Din nevrednica- mi ființă ai făcut un strop de rouă,
Zori ce- și definesc candoarea, un surâs de lună nouă.
Ai aprins in mine focul dragostei dintâi, din Tine,
Mi- ai țesut aripi de ceruri, din durere și suspine.

Legământul veșniciei L- ai înscris în foc și- n apă,
In sudoarea sângerândă și in gura ce s- adapă.
In bătăile de vânturi, in arșițe și in geruri
In lumina ce coboară, ca o aripă, din ceruri.

Palmele cu răni de cuie și stigmatul răstignirii
Mi se- așează lin pe umeri, o mantie-a nemuririi.
Râuri vii din stropi de lacrimi și sudoarea suferinței
Curg din Golgota, de- a pururi, ca un semn al biruinței.