El şi-a trimis Fiul, singurul lui Fiu să moară pentru noi. Veţi spune: „Asta înseamnă că sunt cu adevărat ceva important”. Ei bine, înseamnă şi nu prea. Sunteţi importanţi pentru Dumnezeu nu pentru că tu şi eu merităm să fim consideraţi importanţi. Suntem importanţi pentru că Dumnezeu este dragoste. El ne iubeşte nu pentru nişte valori minunate care sunt în noi sau pentru careva lucruri mari care le-am făcut. Deci nu vreau să vă umflaţi în pene, să vă mândriţi şi să vă lăudaţi despre cât de grozavi sunteţi. Vreau să realizaţi că motivul pentru care lui Dumnezeu Îi pasă de noi, nu este datorită noua. Este în ciuda a ceea ce suntem noi. Lui Dumnezeu Îi pasă de noi pentru că El este dragoste. A dovedit asta timiţându-şi propriul Fiu.

    Să ne uităm la o altă ilustraţie pe care am scris-o aici, pentru voi. Este una din preferatele mele. Şi vă voi citi-o. Imaginaţi-vă colecţionarea tutuor celor mai frumoase lucruri care au existat vreodată şi punerea lor într-o cameră. Asta ar fi minunat. Vreau să spun, ar fi pur şi simplu minunat. Să poţi să stai acolo pentru zile întregi şi doar să priveşti toată frumuseţea. Vreau să spun, nu ai avea nevoie de un set de televiziune, nu ai avea nevoie de cine ştie ce fel de joc video. Ai putea să stai acolo zile întregi şi să te uiţi la toată frumuseţea care ai colecţionat-o din fiecare parte a Universului. Dar acum, ascultaţi. Dacă Dumnezeu ar merge în cameră, acea cameră care are toate cele mai frumoase lucruri ale Universului, dacă El ar merge în acea cameră, frumuseţea Lui ar fi atât de mare încât nu ai mai vrea niciodată să te uiţi din nou la celelalte lucruri frumoase. Pentru că ele ar fi urâte în comparaţie cu Dumnezeu. Atât de frumos este Dumnezeu!

    Lăsaţi-mă să vă spun ceva ce cred eu despre Dumnezeu. Eu cred că Dumnezeu... din Scriptură, din frumuseţea felului în care vorbeşte despre Dumnezeu, despre cât de mare este şi de spectaculos, aşa încât nimeni nu-L poate vedea. Eu cred că Dumnezeu este atât de frumos încât ar trebui, în mod supranatural, cu puterea Sa, să te întărească astfel încât să te poţi uita la El. Pentru că dacă nu ar face-o, frumuseţea Lui ar fi atât de mare încât, probabil, ne-am pierde minţile, dacă nu vieţile. Ai văzut vreodată ceva care este tare frumos, un apus, un răsărit sau ceva de genul, care pur şi simplu ti-a tăiat respiraţia? Dumnezeu ar fi atât de frumos, chiar este, încât ţi-ar tăia respiraţia. Vedeţi? Când vă vorbesc despre a crede în Isus, a-L urma pe Dumnezeu şi toate lucrurile de genul acesta, nu vă vorbesc despre o grămadă de reguli pe care trebuie să le respectaţi. Vorbesc despre a ne uita la Dumnezeu care este atât de frumos, încât aduce atât de multă bucurie şi însufleţire în vieţile voastre. Deci a-L glorifica pe Dumnezeu înseamnă, în primul rând, a-L vedea aşa cum este astfel încât să trăiţi înaintea Lui aşa cum ar trebui. Şi aceasta nu este doar ascultare. Nu este doar a împlini regulile. Înseamnă bucurie. Înseamnă bucurie. Înseamnă a trăi într-un anume fel în care, literalmente, de fiecare dată când vă uitaţi la Dumnezeu să vi se taie respiraţia. Pentru aceasta ne străduim aici. Nu vrem doar să ştiţi multe lucruri sau să respectaţi o grămadă de reguli, noi vrem ca voi să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu şi să fiţi plini de acea bucurie care doar Dumnezeu o poate da.

