Iartă-mi, Doamne
Autor: Florina Emilia Pîncotan  |  Album: Stropi de rouă  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de EMY1264 in 09/09/2025
1 / 1 ▲
Iartă-mi, Doamne, brumele și plânsul,
Arămiul Toamnelor deșarte,
Nerodirea gândului și-a faptei,
Tot ce-i rău și tot ce ne desparte!

Iartă-mi, Doamne, vânturile care
Vămuiesc seninul, de lumină,
Mă prefac în clocot de otravă
În cenușă, patimă și tină!

Iartă-mi, Doamne, truda și nesomnul,
Zbaterea prin lutul neputinței,
Fiecare umbră de-ndoială
Viermuiala grea a necredinței.
Am scris poezia într-un moment de apropiere de Dumnezeu


Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 389
Opțiuni
Neemia 9:17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit