- Psalmii 137:1 Pe malurile râurilor Babilonului, şedeam jos şi plângeam când ne aduceam aminte de Sion.
- Psalmii 137:2 În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm harpele.
- Psalmii 137:3 Căci, acolo, biruitorii noştri ne cereau cântări şi asupritorii noştri ne cereau bucurie zicând: „Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!”
- Psalmii 137:4 Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?
- Psalmii 137:5 Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!
- Psalmii 137:6 Să mi se lipească limba de cerul gurii dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
- Psalmii 137:7 Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, care, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: „Radeţi-l, radeţi-l din temelii!”
- Psalmii 137:8 Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
- Psalmii 137:9 Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi şi-i va zdrobi de stâncă!
Psalmul 137
Referințe
Psalmul 137
Pe malurile râurilor din Babilon,
Stăteam pe iarbă și plângeam
Când ne-aduceam aminte de Sion
Și de zidurile ce le-ndrăgeam.
În sălciile din acel ținut,
Ne-atârnasem arfe și chitări...
Căci acolo biruitorii ne-au cerut
Bucuria s-o audă din cântări.
Cum să cântăm noi sfintele cântări?
În auzul celor ce au prefăcut
Cetatea-ntr-un morman de praf și țăndări
Omorând pe uliți tot ce au putut.
Am ajuns de batjocură și de ocară
Și de râsul celor ce la noi privesc,
Cât o să-Ți mai ții mânia-n țară?
Căci ochii noștri după pacea Ta tânjesc!
O Ierusalime, dacă te voi da uitării
Să-și uite dreapta mea destoinicia ei.
Iar limba să nu mai înfiripe cuvântări
De n-am să fac din tine, culmea bucuriei!
~Amin~
Pe malurile râurilor din Babilon,
Stăteam pe iarbă și plângeam
Când ne-aduceam aminte de Sion
Și de zidurile ce le-ndrăgeam.
În sălciile din acel ținut,
Ne-atârnasem arfe și chitări...
Căci acolo biruitorii ne-au cerut
Bucuria s-o audă din cântări.
Cum să cântăm noi sfintele cântări?
În auzul celor ce au prefăcut
Cetatea-ntr-un morman de praf și țăndări
Omorând pe uliți tot ce au putut.
Am ajuns de batjocură și de ocară
Și de râsul celor ce la noi privesc,
Cât o să-Ți mai ții mânia-n țară?
Căci ochii noștri după pacea Ta tânjesc!
O Ierusalime, dacă te voi da uitării
Să-și uite dreapta mea destoinicia ei.
Iar limba să nu mai înfiripe cuvântări
De n-am să fac din tine, culmea bucuriei!
~Amin~
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 13
Opțiuni
Din același album
Romani 2:1 Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.