AMURG ÎN DOI
M-așez pe bancă în parc, e frig și bate vântul,
Covor de frunze moarte îmbracă tot pământul,
Fiori de nostalgie îmi trec prin corp, mă scutur,
Pe banca de alături stau doi bătrâni, mă bucur.
Privesc cum în tăcere vorbesc doar din privire,
Ecou de bunătate, eu simt multă iubire,
Și simt o adiere ce rar azi mai există,
Mai mult decât iubire, o viață altruistă.
Emilia Dinescu