Psalmii 2:1 Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?
Psalmii 2:2 Împăraţii pământului se răscoală şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:
Psalmii 2:3 „Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!”
Psalmii 2:4 Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei.
Psalmii 2:5 Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând:
Psalmii 2:6 „Totuşi Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt.”
Psalmii 2:7 „Eu voi vesti hotărârea Lui”, zice Unsul. „Domnul Mi-a zis: ‘Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.
Psalmii 2:8 Cere-Mi şi-Ţi voi da neamurile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire!
Psalmii 2:9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.’”
Psalmii 2:10 Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!
Psalmii 2:11 Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă tremurând.
Psalmii 2:12 Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El!
Strofă 1
¹ Pentru ce se întărâtă neamurile necurmat și de ce-n deșerte lucruri cugetul li-e frământat? ² Domnii lumii se răscoală și-mpreună sfătuiesc, contra Domnului și-n contra Unsului Său Sfânt, grăiesc:
Strofă 2
³ să le rupem legătura, să scăpăm de lanțul lor. ⁴ Domnu-și bate joc de dânșii, râde, auzind ce vor. ⁵ Apoi în a Lui mânie le vorbește El, tunând i-ngrozește cu urgia și puterea Lui, zicând:
Strofă 3
⁶ Totuși Eu L-am uns pe Domnul, și-Mpăratul Meu iubit, pe Sion, pe-al Meu sfânt munte, loc ales și prețuit! ⁷ Unsul zice, Eu vesti-voi pururi hotărârea Lui, Domnul zice: Tu-Mi ești Fiul, iată, astăzi Te născui!
Strofă 4
⁸ Cere-Mi și-Ți voi da de-acuma moștenire neamuri, mii, și pământul pân-la margini Tu sub mâna Ta să-l ții. ⁹ Tu le vei zdrobi pe toate cu-n toiag de fier, curând și le vei sfărma ca vasul unui biet olar de rând.
Strofă 5
¹⁰ Acum dar, stăpâni ai lumii, înțelept să vă purtați, să luați învățătură voi câți lumea judecați. ¹¹ Domnului slujiți cu frică, bucurați-vă tremurând, ¹² Fiului I-aduceți cinste, cu un cuget bun crezând.
Strofă 6
Ca să nu I se aprindă dreapta Lui mânie-acum, și să nu pieriți pe-al vostru rău și îndărătnic drum. Căci mânia Lui e gata a se-aprinde-n orice fel. Fericiți sunt totdeauna toți câți se încred în El!
Strofă 1
¹ Pentru ce se întărâtă neamurile necurmat și de ce-n deșerte lucruri cugetul li-e frământat? ² Domnii lumii se răscoală și-mpreună sfătuiesc, contra Domnului și-n contra Unsului Său Sfânt, grăiesc:
Strofă 2
³ să le rupem legătura, să scăpăm de lanțul lor. ⁴ Domnu-și bate joc de dânșii, râde, auzind ce vor. ⁵ Apoi în a Lui mânie le vorbește El, tunând i-ngrozește cu urgia și puterea Lui, zicând:
Strofă 3
⁶ Totuși Eu L-am uns pe Domnul, și-Mpăratul Meu iubit, pe Sion, pe-al Meu sfânt munte, loc ales și prețuit! ⁷ Unsul zice, Eu vesti-voi pururi hotărârea Lui, Domnul zice: Tu-Mi ești Fiul, iată, astăzi Te născui!
Strofă 4
⁸ Cere-Mi și-Ți voi da de-acuma moștenire neamuri, mii, și pământul pân-la margini Tu sub mâna Ta să-l ții. ⁹ Tu le vei zdrobi pe toate cu-n toiag de fier, curând și le vei sfărma ca vasul unui biet olar de rând.
Strofă 5
¹⁰ Acum dar, stăpâni ai lumii, înțelept să vă purtați, să luați învățătură voi câți lumea judecați. ¹¹ Domnului slujiți cu frică, bucurați-vă tremurând, ¹² Fiului I-aduceți cinste, cu un cuget bun crezând.
Strofă 6
Ca să nu I se aprindă dreapta Lui mânie-acum, și să nu pieriți pe-al vostru rău și îndărătnic drum. Căci mânia Lui e gata a se-aprinde-n orice fel. Fericiți sunt totdeauna toți câți se încred în El!
1 / 1▲
1. ¹ Pentru ce se întărâtă neamurile necurmat
și de ce-n deșerte lucruri cugetul li-e frământat?
² Domnii lumii se răscoală și-mpreună sfătuiesc,
contra Domnului și-n contra Unsului Său Sfânt, grăiesc:
2. ³ să le rupem legătura, să scăpăm de lanțul lor.
⁴ Domnu-și bate joc de dânșii, râde, auzind ce vor.
⁵ Apoi în a Lui mânie le vorbește El, tunând
i-ngrozește cu urgia și puterea Lui, zicând:
3. ⁶ Totuși Eu L-am uns pe Domnul, și-Mpăratul Meu iubit,
pe Sion, pe-al Meu sfânt munte, loc ales și prețuit!
⁷ Unsul zice, Eu vesti-voi pururi hotărârea Lui,
Domnul zice: Tu-Mi ești Fiul, iată, astăzi Te născui!
4. ⁸ Cere-Mi și-Ți voi da de-acuma moștenire neamuri, mii,
și pământul pân-la margini Tu sub mâna Ta să-l ții.
⁹ Tu le vei zdrobi pe toate cu-n toiag de fier, curând
și le vei sfărma ca vasul unui biet olar de rând.
5. ¹⁰ Acum dar, stăpâni ai lumii, înțelept să vă purtați,
să luați învățătură voi câți lumea judecați.
¹¹ Domnului slujiți cu frică, bucurați-vă tremurând,
¹² Fiului I-aduceți cinste, cu un cuget bun crezând.
6. Ca să nu I se aprindă dreapta Lui mânie-acum,
și să nu pieriți pe-al vostru rău și îndărătnic drum.
Căci mânia Lui e gata a se-aprinde-n orice fel.
Fericiți sunt totdeauna toți câți se încred în El!
I: Cântările Psalmilor, Psalmul 2
Autor text: Traian Dorz