Isuse, Prieten drag, în orice vreme
În Tine am deplina fericire,
Căci lângă Tine Doamne, nu m-aş teme
De-aş întâlni a Iadului oştire.
Când stau cu Tine Doamne-n părtăşie
În Sfânta Ta Prezenţă minunată,
Fiori de nedescrisă bucurie
Străpung fiinţa mea împovărată.
Căci Tu-mi reverşi comori nebănuite
Când stau smerit să Îţi ascult Cuvântul,
Și-n clipele acelea fericite
O scară leagă cerul cu pământul.
Când Îţi urmez Povaţa Ta curată,
Domneşte bucuria peste mine
Şi ca-ntr-un vis frumos, parcă deodată
Tot ce-i comoară-n lume-mi aparţine.
Chiar şi atunci când Tu îmi tai cărarea
Şi mă opreşti din drum prin suferinţă,
Veghezi asupra mea ca încercarea
Nicicând să nu zdrobească-a mea credință.
Când trec prin bezna neagră a-ntristării,
Tu, Soare Sfânt, din Cer trimiţi o rază
Ce poartă-n ea Balsamul mângâierii,
Lumina ce din nou mă-nviorează.
În sânul ei Iubirea Ta mă poartă,
Și mă întreb adesea: Cine oare
Vreodată ar putea să mă despartă,
Isuse Scump, de dragostea Ta mare? ...
Amin. Septembrie 2004