Azi poţi s-ascunzi adevărata-ţi față,
Să te-amăgeşti trăind necurăţia,
Ea este însă a Satanei piatră
Pe care şi-a zidit împărăţia!

Îngrozitor va fi când Adevărul
Din adâncimi de mări o să răsune
Și tot ce-a fost ascuns în ziua-aceea
De pe acoperişuri se va spune!

Nu încerca să-nşeli iubind vreodată
De Dragostea nu ţi-a schimbat făptura...
Căci unde nu-i iubire-adevărată,
În spate se ascunde încă ura.

Iubirea falsă-i doar înşelăciune
Şi nu-ţi aduce-n viaţă fericire...
Ci dimpotrivă-aduce amărăciune
Şi-apoi pierzarea-n Iad pentru vecie!

Dezamăgit va fi acela care
În întunecimea lui nu crede
Că şi în cea mai bună-ascunzătoare
Pătrunde Ochiul, care totul vede!

Te chem să părăseşti această oază
Unde se-ascunde-a răului simbrie;
Să nu ajungi în Iad, unde în groază
Te vei căi amar o Veşnicie!