Dacă paharul greu al suferinţei
Ţi-a revărsat în inimă tristeţea,
Şi dacă vântul aspru al durerii
Ţi-a şters şi de pe faţă frumuseţea,

Eu Sunt Părintele ce zi de zi te poartă
Pe Brațul Lui când totul se cufundă,
Şi-atunci când crezi că eşti lovit de soartă,
Şi deznădejdea viaţa ţi-o inundă.

Nu dispera nicicând, copile dragă,
Căci nu va mai fi mult, răsplata vine!
Şi-atunci într-o clipită, plin de slavă,
Te vei trezi în Slavă lângă cu Mine

Unde uita-vei scara suferinţei
Pe care azi cu greu mai urci o treaptă,
Luptând din greu spre ţinta biruinţei,
Privind cu drag răsplata ce te-aşteaptă.

Dar până-atunci, Eu îţi sunt mângâiere,
Eu sunt cu tine-n ceasul încercării,
Căci Eu dau pace celui ce îmi cere
Şi Eu pot pune capăt întristării.

Numai Eu pot să îţi alin durerea,
Prezenţa Mea aduce bucurie,
În slăbiciuni, Eu îmi arăt puterea
Ca tu să-mi fii în lume mărturie.