Voi binecuvânta pe Domnul,
Şi lauda Lui întotdeauna
Îmi va fi necurmat pe buze
Şi-n ceasul când vine furtuna.

Căci ştiu căci norii întristării
Nu mult pe cer vor rămânea,
Şi-apoi cu mai multă tărie
Cântarea mea va răsuna.

Când îmi întorc spre El privirea
Mă luminez de bucurie,
De El mă tem şi vreau ca pururi
Tăria mea doar El să fie.

Căci îngerul Lui tăbărăşte
În jurul celor ce cu teamă
Slujesc lui Dumnezeu în cinste
Şi Legea Lui o iau în seamă.

Trăiesc în lipsă şi în foame
Şi suferă puii de leu,
Dar de nimica nu duc lipsă
Cei ce se-ncred în Dumnezeu.

Veniţi dar, fiilor cu mine
În Şcoala Lui cea minunată,
Să învăţăm frica de Domnul
Şi-nvăţătura Lui curată.

Căci Ochii Domnului veghează
Peste acei fără prihană,
Dar Domnul îşi întoarce Faţa
Şi pe cei răi nu-i bagă-n seamă.

El este-ntotdeauna-aproape,
De cel cu inima înfrântă,
Şi duhul cel zdrobit cu milă
Şi har El îl binecuvântă.