Iartă-mi, Doamne, brumele și plânsul,
Arămiul Toamnelor deșarte,
Nerodirea gândului și-a faptei,
Tot ce-i rău și tot ce ne desparte!

Iartă-mi, Doamne, vânturile care
Vămuiesc seninul, de lumină,
Mă prefac în clocot de otravă
În cenușă, patimă și tină!

Iartă-mi, Doamne, truda și nesomnul,
Zbaterea prin lutul neputinței,
Fiecare umbră de-ndoială
Viermuiala grea a necredinței.