Să nu-ţi doreşti în viaţă bani mulţi şi bogăţii
Că vei simţi pe umeri curând povara lor.
Ci mai degrabă caută prin har să poţi trăi,
Chiar şi în sărăcie mereu mulţumitor.

Să fii în orice vreme al păcii mesager
Când te opresc vrăjmaşii şi te întorc din drum,
Nu cere-n rugăciune să vină foc din cer
Şi împotrivitorii să se prefacă-n scrum!

Fii plin de-ngăduinţă, plăcut lui Dumnezeu,
Şi mergi pe Calea Crucii umil şi răbdător
Căci cel ce face pace lăsând din dreptul său,
Găseşte totdeauna un drum ocolitor.

Nu te ruga ca munţii ce stau în calea ta
Să se transforme-n locuri întinse fără văi,
Căci doar pe vârf de munte urcând te poţi salva
Când valea e cuprinsă de-a focului văpăi.

Să nu te înspăimânte cărările prin munţi
Căci munţii cu prăpăstii au frumuseţea lor;
Dar cere-n dar putere oricând să le înfrunţi
Şi peste mari prăpăstii să treci biruitor...

Să nu te temi vreodată de apele adânci
Şi-n negura furtunii să nu priveşti în jos,
Ci mai degrabă-nvaţă să urci mai sus pe stânci
Unde n-ajunge valul când vine furios.

Nu-i tare cel ce banii îi flutură în vânt
Şi glasul şi-l ridică deasupra tuturor...
Căci va cădea odată ca frunza la pământ
Şi banii-n ziua-aceea nu-i sunt de ajutor.

Puternic e acela ce-n ceasul cel mai greu,
Nu se apleacă-n faţa cumplitelor poveri,
Ci fără nici o teamă, se-ncrede-n Dumnezeu,
Simţindu-I plinătatea Divinei lui Puteri.