Femeia sfânta si de Domnul ei ascultatoare,
Nu se-mbraca orsicum, nu se-mbraca la-ntâmplare!
Ea gândeste ca e bine si de Domnul ei aleasa,
Si când haina-i dovedeste ca-i femeie credincioasa.

Ea se uita-ntâi de toate în Oglinda sufleteasca;
Sa aleaga-mbracamintea-n care Domnul s-o primeasca.
Nu o mai atrage lumea cu orgoliul ei firesc,
Vrea sa placa numai Celui ce-i da tel dumnezeiesc.

Femeia sfânta si evlavioasa cu rusine ea se-mbraca,
Sotului ei doreste si Domnului Isus sa-I placa.
Ea nu-mbraca niciodata haine mici provocatoare,
Caci voieste ca nici altii, sa nu mearga la pierzare.

Femeia pocaita, care-asteapta mult pe Mire,
Nu se lasa-nduplecata sa se-mbrace pentru fire!
Ci mereu sta-n rugaciune, catre Dumnezeu ea striga,
Pentru-a merge drept pe cale si ispita s-o invinga.

Fmeia credincioasa ea se-mbraca-n fapte bune,
Sa le fie o lumina , bietelor femei din lume.
Haine scumpe si luxoase; strâmte si ispititoare,
Ii slabesc mereu credinta, o pot duce la pierzare.

Femeia evlavioasa si de Domnul tematoare,
Ascunde-n inima ei podoaba curatiei ce nu moare.
Transmite aceasta sfintenie în juru-i ca mireasma vie,
Il mareste asa pe Domnul si doreste-a Luis a fie.
Amin.