¹ Fericit e omul care
nu se duce-n sfaturi rele.
/: Nici cu păcătoși pe-o cale
nu se-oprește ca să-nșele :/
și cu cei răi la batjocuri
pe un scaun nu se-așează,
² /: ci și zi și noapte-n Legea
Domnului se desfătează. :/
³ El e-așa ca pomul verde,
sădit la izvoare de-apă:
/: își dă rodul bun la vreme,
căci din bun pământ s-adapă. :/
A lui frunză-i veșnic verde
și nicicând nu veștejește:
/: tot ce-ncepe, totdeauna
el cu bine isprăvește! :/
⁴ Dar nu tot așa-i cu cei răi,
ei sunt pleava spulberată,
/: spuberată-n larg de vânturi
și-n veci piere-mprăștiată. :/
⁵ De aceea când îi judeci,
capul sus nu pot să-l țină,
/: nici cei păcătoși sa-l 'nalțe
între cei fără de vină... :/
⁶ Căci cunoaște, Domnul, calea
celor drepți ai Săi, sub soare,
/: dar a celor fărdelege
calea, duce la pierzare. :/