Psalmii 137:1 Pe malurile râurilor Babilonului, şedeam jos şi plângeam când ne aduceam aminte de Sion.
Psalmii 137:2 În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm harpele.
Psalmii 137:3 Căci, acolo, biruitorii noştri ne cereau cântări şi asupritorii noştri ne cereau bucurie zicând: „Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!”
Psalmii 137:4 Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?
Psalmii 137:5 Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!
Psalmii 137:6 Să mi se lipească limba de cerul gurii dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
Psalmii 137:7 Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, care, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: „Radeţi-l, radeţi-l din temelii!”
Psalmii 137:8 Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
Psalmii 137:9 Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi şi-i va zdrobi de stâncă!
Strofă 1
¹ Pe malurile râurilor triste, pe malul apelor din Babilon, /: acolo am șezut și-am plâns cu jale, când ne-am adus aminte de Sion. :/
Strofă 2
² În sălciile din ținutu-acela, noi ale noastre harfe-am atârnat ³ /: că-acolo-atunci, biruitorii noștri, să le cântăm, cântări au așteptat! :/
Strofă 3
Asupritorii vrut-au bucurie, vrăjmașii noștri veselie-au vrut, /: cântările Sionului cerură... să le cântăm din ele ne-au cerut! :/
Strofă 4
⁴ Cum, Doamne, să putem cânta noi, oare, cântările Sionului iubit, /: a-Domnului cântări neprihănite, pe un pământ străin și nedorit! :/
Strofă 5
⁵ De te-aș uita Ierusalime, să-și uite a ei destoinicie dreapta mea, ⁶ /: de cerul gurii limba-mi se lipească de nu-mi va fi la tine inima. :/
Strofă 6
De nu-mi voi aminti mereu de tine, de nu-mi voi face din Ierusalim /: a bucuriei culme totdeauna și-a dorului puternic și sublim! :/
Strofă 7
⁷ Adu-Ți aminte, Doamne-adu-Ți aminte de ai Edomului stricați copii, /: ce-n ziua când gemea Ierusalimul ziceau toți: "Radeți-l din temelii!" :/
Strofă 8
⁸ Ah, fiica Babilonului sortită la pustiiri cum nu s-au mai văzut, /: ferice de acel ce-ți va întoarce la fel tot răul ce ni l-ai făcut! :/
Strofă 9
Ferice de acel ce cu putere va apuca pe toți copiii tăi, /: acela care-i va zdrobi de stâncă, pe fiii Babilonului cei răi! :/
Strofă 1
¹ Pe malurile râurilor triste, pe malul apelor din Babilon, /: acolo am șezut și-am plâns cu jale, când ne-am adus aminte de Sion. :/
Strofă 2
² În sălciile din ținutu-acela, noi ale noastre harfe-am atârnat ³ /: că-acolo-atunci, biruitorii noștri, să le cântăm, cântări au așteptat! :/
Strofă 3
Asupritorii vrut-au bucurie, vrăjmașii noștri veselie-au vrut, /: cântările Sionului cerură... să le cântăm din ele ne-au cerut! :/
Strofă 4
⁴ Cum, Doamne, să putem cânta noi, oare, cântările Sionului iubit, /: a-Domnului cântări neprihănite, pe un pământ străin și nedorit! :/
Strofă 5
⁵ De te-aș uita Ierusalime, să-și uite a ei destoinicie dreapta mea, ⁶ /: de cerul gurii limba-mi se lipească de nu-mi va fi la tine inima. :/
Strofă 6
De nu-mi voi aminti mereu de tine, de nu-mi voi face din Ierusalim /: a bucuriei culme totdeauna și-a dorului puternic și sublim! :/
Strofă 7
⁷ Adu-Ți aminte, Doamne-adu-Ți aminte de ai Edomului stricați copii, /: ce-n ziua când gemea Ierusalimul ziceau toți: "Radeți-l din temelii!" :/
Strofă 8
⁸ Ah, fiica Babilonului sortită la pustiiri cum nu s-au mai văzut, /: ferice de acel ce-ți va întoarce la fel tot răul ce ni l-ai făcut! :/
Strofă 9
Ferice de acel ce cu putere va apuca pe toți copiii tăi, /: acela care-i va zdrobi de stâncă, pe fiii Babilonului cei răi! :/
1 / 1▲
1. ¹ Pe malurile râurilor triste,
pe malul apelor din Babilon,
/: acolo am șezut și-am plâns cu jale,
când ne-am adus aminte de Sion. :/
2. ² În sălciile din ținutu-acela,
noi ale noastre harfe-am atârnat
³ /: că-acolo-atunci, biruitorii noștri,
să le cântăm, cântări au așteptat! :/
3. Asupritorii vrut-au bucurie,
vrăjmașii noștri veselie-au vrut,
/: cântările Sionului cerură...
să le cântăm din ele ne-au cerut! :/
4. ⁴ Cum, Doamne, să putem cânta noi, oare, cântările Sionului iubit,
/: a-Domnului cântări neprihănite,
pe un pământ străin și nedorit! :/
5. ⁵ De te-aș uita Ierusalime, să-și uite
a ei destoinicie dreapta mea,
⁶ /: de cerul gurii limba-mi se lipească
de nu-mi va fi la tine inima. :/
6. De nu-mi voi aminti mereu de tine,
de nu-mi voi face din Ierusalim
/: a bucuriei culme totdeauna
și-a dorului puternic și sublim! :/
7. ⁷ Adu-Ți aminte, Doamne-adu-Ți aminte
de ai Edomului stricați copii,
/: ce-n ziua când gemea Ierusalimul
ziceau toți: "Radeți-l din temelii!" :/
8. ⁸ Ah, fiica Babilonului sortită
la pustiiri cum nu s-au mai văzut,
/: ferice de acel ce-ți va întoarce
la fel tot răul ce ni l-ai făcut! :/
9. Ferice de acel ce cu putere
va apuca pe toți copiii tăi,
/: acela care-i va zdrobi de stâncă,
pe fiii Babilonului cei răi! :/
I: Cântările Psalmilor, Psalmul 137
Autor text: Traian Dorz