De azi, e ceru-n floare și-arată bucuria,
Tresaltă-ntreg pământul, că a-Înviat Mesia;
Galileanul simplu, pescarul și profetul,
Cel condamnat la moarte, de mine și procletul
Ce-și număra arginți pătați cu Sfântul sânge,
Și-apoi, sub faldul nopții se caină și plânge.

Eu am căzut zdrobită, și-am plâns amar, sub cruce;
Știam că -s vinovată de sângele ce curge.
Eu l-am scuipat cu silă și l-am lovit cu ură,
I-am spus doar vorbe grele și fără de măsură.
Am fost și-n Ghetsimani, dar n-am vrut să se știe,
Ca Îl cunosc, și cândva, mi-a dat hrană și mie.

Dar, sângele ce curse pe lemnul rastignirii
Mi-a frânt nimicnicia și urâciunea firii.
Și-am îmbrăcat cămașa cea albă, nepătată,
Și L-am ales pe Isus, să-mi fie Domn și Tată.
Iar, astăzi, cânt cu Cerul: A Înviat Mesia!
Cel Sfânt, Cel Drept, Cel Veșnic ce-aduce bucuria!