Mai trebuie jar la altarul din suflet,
E vremea-nserării și noaptea e grea.
Adună uleiul ș-aprinde candela,
Să arzi în fereastră precum arde-o stea!

Mai pune un lemn peste focul din vatră,
Și lasă-l să ardă, cum arde un rug.
E iarnă pe-afară și viscolul urlă,
Tu fii o lumină și nu doar un fulg!

Privirea ridic-o spre Chipul Luminii,
Spre locul cu rana durută de cui.
În zare, din crucea perfidă și plansă,
Mai curge viața în numele Lui!

Mai trebuie jar în templul din tine,
Mai trebuie lemne și arderi de tot!
Te frânge în rugă, deschide o ușă
Că-n pragu-ți așteaptă Christos Savaot!