Tu treci în goana ta grăbit prin lume,
Robit de-a ne-mplinirilor osândă,
Visând să ai din plin comori şi nume
Alergi mereu cu inima flămândă.

Nu mai ai timp ca să priveşti o floare
Şi să admiri frumoasele-i culori,
Să urmăreşti un răsărit de soare,
Şi frumuseţea clipelor din zori.

Nu mai ai timp să stai lângă izvorul
Ce curge cristalin prin stânci de munte,
Să înţelegi că doar pe Creatorul
Îl poţi vedea şi-n cele mai mărunte.

Să vezi căci totu-i numai pentru tine,
Un om trudit, sărman şi muritor...
Să înţelegi că-n Mâna Lui te ţine
Un Dumnezeu a toate Creator.

Ce mai presus de toate şi-a dat Viaţa
La Golgota, în locul tău să moară
Iar tu, trecând grăbit, îţi întorci faţa
Să nu vezi Dragostea ce te-nconjoară...

Încetineşte-ţi pasul pe cărare
Uitându-te o clipă-n jurul tău
La Universul fără de hotare,
Şi-n tot ce vezi, să-L vezi pe Dumnezeu.