    În regulă. Să mergem mai departe, la o altă ilustraţie. Imaginaţi-vă toţi cei mai inteligenţi oameni care au trăit vreodată, vreau să spun, cei mai deştepţi tipi care au trăit vreodată pe această planetă. Şi stau toţi într-o cameră şi vorbesc despre marile lor idei. Toate lucrurile la care ei s-au gândit. Bine? Ar fi uimitor de auzit. Vă spun... am fost cu câţiva oameni în Universităţi, în diferite locuri. Fie că erau fizicieni, toate felurile de oameni inteligenţi, fie oameni de ştiinţă şi auzindu-i vorbind despre creaţie, am fost uimit de cât de inteligenţi erau şi de lucrurile pe care le ştiau. Şi acum, imaginaţi-vă asta: în comparaţie cu Dumnezeu, toţi cei mai geniali oameni care au trăit vreodată nu ştiu nimic. Nu ştiu nimic.

    Acum, să vă citesc un verset într-adevăr minunat din Biblie. E Romani 11:33-34: „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui! Şi, în adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?Cine L-a învăţat vreodată pe Dumnezeu? Absolut nimeni! Dumnezeu ştie totul. Şi mai ştiţi ceva? Ştie totul, tot ceea ce vrea. El ştie totul fără vreun efort. El nu trebuie să studieze situaţia sau să o analizeze. El nu trebuie să ceară opinia cuiva. El ştie totul despre tot. Ştie tot timpul, şi fără a face vreun efort. Nu trebuie nici să muncească pentru a dobândi cunoştinţa. El este Adevărul, El ştie totul. Şi aici spune... Pavel spune: „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu!” El numeşte înţelepciunea şi ştiinţa lui Dumnezeu, ceea ce Dumnezeu ştie, bogăţie.

    Şi ştiţi cine mai face asta? Cineva cu care vreau să fiţi foarte familiari. Scriitorul cărţii Proverbe. El spune că înţelepciunea lui Dumnezeu este mai valoroasă decât argintul, aurul sau orice altceva. Acum, dacă vreţi să fiţi persoane care trăiesc în modul în care trebuie să trăiască, făcând ceea ce au fost create să facă, trebuie să Îl căutaţi pe Dumnezeu. Şi să căutaţi bogăţia înţelepciunii şi ştiinţei Lui. Vă voi spune ceva. Trebuie să gândiţi că sunteţi vânător de comori şi un explorator, un aventurier. Comoara care ar trebui să o căutaţi este cunoştiinţa lui Dumnezeu. Lucrul pe care ar trebui să-L exploraţi nu este deloc un lucru, este o Persoană. Şi Îl puteţi explora de-a lungul întregii etenităţi şi tot nu veţi ajunge nici măcar aproape de a afla totul despre El. Asta este ceea ce-L face atât de frumos.

    Spune aici: „Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!” Înţelepciunea lui Dumnezeu este prea adâncă, prea înaltă, prea largă, este minunată, dar este mult dincolo de noi. Chiar dacă putem să ştim atât de multe lucruri despre Dumnezeu, vreau să ştiţi că veţi alerga după acea înţelepciune de-a lungul întregii eternităţi, şi veţi avea tot mult mai mult de explorat. De aceasta eternitatea nu este plictisitoare. Nu ajungeţi niciodată la un sfârşit al cunoştinţei lui Dumnezeu. Întotdeauna va fi şi mai multe lucruri extraordinare de ştiut despre El.

    Dar, copii, sunt aici şi alte lucruri importante de ştiut, de asemenea. Foarte importante. Dumnezeu face câteodată nişte lucruri pe care noi nu le înţelegem. Şi, pur şi simplu, nu le înţelegem. Dar, dacă ştim cine este Dumnezeu, nici nu trebuie să înţelegem ceea ce face El. Dacă ştiu că Dumnezeu este bun, drept şi sfânt, atunci, chiar dacă nu înţeleg ceea ce face, ştiu că pot avea încredere în El.

