1. Când te-am privit întâia dată, Doamne,
Când m-am uitat în ochii Tăi adânci,
Vâzut-am, Doamne, lacrimi de tristeţe
Şi am văzut cu inima cum plângi

2. Stăteam pe-o cale strâmbă, pustiită
Şi mă uitam în zare, spre liman
Şi căutam o oază mai umbrită
Pentru un suflet frânt şi făr’ alean

3. Dar ochii Tăi mi-au arătat oglinda
În care m-am privit cum arătam
M-am îngrozit de faţa-mi biciuită
De-atâta ură, frică şi păcat...

4. Am alergat atunci la Tine, Doamne,
Şi m-am oprit în braţul Tău iubit
Căci am simţit cum curge mântuirea
Din mâinile ce-odată s-au jertfit...

5. Aştept acuma binecuvântarea
Unui alt drum, ce nu e pustiit
Şi o lumină-atunci când vine înserarea
Ca să ajung la munte, însfârşit.