Cât sunt pe lume case și căminuri,
În care soţul e curat şi credincios,
Unde soţia îşi zideşte casa,
Şi amândoi urmează pe Hristos...

Cât mai vezi braţe harnice de tată
Că prind copiii-n dulci îmbrăţişări,
Ca să le spună despre mântuire,
Şi despre harul marilor chemări...

Cât mai găsești fereastra unde arde
Lumina rugăciunilor târzii,
Şi vezi în ochii-nlăcrimaţi de mamă
Iubirea caldă pentru-ai ei copii...

Cât mai vezi într-un colţ un ţânc de școală
Că şi-a lăsat televizoru-nchis,
Și, dintre cărţi, ia Cartea să citească,
Să afle-n ea ce Dumnezeu I-a scris...

Cât vezi familia la rugăciune,
Şi cât părinţii cântă amândoi...
Mai e speranţă pentru lumea noastră:
Hristos mai locuieşte printre noi!