    Să mergem mai departe, la o altă ilustraţie. Spune: „gândiţi-vă la cât de mult le datoraţi părinţilor voştri”. Fie că ştiţi sau nu, le datoraţi multe. De acord? V-au dat naştere, v-au dat de mâncare, v-au dat îmbrăcăminte şi adăpost. Au făcut-o. Sunteţi acasă şi, probabil, nu plătiţi pentru asta. De acord? Dacă nu ar fi fost părinţii voştri, nu aţi avea nimic. Ştiţi? Când v-aţi născut nu aţi avut haine pe voi. V-aţi născut fără a avea ceva, şi nici nu aţi avea dacă nu ar fi bunătatea părinţilor voştri. Acum, gândiţi-vă la asta. Gândiţi-vă la Dumnezeu şi tot ceea ce El face pentru voi şi pentru părinţii voştri. Bine? El v-a dat viaţă, vă ţine în viaţă. Fiecare bătaie a inimii şi fiecare suflare pe care o luaţi, vine de la El. Deci, dacă aveţi faţă de părinţilor voştri o mare datorie pentru ceea ce au făcut pentru voi, cât de mult a făcut Dumnezeu pentru voi?

    Ştiţi? Unul dintre motivele pentru care nu ar trebui să fim neascultători faţă de Dumnezeu, nu ar trebui să-L neglijăm pe Dumnezeu sau să punem unele lucruri mai pe sus de El este pentru că, literar, noi datorăm tot ceea ce suntem şi fiecare lucru bun care ni s-a întâmplat vreodată lui Dumnezeu. Dumnezeu le-a făcut. Cred că am spus asta în ultima lecţie, ştiţi? Respiraţi! Acea suflare a venit de la Dumnezeu. Simţiţi-vă bătăile inimii! Ascultaţi-le! Fiecare din acele bătăi vin de la Dumnezeu.

    Dumnezeu nu este acolo sus spunând doar: „În regulă, îţi dau suflare, bătăile inimii şi pentru acest motiv îmi eşti dator.” El este un Dumnezeu iubitor. Un Dumnezeu foarte milos şi îndurător. Vă spun că vă dă viaţă, suflare şi bătaie inimii voastre în dragoste şi cu generozitate, fără plată. Nu are sens? Nu este a-L sluji cel mai bun lucru? Să-L slujim mai presus de orice altceva. De acord?

    Să ne uităm la un verset foarte important aici, Faptele Apostolilor 17:25. Şi aceasta este ceea ce spune: „El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva”. Înțelegeți asta? Poate v-a spus cineva vreodată în viaţă că Dumnezeu v-a făcut pentru că El era singur. Aceasta nu este adevărat. Dumnezeu nu v-a făcut pentru că El avea nevoie de ceva. Dumnezeu te-a făcut pentru că este atât de deplin, pur şi simplu răspândeşte viaţă. Deci, El nu v-a făcut din nevoia Sa, ci v-a făcut din super - abundenţa Sa. Are atât de mult încât se revarsă. De aceea El poate întotdeauna să aibe importanţă, să fie tot ceea ce aveţi nevoie să fie.

    Spune: „El nu este slujit de mâini omeneşti”, chiar dacă noi avem nevoie să-L slujim pe Dumnezeu, noi ar trebui să-L slujim, pentru asta am fost făcuţi. Nu este vorba de faptul că El are nevoie ca noi să-I slujim, ci de faptul că El ne-a dat privilegiul, bucuria de a-L cunoaşte şi a-L sluji, de parcă El ar avea nevoie de ceva când El Însuşi dă tuturor oamenilor viaţă, suflare şi toate lucrurile. Ştiţi? Persoana care primeşte suflarea şi bătaia inimii de la Dumnezeu, persoana care face asta şi cea care I se închină lui Dumnezeu cu toată inima, face un lucru minunat. Să primeşti suflarea de la Dumnezeu şi să I-o înapoiezi prin laudă. Să ne avem bătăile inimii pentru a ne face mai puternici, să fim lăsaţi să trăim, să trăim pentru Dumnezeu. Dar mai este ceva ce trebuie să înţelegeţi. Persoana care îşi încleştează pumnul şi-l zgâlţâie înaintea lui Dumnezeu, pentru că Îl urăşte pe Dumnezeu, poate face asta doar prin puterea pe care i-o dă Dumnezeu. Nu este trist? Persoana care spune lucruri oribile despre Dumnezeu, care Îl blesteamă şi Îl tratează ca pe ceva oribil sau ca pe ceva care nici măcar nu există, face asta prin puterea care Dumnezeu i-o dă. De aceea este o crimă atât de oribilă. Când ne răzvrătim şi suntem neascultători faţă de Dumnezeu, folosim darurile care El ni le-a dat, pentru a lupta împotriva Lui. Noi nu ar trebui să facem asta. Ar trebui să folosim tot ceea ce El ne dă, totul, pentru a-L sluji pe el, şi pentru a-i sluji pe alţii.

