Doamne bun, cu umilinţă mă închin în faţa Ta
Și Te rog, dă-mi biruinţă şi puteri să pot răbda.
Pune strajă gurii mele, cu vorba să nu lovesc,
Pe vrăjamaşii mei ajută-mi totdeauna să-i iubesc.
Să rostesc cu bucurie vorbe dulci, pline de har,
Gândul meu doresc să fie un curat mărgăritar.
Duhul rău de judecată îl alungă-n loc pustiu
Căci în slujba-i necurată, Doamne, nu mai vreau să fiu.
Duhul blând al bunătăţi să mă umple pe deplin,
Fă-mă rob supus Dreptăţii, Creatorule Divin.
Dă-mi Te rog îngăduinţă, totdeauna iubitor,
Cu cei ce mă înconjoară să fiu nepărtinitor.
Doamne, fii Tu călăuză fiinţei mele zi de zi,
Îmi ajută-n curăţie pentru Tine a trăi.
Dă-mi Te rog înţelepciune, pasul să-mi păzesc din zori,
Să nu mă opresc pe scaunul celor batjocoritori.
Să-mi păstrez cu teamă sfântă cugetul mereu curat
Şi să nu-mi mai plec urechea la al clevetirii sfat.
Să fug de-a satanei cursă, stând departe ca de foc,
De acei ce încă poartă vorba rea din loc în loc.
Ilie Belciu