Pe Cărarea către Ceruri
Nu sunt veşnic numai crini,
Căci sunt locuri unde-adesea
Presărată e cu spini.

Nu sunt doar zile senine
În umblarea mea ca fiu,
Înspre Canaanul veşnic
Drumul trece prin pustiu.

Când eu cred că lupta-i gata
Și mă văd ajuns la mal,
Vânturile răutății
Mă aruncă iar în val.

Nu-i nimic la întâmplare,
Eu nu sunt al nimănui,
Nici un fir de păr nu-mi cade
Fără ştirea Domnului!

De va fi să-ndur tristeţea,
Cerul negru de va fi,
După norul care trece,
Soarele va răsări.

Eu în ceasul încercării
Nicicând nu mă îndoiesc,
Căci veghează lângă mine
Mâna Tatălui ceresc.