Am pus o pecete, pe numele tău,
Şi-n deget inelul ţi-am pus,
Am vrut ca să fii, pe vecie cu Mine,
Părtaş al măririi în slava de sus.

De-ai şti cât de mult te-am iubit Eu copile?
Căci viaţa pe Cruce mi-am dat,
La Golgota-n chinuri plătit-am Eu preţul
Ca tu să nu fii condamnat.

Venit-am din Cer „Vestea bună” s-aduc
Şi Pace să las pe pământ
S-arăt că din Mine-i născută iubirea,
Din veacuri spre veacuri, Eu sunt Cel ce sunt!

De ce nu-mi deschizi cât Eu încă mai bat?
Să intru, la cină să stăm.
Căci am Mântuirea, în dar pentru tine,
Din nou „Legământul” pe veci să-l legăm.

Amin.
Octombrie 1999, Belciu Ilie