Strofă 1
Câteodată adevărul trebuie păstrat cu teamă,
alteori păzit cu grijă ca un copilaș de-o mamă,
totdeauna însă-n lume adevărul să ne fie
cea mai scumpă, mai aleasă și mai sfântă avuție.
Strofă 2
Toate faptele vieții au un adevăr în ele,
însă unele sunt bune pe când altele sunt rele,
adevăru-n cele bune este fericit și cântă
dar în cele rele plânge și-n tăcere se-nveșmântă.
Strofă 3
Adevărul și frumsețea n-au să piară niciodată,
ele sunt comoara vieții și lumina ei curată,
c-adevărul în frumsețe se-nveșmântă totdeauna
și frumsețea-n el rodește,
- pentru suflet ele-s una.
Strofă 4
Adevăru-ntotdeauna este ca un jar încins
care pe minciună-o arde orișicât s-ar fi întins,
cine umblă cu minciuna, merge cu satan pe-un drum,
cine umblă cu-adevărul e-nsoțit de-un înger bun.
Strofă 5
Adevărul are raze pentru orișice virtute
și-a lui raze le-ncunună și le face mai plăcute,
ele sunt frumoase numai dacă sunt adevărate
orișiunde sunt asemeni ele-s binecuvântate.
Strofă 6
Adevăru-i diamantul cu-nsutite fețe
și oricare față-i este numai frumusețe.
Orișicine-l poartă-n sine are-o strălucire
care-l face totdeauna vrednic de iubire.
Strofă 7
Adevărul are-n faptă sfânta rădăcină
și coroana lui și-o are numai în lumină.
Strofă 8
Peste adevăr nu trece niciodată-un om cinstit,
pentru cinste adevărul este-un bun neprețuit,
dar cel necinstit nu-i pasă c-adevărul e călcat
căci minciuna cu necinstea sunt același greu păcat.
Strofă 9
Adevărul, el te cheamă ca tu să te duci spre el,
nu el vine către tine - el nu merge-n orice fel,
ci el merge numa-n calea cinstei și dreptății-n veac
și numai pe calea asta dacă mergi îi ești pe plac.
Strofă 10
Unii pot minți în glumă, - alții pot glumi mințind,
dar aceștia ei singuri focul iadului și-aprind.
Adevăru-i osândește pe-oricâți îl nesocotesc
și amar vor plânge mâine toți cei care azi glumesc.
Strofă 11
Omul care-i ticălos
minte spre-a avea folos,
dar când s-a deprins mințind
minte și nefolosind.
Strofă 12
Adevărul este-același pentru orice om oricând,
numai nu-l iubește-oricine și nu-l suferă tăcând,
dar acel ce îl primește chiar și când e mustrător
în curând o să-l urmeze fericit și-ascultător.
Strofă 13
Adevărurile nalte cresc în sufletele sfinte,
ele stau întâi în fapte, iar apoi stau și-n cuvinte,
cel ce numai le vorbește însă nu le are-n fapte
nu se nalță spre lumină, ci se prăbușește-n noapte.
Strofă 14
Adevărul cel mai mare-i și cel mai apropiat,
el e sufletelor noastre soarele cel minunat
care ne lumină calea până dincolo de moarte,
peste orișicâte piedici el e-n stare să ne poarte.
Strofă 15
Spune pururi adevărul cu glas nalt și gând curat,
ce-adevăr e pentru tine, pentru toți e-adevărat
și cum el îți umple ție inima de harul sfânt
tot așa o să i-o umple la oricine pe pământ.