Ai grijă că vorba

Ai girjă! Că vorba-nţeleaptă,
Mai multe-nţelesuri nu dă!
Ea este adânc cumpănită,
Şi-n inimi curate ea stă,

Ce dulce e vorba cinstită!
Ieşită din gândul curat,
Ea dă celui trist mângâiere,
Lăsând la nevoie un sfat.

Ruşine-ţi aduce într-una,
Cuvântul rostit fără rost,
Dar mult, se înşeală minciuna,
Crezând că se uită ce-a fost.

Căci nu pentru prea multă vreme,
Ascuns adevărul va sta,
Şi vai! Cum cel rău se va teme,
Când sus, pe 'nălţimi va striga.

Să nu-ţi fie teamă vreodată,
De cei ce minciuni slujesc,
Căci ei precum pleava uscată,
Se spulberă-n vânt, cât clipesc.

Alege dar, calea cea dreaptă,
Ce-i sfântă şi duce în sus,
E singura cale, curată,
Pe care a mers şi Isus.

Ai girjă, priveşte-ţi lăuntrul,
Mormânt văruit să nu fii,
În tine să fie-adevărul
La alţii să-l poţi dărui,

Din inimă bună curată,
Într-una-adevăr să rosteşti,
Căci vorba ta spune adesea,
Aşa cum în inimă eşti.

Veni-va o zi când minciuna,
În faţa dreptăţii va sta,
Atunci când perdeaua ce-ascunde,
Pe veci la o parte s-o da,

Atunci flutura-vom drapelul
Pe care-adevăr este scris,
Pe veci vom uita nedreptatea,
Aşa cum Isus ne-a promis.

Amin August 1997, Ilie Belciu