Am stat de vorbă azi cu Dumnezeu,
Și, în genunchi, i-am spus amarul meu.
El, blândul Tată, m-a privit cu drag
Și mi-a trecut al casei rece prag.

M-a întrebat de ce am ochii goi
Și-am adunat în ei atâtea ploi?
De ce mă las cuprinsă de suspin
Si sufletu-mi e-o mare de pelin?

Am stat plecată înaintea Sa,
Un trup de ger cu inima prea grea,
Abia am îndrăznit să îl privesc,
Dar ochii mei șopteau că Îl iubesc.

M-a îndemnat să-i spun amarul meu,
Că El mi-e Tată Sfânt și Dumnezeu.
Și i-am vorbit sfioasă... blând și rar,
Știind că voi primi iertarea-în dar.

Am stat de vorbă, azi, cu Dumnezeu
Iar El m-a ridicat din lutul greu.