A biruit iubirea, pe dealul plin de jale,
Când plânset și suspine în cer se-auzeau,
A biruit și mila, ce ne-aducea iertare,
Când mâini nevinovate, în cuie le băteau.

A biruit iubirea, când bicele pe spate,
Lăsau doar răni prin care, pe noi ne-a mântuit,
Prin ele și credință, și-o mare îndurare,
Pe cruce la Golgota, cu toții am primit.

A biruit iubirea, când prigonit de oameni,
Era Acel ce-odată, lupta neîncetat,
Ca tu și eu în viață, s-avem un singur nume,
Și numele e-acesta, un fiu răscumpărat.

A biruit iubirea, a biruit chiar moartea,
Căci plină de putere, în toate e mereu,
E dragostea văzută, când vine izbăvirea,
Ea este numai una... ea este Dumnezeu.

A biruit iubirea, sub pietrele-aruncate,
Ce aduceau durere, pamântul când privea,
Un Fiu de Rege care, venea aici să moară,
Ce nu s-a plâns o clipă, la noi doar se gândea.

A biruit iubirea când spinii a Sa frunte,
Cu clipe de durere, pe ea o străpungeau,
Să curgă stropi de sânge, prin care omenirii,
O-ntreagă veșnicie, acei stropi aduceau.

A biruit iubirea, și astăzi ea aduce,
Mereu doar biruință, în lupta cea mai grea,
Căci dragostea e Domnul, la El este puterea,
E cea care vre-o dată, ea nu se va schimba.