ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus când focul rugii arde,
Creștinul ancorat nicicând nu poate cade,
Căci lupta este dusă chiar de Hristos acum,
Eu stau cu voi în rugă, o rugăciune spun.

Mă rog pentru credință, nu vreau să ne lipsească,
Și dragostea divină doresc în noi să crească,
Suntem poporul Tău, greșiți și răzvrătiți,
Tu ai murit pe cruce să fim noi mântuiți.

Nu avem nici un merit că suntem împreună,
Începem tot cu rugă și această săptămână,
Tu ne-ai format ca grupă, Tu ne-ai chemat aici,
Ajută-ne s-aducem în grupă mulți amici.

Să le vorbim la toți de camera de sus,
Să spunem că-i așteaptă în cameră Isus,
Să fie rugăciunea un țel și o speranță,
Căci este legătura cu Tine-n astă viață.

Cu dragoste fierbinte Tu te-ai jertfit pe cruce,
Poporul stă în rugă, nimic bun nu aduce,
Doar cerere fierbinte, să ne mărești credința,
Prin Tine și cu Tine vom avea biruința.

Suntem fricoși și slabi, să nu ne părăsești,
În viața noastră goală, Tu o comoară ești,
Noi nu suntem nimic, doar lut spurcat, atât,
Căci fără Tine omul e un animal urât.

E timpul rugăciunii, e timpul pocăinței,
Strigăm în rugă, Tată, în numele credinței,
Tu ai pus în suflet darul de a crede în iubire,
Nu îmi găsesc cuvinte de sfântă mulțumire.

E timpul rugăciunii și în genunchi mă pun,
Ascultă, Tu, tăcerea, căci prin tăcere spun,
Revărs fără cuvinte o inimă bolnavă,
Aș vrea să-ți fiu fidelă, păcatului-i sunt sclavă.

Sunt plină de păcate, murdară cum nu-i nimeni,
Sunt cea mai vinovată, greșită dintre oameni,
La rugăciune vin, tăcerea mi-o ascultă,
Vorbesc fără cuvinte, deși eu nu sunt mută.

Tu m-ai creat pe mine, Tu m-ai adus aici,
Aștept s-aud o șoaptă, eu vreau s-aud ce zici,
Chiar dacă nu vorbesc, aștept să te aud,
Tu știi că prin tăcere eu vreau ca să te laud.

În camera de sus eu strig lângă altar,
Încă o zi de viață mi-ai dat astăzi în dar,
Am privilegiul acesta de a sta cu frații mei,
În numele-Ți divin am astăzi un temei.

Chiar dacă sunt greșită, accept a Ta jertfire,
Te rog să asculți ruga, ne trebuie iubire,
Ne trebuie putere să acceptăm mustrarea,
E timpul de pe urmă și cruntă-i încercarea.

Dorim o transformare, vrem să fim pietre vii,
Curând va fi sfârșitul, curând ai să revii,
Cu bucurie sfântă te așteaptă tot poporul,
Privind mereu în slavă, în rugă vărsăm dorul.

În camera de sus eu listele citesc,
Cu lacrimi și suspine la Tine îndrăznesc
Să aduc multe nume, păcate și durere,
E multă suferință, eu cer a Ta putere.

Cer vindecare, Doamne, cer alinare sfântă,
E multă suferință și inima e frântă,
Balsam de vindecare, eu îndrăznesc să cer,
Căci fără Tine, Tată, puterile ne pier.

Cer har și îndurare, cer pacea Ta divină,
Căci multă agonie e în păcat și vină,
Cu listele în rugă acum eu vin și plâng,
În inimă și-n suflet eu numele le strâng.

Rostesc numele toate, pe mulți nu îi cunosc,
Pe liste sunt copiii ce nu te recunosc,
S-au afundat în vicii și cred că le e bine,
Ei merg în pas cu lumea și nu mai au rușine.

Pe liste sunt și frații din grupul rugăciunii,
Ne temem de cădere în fața presiunii,
Trimite Duhul sfânt și ploaia Ta târzie,
Mireasa să n-adoarmă, mereu să fie vie.

E timpul meu de rugă, ștafeta am preluat,
Din suflet, cu credință, acum eu m-am rugat,
În lanțul rugăciunii în care m-ai înscris,
Cu sufletul zdrobit eu ruga mea am scris.

Nu este o poezie, nici vers alambicat,
E doar a mea dorință, aici Tu m-ai chemat,
De mână stau cu frații și ruga o rostim,
Suntem o grupă mică, dar mult noi te iubim.

Ștafeta rugăciunii eu, frate, ți-o predau,
Aș vrea în veșnicie cu tine eu să stau,
Curând ne vom uni în laudă cerească,
Doar proștii și mișeii nu vor să o dorească.

Cu tine, sora mea, voi sta în veșnicie,
Vom cânta osanale cu multă bucurie,
Până atunci în rugă mereu eu te susțin,
Te rog să spui și tu din suflet un amin.
Emilia Dinescu