    Întotdeauna le spun băieţilor mei, Ian şi Evan: „De ce v-a făcut Dumnezeu puternici? V-a făcut puternici să-L slujiţi şi să le slujiţi oamenilor care nu sunt puternici. De ce v-a făcut Dumnezeu inteligenţi? V-a făcut inteligenţi pentru gloria Sa, pentru ca să aveţi gânduri mari despre El. Dar, de asemenea, v-a făcut deştepţi pentru a-i ajuta pe oamenii care, poate, au probleme la acest capitol sau nu au avut privilegiile unei educaţii ca a voastre.” Bine? Deci, de ce ne-a făcut puternici? De ce ne-a făcut inteligenţi? Şi de ce ne-a făcut sănătoşi? Veţi spune: „Noi nu suntem prea sănătoşi.” Ei bine, în comparaţie cu majoritatea oamenilor, voi sunteţi sănătoşi. Dacă aveţi un cămin şi ştiţi că azi veţi mânca, sunteţi sănătoşi. Deci, de ce ne-a dat Dumnezeu acest privilegiu? Ca astfel, noi să putem folosi ce avem pentru a-i ajuta pe alţii. Şi, în special, copii, nu doar cu privire la a le da de mâncare şi îmbrăcămine, ci, de asemenea, să le propovăduim Evanghelia, să le spunem despre Isus, ca astfel, viaţa lor să fie schimbată şi Dumnezeu să fie cu adevărat glorificat în ei.

    Aici e un alt vers, e unul din preferatele mele, Iacov 1:17: „orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.Orice lucru bun! Vreau să spun, totul!

    Băieţilor mei le plac mult lego-urile, nu ştiu dacă vreunuia dintre voi îi plac, dar băieţilor mei da, şi chiar şi atunci când le cumpăr un set nou îi întreb: „De unde sunt astea?” Şi ei îmi spun: „O, tată, sunt de la tine!” Şi le spun: „Nu.” Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus”. Tot ceea ce e bun în viaţa voastră, totul, este un dar de la Dumnezeu.” Şi de aceea... ştiţi? Când Diavolul ne oferă ceva, care nu e în conformitate cu ceea ce vrea Dumnezeu, nu ar trebui să îl acceptăm din multe. Dar unul dintre motivele pentru care nu ar trebui să luam ceea ce Diavolul ne oferă este pentru că ceea ce Dumnezeu ne oferă este întotdeauna bun şi perfect. Şi a fost dintotdeauna aşa de bun.

    Acum, copii, există o direcţie în care trebuie să ne temem de Domnul, trebuie să-L respectăm, trebuie să ştim că vine o zi a judecăţii, când vom fi judecaţi pentru ceea ce am făcut. Dar, chiar dacă aceasta ar trebui să ne pună în mişcare, să ne motiveze, un lucru care ar trebui să-l ştiţi, copii, este faptul că cea mai mare motivaţie a vieţilor noastre, lucrul care ne motivează să-L slujim pe Dumnezeu ar trebui să fie bunătatea lui Dumnezeu. Bunătatea lui Dumnezeu. Dumnezeu este atât de bun! Ştiţi? Unul dintre cele mai triste lucruri care trebuie să le fac este să le spun oamenilor cât de bun este El. Veţi spune: „Ei bine, frate Paul, de ce este atât de trist?” Ei, pentru că întotdeauna eşuez. Vedeţi? Este absolut imposibil să descriu oamenilor cât de bun este Dumnezeu. Şi nu glumesc! Nu-L slujesc pe Dumnezeu doar pentru că vrea să fiu o persoană religioasă, care merge la biserică tot timpul. Îl slujesc pe Dumnezeu pentru că El este bun! Şi, copii, vreau ca voi să cunoaşteţi bunătatea Lui!

