ÎN CAMERA DE SUS
Cu sufletul zdrobit m-așez la rugăciune,
E dimineață, Tată, și totul e minune,
E minunat chiar totul, minune-i că trăiesc,
De aceea doar cu lacrimi, mereu îți mulțumesc.

Mă rușinez de toate, mă rușinez de mine,
Cum pot ca să clachez și să nu vin la Tine,
Să las a mea durere și a mea nesiguranță,
Să iau doar pacea Ta și a Ta sfântă speranță.

Aș vrea să mă ridic, dar nu mai am putere,
Căci sufletul mi-e prins în teamă și durere,
Mă las în brațul Tău, doar Tu mi-ești alinare,
În suferința cruntă și-n a mea încercare.

În a mea neputință Tu poți să îmi fi braț,
Dar deznădejdea mea mă ține ca un laț,
Mă simt neputincioasă și simt cum mă înec
În propria mocirlă, în rugă mă aplec.

Doar Tu mă poți salva din ceață, disperare,
Doar Tu mă poți sălta din astă încercare,
Tu ești speranța mea, mereu m-ai susținut,
În rugă-ți cer iertare că astăzi am căzut.

E timpul meu de rugă în camera de sus,
M-așez să stau de vorbă cu Domnul meu, Isus,
El m-a adus aici, e locul de întâlnire,
M-așez la rugăciune, mă încarc cu a Lui iubire.

Ștafeta rugăciunii eu iată, am preluat,
În lanțul minunat pe care l-ai format,
Mă rog pentru credință și pentru pocăință,
E timpul de pe urmă, e multă suferință.

Uniți vom sta în rugă, Tu ești puterea noastră,
Ne-am adunat aici, dar stăm lângă fereastră,
Suntem laodiceea, vrem să ne iei acasă,
Suntem poporul Tău suntem a Ta mireasă.

Nu suntem pregătiți, deci cerem Duhul sfânt,
Vrem ploaia Ta târzie să vină pe pământ,
Doar prin puterea Ta și harul Tău divin,
Putem să biruim, să trecem orice chin.

În camera de sus eu astăzi mai mult plâng,
Aș vrea să spun mai multe, dar lacrimile strâng,
Ele să-mi fie rugă, ele să îți vorbească,
Te rog, trimite Duhul pe toți să ne întărească.

Mă simt atât de slabă, sunt foarte rușinată,
Unde îmi e credința? Eu știu că sunt salvată,
Și totuși neputința, durerea m-a învins,
De aceea strig în rugă, să stau la ce e scris.

Îți cer iertare, Tată, că ruga e puțină,
Dar mă încred în Tine, Tu cureți a mea vină,
Vreau pacea Ta divină, putere a mă ruga,
Doar Tu poți să iei chinul, Tu poți a-l alunga.

Nu știu ce sa mai spun, tăcerea mea vorbește,
E timpul meu de rugă, te rog, ruga primește,
E ruga nerostită a sufletului meu,
E ceasul de pe urmă, e totul foarte greu.
Emilia Dinescu