' Naintea Lui se-nchină cerul,
Și-acest pământ stă închinat,
Acolo sus El este Rege,
Aici e singuru-Mpărat.

Se-nchină soarele și luna,
Căci El locașul le-a zidit,
Acolo unde nu-i apusul,
Acolo-i numai răsărit.

' Naintea Lui și vântul tace,
Și apele la malul se strâng,
Cei fără grai cântă cântarea,
De biruință... chiar de plâng.

Sunt fericiți acei ce viața,
Prin vale-o duc spre infinit
Căci fericirea lor e cerul,
Spre el privesc necontenit.

' Naintea Lui nimic nu cade,
Privirea-i plină de puteri,
Aduce-n orice încercare,
Doar izbăviri și primăveri.

Și moartea fuge când se-aude,
El poate morții învia,
Deschide și morminte pline,
Căci viața este-n măna Sa.

' Naintea Lui se-oprește timpul,
Și norii ploaia își opresc,
Atunci când strigă, raze sfinte,
Un cer senin împodobesc.

Cu El e vremea doar senină,
Cu El vre-un greu nu poate fi,
Din slava cerului divină,
Ne însoțește zi de zi.
Amin