    Precum Psalmistul, unul dintre cei care au scris Psalmii, cum spunea el: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!(Psalmul 34:8) Gustaţi şi vedeţi!

    Acum, să continuăm. Mai am o ilustraţie pentru azi. Şi spune: imaginaţi-vă că sunteţi închişi într-o celulă de închisoare pentru un an, pentru ceva ce aţi furat. Bine? Aceasta ar fi foarte înfricoşător. Într-o celulă de închisoare foarte întunecată. Sunteţi vinovaţi, şi nu există nici un motiv pentru care să vă elibereze. În regulă? Voi chiar aţi făcut-o, nu e vorba că ei au înţeles greşit, pur şi simplu, tu ai furat. Tu meriţi cu adevărat să fii în acea celulă. Nu e vina altcuiva, ci a ta. Tu ai furat şi ai greşit. Şi acum eşti închis. Cât de recunoscător ai fi dacă cineva ar veni şi ar plăti pentru delictul tău, pentru a te lăsa să pleci liber? Ai fi fericit? Ai fi recunoscător acelei persoane care a venit şi a plătit nelegiuirea ta? A plătit pentru ea. A spus: „Orice ar fi furat acest copil, voi plăti pentru tot, doar să lăsaţi acel copil liber.” Şi acea persoană plăteşte pentru acea nelegiuire pe care ai făcut-o, şi pe tine te lasă să ieşi. Nu ştiu despre voi, dar eu aş vrea să fiu un foarte bun prieten cu acea persoană. L-aş aprecia şi i-aş spune: „Mulţumesc foarte mult! Este ceva ce pot face? Apreciez ceea ce ai făcut pentru mine!”

    Gândiţi-vă la asta. Voi sunteţi atât de vinovaţi încât ar trebui să muriţi şi să fiţi aruncaţi din Rai. Ştiu că asta sună foarte greu, dar, copii, v-am spus că vă voi învăţa Biblia. Nu vă voi minţi şi nu vă voi spune poveşti cu zâne. Biblia ne învaţă că toţi suntem vinovaţi de nelegiuiri împotriva lui Dumnezeu. Şi nu ar trebui, doar, să fim aruncaţi într-o închisoare, ci ar trebui să fim aruncaţi şi din cer. Ar trebui să fim încuiaţi afară. Nu merităm să fim acolo. Noi nu ar trebui să cunoaştem bunătatea lui Dumnezeu, frumuseţea lui Dumnezeu, bucuriile lui Dumnezeu. Ar trebui să fim opriţi de la a avea asta, pentru toată eternitatea, pentru că noi am încălcat legea lui Dumnezeu.

    Nu-mi place să fac oamenii să se simtă prost, dar trebuie să înţelegeţi asta. Este, pur şi simplu, adevărat. Veţi spune: „Eu sunt doar un copilaş, nu am făcut atât de multe.” Aţi fost neascultători cu părinţii voştri? Aţi încălcat legea lui Dumnezeu. Aţi minţit? Aţi încălcat legea lui Dumnezeu. Vă gândiţi la unele lucruri, şi le doriţi mai mult decât Îl doriţi pe Dumnezeu? Sunt lego-urile voastre mai importante decât a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi a-L sluji? Vedeţi? Toate acestea sunt păcate. Aţi auzit înainte de Isus şi, totuşi, nu i-aţi dat prea multă atenţie? Ei bine, aceasta este păcat. Şi noi ar trebui să fim scoşi afară din cer. Noi ar trebui să experimentăm dreptatea şi judecata lui Dumnezeu.

