Dragostea-i porunca sfântă cea mai mare dintre toate,
numai ea cu bucurie dă și suferă și poate,
cine-o are mută munții și topește mări de gheață,
cine nu, - acela are cea mai veștedă viață...
Fericit va fi acela care-o are și-o arată,
viața lui va fi întreagă luminoasă și curată.
Poruncile iubirii sfinte sunt pentru noi eterne legi
ce trebuiesc de noi știute, iubite și păzite-ntregi,
că-n ele este Adevărul, la început atât de-ascuns
dar care dragostea ni-l face apoi tot mai frumos pătruns,
- ferice fiul meu de tine, a Lui porunci când le iubești
și care cu întregul suflet le cercetezi și le-mplinești.
Porunci ale iubirii-s toate cuvintele Celui Cinstit,
pe care orice suflet este dator a le-mplini grăbit,
în ele orice suflet sincer își află hrană și-ajutor
să-și ducă zilele vieții pe scumpul drum mântuitor,
- ferice fiul meu de tine când le iubești și cât le ții,
în ele tu-ți găsești izvorul întregii tale bucurii.
Al iubirii drum să știi
ești dator întreg să-l știi,
căci tot ce-i adevărat
în veci trebuie păstrat.
Porunca dragostei e-ndemnul să te oprești din drumul rău
și să primești o fire nouă în taina sufletului tău
- ferice fiul meu de tine, dac-ai avut în viața ta
această naștere cerească
- și mergi mereu rodind în ea.
Poruncă a iubirii este păstrarea-nvățăturii vii
în care te-au crescut părinții
- întocmai ca și ei s-o ții,
să nu te-abați din ea niciunde
să nu-i greșești cu nici un iot,
că-n orice slavă-i adevărul
și sfânt e adevărul tot
- ferice fiul meu de tine și de urmașii tăi în veci
așa cum ți le dau eu ție, când și tu către ei le treci.
Dragostea de la părinți
nu-i pe aur nici pe-arginți,
ci-i cu preț de suferințe,
harul unicei credințe.
Poruncile iubirii toate sunt adevăruri și lumini
și trepte spre desăvârșire plăcute pașilor divini,
- ferice fiul meu de tine dac-ai pornit pe-acest suiș
tu vei aduce rod de fapte sub al cuvintelor frunziș.
Dragostea de adevăr
ține-o până-n fir de păr,
c-al iubirii chip frumos
este cel mai luminos.
Altă fericire nu-i
pentru viața nimănui,
decât a avea mereu
dragoste, iubitul meu.
Poruncă a iubirii sfinte e dragostea de frați și soți,
aceasta este-atât de sfântă cât nici nu știi să o socoți,
toți cei care iubesc Lumina
datori sunt și-a-i iubi pe frați
și să-i asculte, căci doar astfel vor fi ei binecuvântați.
- Ferice fiul meu de tine când al iubirii sfânt cuvânt
ți-e o poruncă luminoasă ținută până la mormânt.
Dragostea de ce-i curat - ți-o arați cu-adevărat
numai când al ei Cuvânt - ți-este-avutul cel mai sfânt.
Orișiunde-ar fi să fii
tu iubirea să ți-o ții,
și în calea ei să știi
să-ndrumezi pe-ai tăi copii.
Al iubirii drum în veac
tu să-l ai cel mai pe plac
și al inimii avut
chiar prin foc de-ai fi trecut.
Chiar viața de ți-ai da,
dragostea nu-ți lepăda
căci ea e cununa ta
când frumos ți-o știi purta.