ÎN CAMERA DE SUS
E seară, eu vin la rugăciune, aș vrea să-ți mulțumesc,
Sunt bulversată, Tată, nu știu ce îmi doresc,
Aș vrea să-ți aud vocea, e tumult, gălăgie,
Mă tem că nu înțeleg ce vrei să îmi spui mie.

Mă simt doar obosită, căci lumea obosește,
Îmi doresc pacea Ta, căci, Doamne, îmi lipsește,
Sunt prinsă în necazuri și mintea mi-e plecată,
Mă plec în rugăciune, eu strig la Tine, Tată.

Mă simt atât de mică, sunt cea mai păcătoasă,
Aș vrea să-ți aud glasul și vocea Ta duioasă,
Dar încă sunt departe, eu încă rătăcesc,
Aș vrea să stau la cruce, eu vreau să te întâlnesc.

Aș vrea să îmi las teama, să mă încred în Tine,
Căci prea ades cârtesc când suferința vine,
Când trupul mi se frânge de atâta neputință,
Eu cad în rugăciune, te rog să-mi dai credință.

Te rog din suflet, Tată, nu vreau ca să cedez,
De multe ori mă tem să nu pierd al meu crez,
Privește către mine, ai milă, eu ți-s fiică,
Ajută-mă, te rog, să trec de orice frică.

Când sunt neajutorată, eu simt, mă prăbușesc,
Dar stau în rugăciune, nu vreau și nu-mi doresc
Ca să trăiesc în teamă, mereu m-ai susținut,
Mi-este rușine, Doamne, ce des eu am căzut.

Da, am căzut pe cale și crucea am lăsat,
Dar n-am uitat de Tine, deși eu m-am văitat,
Îmi pare rău, sunt om, dar vreau putere sfântă,
Nu vreau, sub nici o formă, ca să lipsesc la nuntă.

Te rog, Isuse bun, privește către mine,
Eu vin în rugăciune, cum sunt, eu vin la Tine,
Cu sufletul zdrobit, cuvinte nu găsesc,
Dar vreau să stau în rugă, din inimă-ți vorbesc.

Eu știu că Tu auzi și vorba nerostită,
De aceea stau în rugă, mă simt nepregătită,
De încercarea amară mă tem și plâng mereu,
Te rog, trimite pacea, eu știu, ești Dumnezeu.

E timpul meu de rugă în camera de sus,
Nu îmi găsesc cuvinte, pe mine m-ai adus,
Chiar dacă nu sunt bine, chiar dacă nu vorbesc,
Prin frații mei de grupă mă rog, eu te iubesc.

Cu sufletul mă prind de fiecare frate,
Eu știu că ne asculți și șoaptele înecate,
Nimic nu am de spus, dar plâng, mă prind de Tine,
Curând, în noaptea aspră, nimic nu va fi bine.

Îți cer iertare, Doamne, cuvinte n-am găsit,
Dar știu că a mea grupă mereu ți-a mulțumit,
Și eu îți mulțumesc că-n rătăcirea mea,
Privind în zarea albastră, chiar am văzut o stea.

Fără cuvinte, Tată, acum eu m-am rugat,
Îți mulțumesc din suflet, eu știu, m-ai ascultat,
De aceea fără vorbe, cu lacrimi mă închin,
La voia Ta divină eu spun atât, amin.
Emilia Dinescu