Când umbrele apun și calea e grea,
Tu, Doamne, luminezi inima mea.
În rugă, glasul meu se ridică sus,
Și găsesc în Tine mereu adăpost și plus.

Stelele-ți cântă mărirea fără sfârșit,
În fiecare clipă simt că ești aproape, iubit.
Chiar și-n tăcerea ce pare pustie,
Se-aude șoapta Ta de veșnicie.

Ajută-mă să pășesc cu credință și curaj,
Să nu mă tem, chiar de-ar fi cel mai greu pe drum.
Căci Tu ești scut și lumină în noapte,
Călăuză sfântă ce-și ține jurământul.

Chiar când valuri grele mă înconjoară,
Și sufletul tremură sub povară,
Simt mâna Ta ce mă ține strâns,
Și-n Tine găsesc un câmp de pace sfânt.

Fiecare clipă-i dar de la Tine,
Lumina Ta risipește orice ruine.
Îmi întind privirea spre cerul senin,
Și găsesc speranță în glasul divin.

Nu cer decât puterea să iubesc,
Să dau fără teamă, să iert și să cresc.
Căci Tu, Doamne, ești izvor de har,
Și-n fiecare suflet aprinzi un far.

Și când drumul vieții pare fără sfârșit,
Tu, Doamne, ești începutul neclintit.
Îmi odihnesc sufletul în brațele Tale,
Și găsesc în Tine pacea cea aleasă.

Rugăciunea mea se-nalță lin,
Ca un fum de tămâie, spre al Tău destin.
Fiecare bătaie a inimii mele
Îți mulțumește pentru zilele grele și frumoase.

Căci Tu ești lumina ce nu se stinge,
Izvorul iubirii ce niciodată nu se frânge.
Și chiar când pașii mei se pierd pe drum,
Credința mea în Tine nu va fi niciodată de-ajuns.

Amin