Se caută pacea cu-nsetare
Parcă mai mult azi ca oricând...
Şi mulţi cuprinşi de întristare
Aşteaptă pacea-n prag plângând.
Dar pacea parcă stă ascunsă
De ochii celor ce n-o au,
Fiindcă ei n-aud chemarea:
“Veniţi, căci Pacea Eu v-o dau... ”
Isus cu drag încă aşteaptă
O mână-ntinsă ca să dea
Acelor ce spre El se-ndreaptă,
Zicându-le: “Luaţi Pacea Mea.
Eu nu v-o dau cum o dă lumea
Căci pacea lumii-i trecătoare...
Pacea Mea este din vecie,
Curată şi nemuritoare.
Nu va fi-n stare iscusinţa
Izvoarele ei să le sece,
Căci Pacea Mea dă biruinţa
Şi-orice pricepere o-ntrece.”
O, Doamne vino-n lumea noastră,
Revarsă a Iubirii Rouă,
Arată-Ţi Palmele străpunse
Zicându-ne iar „Pace vouă! “
Amin. Iunie 2000. Ilie Belciu