(prelucrare dupa G. Brattle)

Chiar de-aș vorbi în limbi,
în orice fel de grai,
și n-aș avea al dragostei har,
aș fi ca un chimval
ce sună zgomotos,
sub ciocanele care cad și sar.

Chiar de-aș rosti mereu,
descoperiri cerești,
chiar de-aș putea munti grei să despic,
la ce mi-ar folosi
în viața cea de veci
când fără dragoste nu sunt nimic?

Chiar dac-aș vrea sa-mpart
la cei flămânzi și goi
tot ce-am putut să strâng pe pământ,
chiar dac-ar fi să mor
pe rugul celor sfinți,
dar fără dragoste nu sunt nimic.

Cine răspunde blând,
nu-ntoarce rău cu rău,
chiar unui om vrăjmaș și barbar?
Și cine iartă tot,
acoperind greșeli?
E focul sfânt, e dragostea de jar!

Vor înceta curând
și prooroci și limbi,
tot ce-i "în parte" se va sfârși.
Tot daru-ncepător se va topi cândva,
dragostea, însă-n veac nu va pieri!