Eliberare
Alexandrina Tulics album Destine

Noaptea se furișează
ca umbra groasă a unei pete,
ca o căciulă neagră,
aruncată peste omenire…
aerul devine tot mai greu,
din depărtări se aud frinturi
din nedeslușite răspunsuri,
la țipetele scurte ale coioților
ce si- au micșorat distanțele
dintre habitatul lor
și hotarul padurii de linga casa.
va ninge…
se simte miros de zăpadă…
acel medicament pur, alb,
care- l așteaptă doritorii
de eliberarea toxinelor din jur,
inoiti in respirație,
ca viata noilor născuți…
omenirea are nevoie de eliberare!
de îmbrăcarea sufletului
intr- o pură, mantie albă,
ca fata zăpezii neatinse…