Psalmii 1:1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori,
Psalmii 1:2 ci își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui!
Psalmii 1:3 El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe duce la bun sfârşit.
Psalmii 1:4 Nu tot aşa este cu cei răi, ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.
Psalmii 1:5 De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii, în adunarea celor neprihăniţi.
Psalmii 1:6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.
Strofă 1
¹ Fericit e omul care nu se duce-n sfaturi rele. /: Nici cu păcătoși pe-o cale nu se-oprește ca să-nșele :/
Strofă 2
și cu cei răi la batjocuri pe un scaun nu se-așează, ² /: ci și zi și noapte-n Legea Domnului se desfătează. :/
Strofă 3
³ El e-așa ca pomul verde, sădit la izvoare de-apă: /: își dă rodul bun la vreme, căci din bun pământ s-adapă. :/
Strofă 4
A lui frunză-i veșnic verde și nicicând nu veștejește: /: tot ce-ncepe, totdeauna el cu bine isprăvește! :/
Strofă 5
⁴ Dar nu tot așa-i cu cei răi, ei sunt pleava spulberată, /: spuberată-n larg de vânturi și-n veci piere-mprăștiată. :/
Strofă 6
⁵ De aceea când îi judeci, capul sus nu pot să-l țină, /: nici cei păcătoși sa-l 'nalțe între cei fără de vină... :/
Strofă 7
⁶ Căci cunoaște, Domnul, calea celor drepți ai Săi, sub soare, /: dar a celor fărdelege calea, duce la pierzare. :/
Strofă 1
¹ Fericit e omul care nu se duce-n sfaturi rele. /: Nici cu păcătoși pe-o cale nu se-oprește ca să-nșele :/
Strofă 2
și cu cei răi la batjocuri pe un scaun nu se-așează, ² /: ci și zi și noapte-n Legea Domnului se desfătează. :/
Strofă 3
³ El e-așa ca pomul verde, sădit la izvoare de-apă: /: își dă rodul bun la vreme, căci din bun pământ s-adapă. :/
Strofă 4
A lui frunză-i veșnic verde și nicicând nu veștejește: /: tot ce-ncepe, totdeauna el cu bine isprăvește! :/
Strofă 5
⁴ Dar nu tot așa-i cu cei răi, ei sunt pleava spulberată, /: spuberată-n larg de vânturi și-n veci piere-mprăștiată. :/
Strofă 6
⁵ De aceea când îi judeci, capul sus nu pot să-l țină, /: nici cei păcătoși sa-l 'nalțe între cei fără de vină... :/
Strofă 7
⁶ Căci cunoaște, Domnul, calea celor drepți ai Săi, sub soare, /: dar a celor fărdelege calea, duce la pierzare. :/
1 / 1▲
1. ¹ Fericit e omul care
nu se duce-n sfaturi rele.
/: Nici cu păcătoși pe-o cale
nu se-oprește ca să-nșele :/
2. și cu cei răi la batjocuri
pe un scaun nu se-așează,
² /: ci și zi și noapte-n Legea
Domnului se desfătează. :/
3. ³ El e-așa ca pomul verde,
sădit la izvoare de-apă:
/: își dă rodul bun la vreme,
căci din bun pământ s-adapă. :/
4. A lui frunză-i veșnic verde
și nicicând nu veștejește:
/: tot ce-ncepe, totdeauna
el cu bine isprăvește! :/
5. ⁴ Dar nu tot așa-i cu cei răi,
ei sunt pleava spulberată,
/: spuberată-n larg de vânturi
și-n veci piere-mprăștiată. :/
6. ⁵ De aceea când îi judeci,
capul sus nu pot să-l țină,
/: nici cei păcătoși sa-l 'nalțe
între cei fără de vină... :/
7. ⁶ Căci cunoaște, Domnul, calea
celor drepți ai Săi, sub soare,
/: dar a celor fărdelege
calea, duce la pierzare. :/
I: Cântările Psalmilor, Psalmul 1
Autor text: Traian Dorz