Am spus la alţii, despre bunătate,
Însă purtarea mea, n-a fost chiar blîndă,
Mi-e teamă, să nu-ncalc a Ta Dreptate,
Şi tot ce-am spus să-mi fie spre osîndă.

Am vrut să fiu, exemlu de credinţă,
Acelor, clătinaţi de slăbiciune,
Dar am căzut, lovit de neputinţă,
Căci n-am vegheat destul, în rugăciune.

N-am stat destul, cu Tine-n părtăşie,
În Sfatul înţelept, al Voii Tale,
Adesea, am făcut ce-mi place mie,
Şi pasul, mi-a alunecat pe cale.

Atîtea hotărîri, curate, sfinte,
Am luoat în viaţa mea, dar fără Tine,
În mintea mea, te-am neglijat părinte,
Şi am ajuns, de-ocară şi ruşine.

Împins de gînduri bune şi curate,
Am vrut să-i apăr, pe cei fără vină,
Şi m-am trezit, lovit cu răuate,
De cei fireşti, fără-a Ta lumină.

Privind la tot ce am făcut, ştiu bine,
Căci n-am vegheat destul în umilinţă,
Adesea m-am luptat, dar fără Tine,
Pierzînd, prea mult dorita, biruinţă.

Am învăţat, din traiul fără minte,
Ce-amar, este să pierzi din neştiinţă,
Şi de aceea eu te rog, de azi -nainte,
Isuse, guvernează-a mea fiinţă!

Amin Ilie Belciu August 2004