ÎN CAMERA DE SUS
E minunat, pot spune că viața-i minunată,
Nu vreau să par nebună, dar azi stau ancorată,
Stau ancorată-n rugă, vorbesc cu Dumnezeu,
E ceasul rugăciunii, în cameră sunt eu.

Nu am venit c-am vrut în camera de sus,
E timpul rugii mele în lanțul Lui Isus,
Suntem o grupă mică formată de Hristos,
Aducem pe altar durere și prinos.

Privesc cerul albastru, curând Hristos revine,
Te rog să stai în rugă până atunci cu mine,
Nu am venit c-am vrut, El ne-a adus aici,
Când simți că ești căzut, mă rog să te ridici.

Să ne susținem, frate și soră-n rugăciune,
Suntem în astă grupă, suntem a Lui minune,
În lanțul rugăciunii cum stăm acum de mână,
Aș vrea să fim și-n cer, nu suntem doar țărână.

Noi nu suntem orfani și nici ai orișicui,
Suntem din neam de soi, copiii Domnului,
Avem un Frate bun ce a acceptat ocara,
De a ne purta și crucea, doar El a șters povara.

Povara de păcate și tot ce am greșit,
A fost suit pe cruce, El ni le-a răstignit,
Durerea a purtat-o, deși o meritam,
O rugăciune sfântă mereu în suflet am.

În camera de sus e timpul meu de rugă,
Aș vrea ca ruga mea la Tine să ajungă,
Dar voia Ta împlinește, nu tot ce eu doresc,
Căci firea mi-e greșită și știu că mult greșesc.

Cu listele ce-s scrise la Tine am venit,
Cu lacrimi și suspine eu listele am citit,
Nu sunt doar nume, Tată, sunt cei ce rătăcesc
În lumea asta mare, eu listele citesc.

Sunt tineri și copii ce calea au rătăcit,
S-au afundat în vicii, au sufletul rănit,
Te rog să le vorbești și ochii să deschidă,
Durerea și necazul, viciul n-are să înghită.

Stau în genunchi și plâng, durerea este mare,
E boală, suferință, e multă încercare,
Spitalele sunt pline, sunt boli fără de leac,
E multă suferință, este sfârșit de veac.

Tu ești al nostru Medic și Ție ne rugăm,
În lanțul rugăciunii cu liste lungi azi stăm,
Cunoști pe fiecare, noi numele rostim,
Uniți în rugăciune, ca grupă, noi venim.

E dimineață iar și soarele e sus,
Eu stau în rugăciune, vorbesc cu al meu Isus,
Aș vrea să-mi ia povara, aș vrea să las durere,
Să strig în rugăciune cu zel și cu putere.

Mă rog pentru credință, credința este totul,
Mă rog ca-n tot ce fac să nu fiu eu pilotul,
Să merg pe calea sfântă, pe calea Lui Hristos,
Orice ar fi, să fie, nu vreau să fiu fricos.

Mă rog pentru speranță, speranța de mai bine,
Eu știu că suferința și tot răul ce vine,
Satana îl produce, El este vinovatul
Ce vrea să ne împresoare, ne prinde cu păcatul.

Mă rog ca ploaia sfântă să cadă peste noi,
Căci Duhul sfânt ne mustră, suntem murdari și goi,
Vrem ca să fim mireasa ce Mirele așteaptă,
Trimite Duhul sfânt și gândul ne îndreaptă.

Prin harul Tău puternic stăm sus pe baricade,
Este sfârșit de veac și viața chiar decade,
Păcatul nu mai este păcat, ci păcățel,
Satana este șmecher, atacă, e mișel.

În dimineața asta mă rog pentru putere,
Putere de a face mereu ce Domnul cere,
Eu știu că rugăciunea îmi este ascultată,
Ajută-mă s-aleg să merg pe calea dreaptă.

E timpul rugăciunii, aduc ruga fierbinte,
Eu știu că sunt greșită și nu găsesc cuvinte,
Ascultă rugăciunea ce inima șoptește,
Căci mintea e blocată, cuvinte nu găsește.

Ascultă rugăciunea ce lacrima o spune,
Căci lacrimile curg și ele vor s-adune
Tot ce nu îndrăznesc ca să rostesc în rugă,
Dar lacrimile spun, o rugă-n cer s-ajungă.

Ștafeta rugăciunii eu iată, am preluat,
Din suflet îți vorbesc, cu lacrimi m-am rugat,
În camera de sus am vărsat oful meu,
Dar vreau și mulțumirea s-o vărs aici mereu.

De mână stau cu frații și ruga o rostesc,
Surorile în rugă acum le însoțesc,
E timpul de schimbare, cerem ploaia târzie,
Peste a noastră grupă, în cer e bucurie.

E bucurie mare, căci am venit aici,
Te rog să-ți aduci ruga, pe mine să mă ridici,
Susține-mă în rugă, ștafeta o predau,
Îți mulțumesc din suflet, de mână eu te iau.

În camera de sus vărsăm dorul și frica,
Vrem să plecăm spre casă, suntem biserica,
Suntem mireasa Ta, te rog, ne pregătește,
Venirea-ți e aproape, sfârșitul se zărește.
Emilia Dinescu