Ai tot auzit

Ai tot auzit, de divina iertare,
Ce sus la Golgota, se-mparte în dar,
Ce mare iubire, şi câtă-ndurare,
Ţi-arată Isus prin măreţul Său har?

Ce mulţi ani frumoşi? Ai pierdut pe vecie,
Căci i-ai petrecut, în plăceri şi păcat,
Nu vrei ca să fie, în cer bucurie,
Că încă un suflet, a fost azi salvat?

Veni-va o zi, când sortit la pieire,
Pământul va trece, cu trosnet arzând,
Şi semnele vremii, ne dau azi de ştire,
Că ziua aceea va fi în curând.

Va fi, o zi de groază, şi-adâncă căinţă,
Când pentru vecie, vei fi condamnat,
Fiindcă pierzi vremea, când e cu putinţă,
Să fii prin credinţă, iertat de păcat.

Azi trece Isus pe aici, şi se-opreşte,
La tine, şi-n ochi te priveşte cu drag,
Nu-i vezi în priviri, cât de mult te iubeşte?
Îl vei mai lăsa, să aştepte în prag?

Amin.
Ilie Belciu