1. Iartă-mi, Doamne, rugăciunea
cea din teamă și-ndoială,
/: că mă arde slăbiciunea
dintr-un trup străpuns de boală! :/

R: Doamne, Doamne!

2. Ştiu că voia Ta e bună
numai ea - cât mi-e durerea
/: chiar de-o-ngădui ca furtună,
ea îmi creşte-n duh puterea! :/

3. Sunt al Tău pe veşnicie,
m-ai plătit c-un preț de sânge,
/: ca să-Ţi pot sluji doar Ție.
Cine, oare, Te va frânge? :/

4. Mulţumesc cu-nchinăciune,
că, prin har, îmi dai iertare,
/: şi mă scapi de slăbiciune,
ca să-Ţi cânt cu adorare! :/

C: Doamne, Doame, Amin!

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 284
" Când eram grav bolnav. Decembrie 1996."