Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 [V1] ¹ Pe malurile râurilor triste, pe malul apelor din Babilon, /: acolo am șezut și-am plâns cu jale, când ne-am adus aminte de Sion. :/ [V2] ² În sălciile din ținutu-acela, noi ale noastre harfe-am atârnat ³ /: că-acolo-atunci, biruitorii noștri, să le cântăm, cântări au așteptat! :/ [V3] Asupritorii vrut-au bucurie, vrăjmașii noștri veselie-au vrut, /: cântările Sionului cerură... să le cântăm din ele ne-au cerut! :/ [V4] ⁴ Cum, Doamne, să putem cânta noi, oare, cântările Sionului iubit, /: a-Domnului cântări neprihănite, pe un pământ străin și nedorit! :/ [V5] ⁵ De te-aș uita Ierusalime, să-și uite a ei destoinicie dreapta mea, ⁶ /: de cerul gurii limba-mi se lipească de nu-mi va fi la tine inima. :/ [V6] De nu-mi voi aminti mereu de tine, de nu-mi voi face din Ierusalim /: a bucuriei culme totdeauna și-a dorului puternic și sublim! :/ [V7] ⁷ Adu-Ți aminte, Doamne-adu-Ți aminte de ai Edomului stricați copii, /: ce-n ziua când gemea Ierusalimul ziceau toți: "Radeți-l din temelii!" :/ [V8] ⁸ Ah, fiica Babilonului sortită la pustiiri cum nu s-au mai văzut, /: ferice de acel ce-ți va întoarce la fel tot răul ce ni l-ai făcut! :/ [V9] Ferice de acel ce cu putere va apuca pe toți copiii tăi, /: acela care-i va zdrobi de stâncă, pe fiii Babilonului cei răi! :/