    Dar acum, uitaţi. Lăsaţi-mă să citesc mai departe. Voi eraţi atât de vinovaţi încât ar trebui să muriţi şi să fiţi aruncaţi din cer pentru toată eternitatea. Dar Dumnezeu L-a trimis pe singurul Său Fiu să moară pentru păcatele voastre. Cu cât mai mult ar trebui să-L apreciaţi pe Dumnezeu pentru ceea ce El a făcut? Nu există o ilustraţie mai grandioasă a dragostei, sau a dragostei lui Dumnezeu, decât în momentul în care Isus Hristos a murit pe cruce pentru voi. Tu şi eu am păcătuit, şi pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu bun, El trebuie să judece răul, El trebuie să judece lucrurile rele. Tu şi eu am făcut rău, am făcut lucruri rele, şi Dumnezeu ar trebui să ne judece. Dar în marea Sa dragoste, El a judecat păcatul prin... păcatul a fost aruncat asupra singurului Său Fiu. Şi când Isus a fost pe cruce, toată pedeapsa care ar fi trebuit să cadă asupra ta şi a mea, a căzut asupra Lui. Tu şi eu ar fi trebuit să fim părăsiţi de Dumnezeu, dar când El a fost pe cruce a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Tu şi eu ar fi trebuit să experimentăm mânia şi judecata lui Dumnezeu într-un loc numit Iad, pentru toată eternitatea. Dar, pe cruce, Isus a suferit Mânia Tatălui Său împotriva noastră. Isus a suferit judecata lui Dumnezeu împotriva noastră. El a murit pentru noi. Acum, cum ar trebui să trăim? Ei bine, ar trebui să-L credem! Ar trebui să credem ceea ce Dumnezeu a făcut! Ar trebui să credem în Isus! Ar trebui să încetăm să ne încredem în noi. Nu ar trebui să ne încredem în religia noastră, în faptele noastre bune sau nişte lucruri precum botezul, faptul că citim Biblia, că suntem învăţaţi acasa sau orice altceva. Nimic nu ne-ar înlătura păcatele! Nimic! Nu există nimic ce îi putem oferi lui Dumnezeu. Dar Isus şi-a oferit viaţa în locul nostru, şi acum putem fi salvaţi prin credinţa în Isus, prin a ne încrede în El.

    Ascultaţi ce spune Romani 5:7-8: „Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.

    Biblia spune că ar fi cu adevărat uimitor dacă ar exista un om bun, care are probleme, şi un alt om ar veni şi ar muri în locul lui, pentru a-l salva! L-am numi pe acel om, care a murit, un mare erou, pentru că el a murit pentru un om bun care ar fi trebuit să fie salvat.” Dar, acum, ceea ce vreau să vedeţi este asta: Isus a făcut ceva de departe mult mai mare! Dumnezeu a făcut ceva de departe mult mai mare decât asta! Dumnezeu a trimis pe Fiul Său să moară pentru noi, pe când noi nu eram oameni buni. Sau copii buni. Dumnezeu şi-a trimis Fiul să moară pentru noi, pe când noi nu Îl iubeam pe Dumnezeu. Şi pe când nu ascultam de poruncile Lui. Deci, vedeţi? Dumnezeu ne-a iubit chiar dacă nu am meritat să fim iubiţi. Şi aceasta este un lucru uimitor!

    Acum, să ne uităm, de asemenea, în 2 Corinteni 5:14-15: „Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit. Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.”

    Am spus multe, nu-i aşa? Într-un fel, lucruri foarte greu de înţeles. Dar aici este punctul la care vreau să ajungeţi. Este această frază: „Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.”

