Te laud Părinte-al veşniciei căci de cei mândri ai ascuns
Taina măreaţă-a mântuirii şi Planul Tău de nepătruns.
Şi de pe Tronul din Mărire ai coborât la cel smerit,
Şi pruncilor, plin de iubire, prin har Tu Te-ai descoperit.

Te laud că în Iubirea-Ţi mare de mine Tu Te-ai îndurat
Şi-apoi cu-atâta revărsare de har Tu m-ai înconjurat.
Căci nu e clipă din viaţă Prezenţa Ta să n-o simţesc
Şi-n ceasul greu, a Ta Povaţă mi-ajută ca să biruiesc.

Te laud pentru atâtea daruri ce casa mi-au împodobit,
Căci Braţul Tău m-a scos din valuri şi sus pe Stâncă m-a zidit.
Te laud, Te laud, şi-aş vrea o, Tată, să Te înalţ în viaţa mea
Şi dintr-o inimă curată cu drag să-Ți pot Ţie cânta!

Te laud și pentru cei ce-n lume fără motiv mă umilesc,
Să se slăvească Sfântu-ţi Nume, iar eu mai mult să mă smeresc.
Te laud și-Ţi mulţumesc căci Doamne, a Laudei Jertfă ai primit,
Căci numai Numele Tău mare, e Sfânt şi vrednic de cinstit!