O bucurie face cât sute de-ntristări,
deci caută bucuria pe orișice cărări,
iar ca s-o afli - dă-o întâi tu și la toți
atunci și tu asemeni vei strânge câtă poți.
Fă mereu o bucurie c-o binețe și-un bănuț,
cu acestea câteodată nici nu știi cât poți s-ajuți.
Cel ce are daruri multe are prieteni prea puțini,
oamenii cu mari talente
sufăr mult și mor străini.
Caută pacea înainte de-a ajunge la război,
dacă ai ajuns la luptă e târziu s-o cauți apoi, -
fă-i la altul bucurie până ești cu el aci,
uneori peste-o clipită poate prea târziu va fi.
Satul cel mai trist e-acela unde n-ai un prieten drag,
încuiată-i orice ușă,
dușmănos e orice prag.
Nu-i negoț mai bun ca munca
și nu-s bucurii ca-n ea
nici avere mai frumoasă
dintre câte poți avea.
Fă mereu mâncare bună
chiar și-ntr-un sărac cuptor,
și-o împarte cu un zâmbet fiecui și tuturor,
și-ai să vezi ce bucurie poți să faci și cu puțin,
orice dar e cât o sută când îl faci cu chip senin.
Când n-ai ceea ce dorești
tu dorește ce primești,
atunci bucurie ai
și duci cel mai pașnic trai.
Lucrul cel mai bun e-acela
care-ți este de folos,
totdeauna când îl afli
mulțumește bucuros.
Cine are sănătate, trebuie s-aibă și muncă,
altfel omul sănătatea în păcate și-o aruncă.
Într-un ceas de bucurie
strângi cât n-ai strâns într-o mie.
Mintea cea mai de pe urmă a românului s-o ceri,
căci în ea e-nțelepciunea multor lupte și-ncheieri,
de-ar avea-o fiecare încă de la început
Doamne, - câte le-ar mai face
altfel de cum le-a făcut!
Amânare, amânare, multora le-ai dat pierzare,
minte bună, minte bună - la puțini le-ai pus cunună.
Perii albi și sânul mamei
sunt pe lume lucruri sfinte,
sfânt respect să ai de ele
și-n tăcere și-n cuvinte.
Cea mai bucuroasă moarte este cea la timp venită,
unde moartea întârzie, - viața-i cea mai chinuită.