    Copii, vedeţi? Motivul pentru care credem în Dumnezeu, şi Îl iubim pe Dumnezeu, şi pentru care vrem să-L slujim pe Dumnezeu este pentru ceea ce El a făcut pentru noi. Pe când eram încă păcătoşi, meritând să murim, meritând să fim despărţiţi de Dumnezeu pentru totdeauna, El a trimis pe Fiul Său. Chiar pe  Fiul Său! Şi Fiul Său a murit pentru noi. Şi, de aceea, credem în El şi vrem să-L sluim şi să-L iubim! Ştiţi? Eu L-am slujit pe Domnul de ceva vreme, şi, de asemenea, L-am slujit în câteva situaţii foarte dificile uneori. Şi vreţi să ştiţi de ce? Înlăuntru, într-un fel, mă simt ca un prizioner. Şi veţi spune: „Eşti un prizonier?” Da, sunt un prizonier al dragostei lui Hristos. Este, într-un fel, ceea ce Pavel spunea aici. El spune că atunci când El a descoperit cât de mult l-a iubit Dumnezeu, dându-Şi  Fiul pentru el, a simţit că el trebuie să Îl slujească pe Dumnezeu. Că vrea să Îl slujească pe Dumnezeu, că vrea să-L binecuvânteze pe Dumnezeu, să fie pe placul lui Dumnezeu, pentru că Isus a murit pentru el. Şi acesta este felul în care vreau să o vedeţi. Noi nu urmăm Biblia doar pentru că este cel mai bun lucru pe care putem să-l facem sau pentru că ne va da o viaţă mai bună. Noi mergem după Biblie din cauza a ceea ce este Dumnezeu şi pentru ceea ce El a făcut. El este atât de minunat! Şi ceea ce a făcut pentru noi, în Hristos, este, pur şi simplu, dincolo de orice poate un om să spună.

    Vă amintiţi când v-am spus  că este, într-un fel, trist să fii un predicator, pentru că nu poţi transmite oamenilor cât de bun este Dumnezeu? Să ştii că de fiecare dată când încerci, eşuezi? Aceasta este adevărată, în special, cu privire la crucea lui Hristos. Un om poate fi cel mai inteligent din lume, cel mai spiritual, şi să aibe cea mai mare abilitate în a vorbi, dar tot nu va fi capabil să împărtăşească cu alţi oameni cât de minunat este Dumnezeu şi lucrul minunat pe care Dumnezeu l-a făcut pentru noi, în Isus Hristos. Aceasta ar trebui să-ţi controleze viaţa! De ce ar trebui să-ţi asculţi mama şi tatăl? Pentru că Isus a murit pentru tine! De ce ar trebui să-ţi iubeşti fraţii şi surorile când, câteodată, crezi că nu merită? Pentru că Isus a murit pentru tine! De ce ar trebui să citeşti în Biblie, să te rogi, să-L lauzi pe Dumnezeu, şi orice lucru bun pe care ar trebui să-l faci, de ce ar trebui să-l faci? Pentru că Isus a murit pentru tine! Bine?

    Care este cel mai bun mod de a-l glorifica pe Dumnezeu? A crede în Fiul Său. A-L  sluji pe Fiul Său. A-L binecuvânta pe Fiul Său. Ştiţi? Eu nu mă rog ca voi sau copii mei să fiţi mari predicatori, mari misionari sau faimoşi. Ceea ce mă rog este asta: ca Dumnezeu să vă dea fiecăruia o inimă care este unic devotată Fiului Său. Şi ca voi să trăiţi o viaţă onorându-L pe Fiul lui Dumnezeu.

    Ei bine, am atins în prima parte ceea ce înseamnă a-L glorifica pe Dumnezeu, faptul că ar trebui să recunoaştem cât de minunat este, cât de minunat este Fiul Său şi de lucrul minunat pe care Fiul Său l-a făcut pentru noi. În următoarea lecţie vom vorbi despre cealaltă parte a modului în care trebuie să-L glorificăm pe Dumnezeu. Şi aceasta este nu numai să recunoaştem cum este Dumnezeu, cât de bun este Dumnezeu, ci să trăim într-un fel care arată că noi, într-adevar, credem că Dumnezeu este vrednic şi că El este bun. Până atunci, mă rog ca voi să prosperaţi în toate lucrurile pe care Dumnezeu le are pentru voi. Dumnezeu să vă binecuvinteze!

 



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1696
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni