Lumina credinței
autor. Diana G. U

Lumina credinței pe ceruri răsare,
În noaptea ce-așterne-amăgirea pe drum,
Alungă nădejdea, căci noaptea e lungă,
Nu poate să aibă vre-o dată ce-i bun.

Strecoară o rază de soare fierbinte,
În tumultul vremii ce-apasă cu greu,
Dar nu poate stinge credința vre-o vreme,
De este ea-n harul ce-l dă Dumnezeu.

Lumina credinței în cântec coboară,
Chiar dacă-i de jale, ea tot va veni,
De este hrănită din cerul iubirii,
Izvorul nu seacă, mai mare va fi.

Lumina credinței când zorii se-arată,
Ridică privirea spre cerul senin,
Căci mâna cea sfântă, de Domnul lăsată,
Te scoate din noapte și-ți dă iar alin.

Lumina credinței în suflet rămâne,
Când valuri se-abat și furtuna-i prea grea,
Ea spune: „N-ai teamă, căci Domnul te ține,
Și-n brațul Lui sfânt vei găsi pacea Sa.”

Lumina credinței nu moare vreodată,
Când inim-alege să creadă mereu,
Ea crește prin har, ca o flacără vie,
Și duce spre ceruri ea sufletul meu.
Amin