Eram setoasă!
Primăvara știe, ce sete-aveam de zbor și de cuvânt.
Pășeam agale printre flori albastre și mă-nălțam pe pala unui vânt.

Eram flămândă,
Doamne, ce flămândă, de zorii vineții și parfumați.
Purtam in palme un potir cu rouă și ghioceii albi, nevinovați.

Eram săracă!
Fără pic de vlagă. N-avem un preț, nu cântăream nimic.
Dar, astăzi sunt un strop curat de rouă, iar Harul Tău mă curge pic cu pic.